Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

26. Eseu

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

25. Eseu

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

24 Eseu 

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

23. Eseu

O mână întinsă...

În vârtejul social al vieții, astăzi suntem înconjurați de energii pozitive, însă mâine s-ar putea schimba roata și invazia de energii negative să ne copleșească. O mână întinsă de un prieten, de o rudă, de un părinte sau de ce nu de un necunoscut ne-ar alina durerea, ne-ar scoate din starea de gri în care fără să vrem ne-am împotmolit. „Scopul vieții nu este să fii fericit. Este să fii util, să fii onorabil, să fii plin de compasiune, să faci diferența că ai trăit și ai trăit bine.” – Ralph Waldo Emerson.

Bunicul meu avea o vorbă înțeleaptă, pe care mă stăduiesc s-o pun în practică în propria mea existență: „Bucură-te când ai să dai, nu când primești.” Ce mesaj! Deci mâna pe care noi o întindem altora e bucurie și pentru noi și pentru cei care-o așteaptă. Nu putem umbri acest sentiment de bucurie unanimă cu noțiunea de milă. Oferim pentru că ne dorim să semănăm în societate bunătate, onestitate, dăruire, nicidecum pentru a primi aplauze sau bulinuțe roșii. „Fă-ți timp pentru a ajuta alți oameni fără a te aștepta la o recompensă sau recunoștință este cu siguranță importantă pentru a trăi o viață optimistă.” – Krista Weatherspoon.

Încă din copilărie am fost educați să oferim ajutor necondiționat, dacă situația o cere și suntem capabili, însă cu cât înaintăm în vârstă parcă uităm acest lucru. Ne concentrăm prea mult pe noi înșine și parcă uităm de cei din jurul nostru. Mai mult de atât, ne întrebăm cu răutate: „De ce să-l ajut eu? Pe mine cine mă ajută?” Cu astfel de întrebări, răspunsurile societății au un trend negativist și „mâna-ntinsă” se transformă într-o simplă milă. „La final, nu este vorba despre ceea ce ai sau chiar despre ceea ce ai realizat. Este vorba despre cine ai înălțat, pe cine ai făcut mai bun. Este vorba despre ceea ce ai dat înapoi.” – Denzel Washington.

George Bernard Shaw afirma: „Doar cei ce s-au ajutat singuri știu cum să-i ajute pe alții.”, însă mesajul acestui eseu e concentrat în următorul citat: „Ține minte, dacă ai nevoie vreodată de o mână de ajutor, vei găsi una la capătul brațului tău. Pe măsură ce îmbătrânești, vei descoperi că ai două mâini. Unul pentru a te ajuta pe tine însuți, celălalt pentru a-i ajuta pe alții.” – Audrey Hepburn.

                                                                                                                                                                                                                             ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

22. Eseu

Fără luxul blândeții

Un om cu suflet mare îi privește pe toți cei din anturajul său ca și când aceștia ar fi prietenii săi, însă un om fără suflet îmbracă haina indiferenței raportat la semenii lui. În cel de-al doilea caz, răutatea e ca un lup pregătit să-și devoreze prada. Direcția prezentului e tot mai mult axată spre gânduri negative, spre segmentarea socială a societății. Astfel luxul blândeții devine un moft care te ține în loc. Cum de s-a ajuns aici? Ce putem ajusta pentru a micșora forța malefică a răutății din noi? Un vechi proverb susține că: „Omul rău e ca cărbunele, dacă nu te arde, te înnegrește.” Înnegriți de supărare și neputință, încercăm o soluție salvatoare, însă constatăm că balanța înclină spre omul rău, chiar dacă „Drumul spre iad e pavat cu intenții bune.”

Privind per ansamblu fresca prezentului, prezentată anterior, constatăm că însăși societatea, îmbăcsită de răutate, minciună, ignoranță, ne împinge spre... întuneric. William Thackeray susținea că: „O persoană rea e ca și o fereastră murdară, nu lasă niciodată soarele să pătrundă prin ea.”

Nu putem fi blânzi în întuneric, nu putem fi frumoși în mocirlă, nu putem fi fericiți încurcați în gânduri negative. Cum ne putem salva? Așa cum răul trebuie rupt de la rădăcină, tot așa societatea umană trebuie prelucrată de la nivelul de individ. Mai precis, fiecare dintre noi trebuie să lupte cu el însuși pentru a fi mai bun, mai blând, mai omenos. Iubirea și credința ne vor fi călăuză. „Nu poți să faci vreun rău când ai doar dragoste în suflet.” — Anatole France.

Blândețea nu trebuie să fie un lux la care să apelăm în situații delicate, ci o stare de normalitate. Societatea în care trăim emană aer irespirabil, răspândește voit o stare de anormalitate. De ce? E loc pentru toți, ar spune cineva, însă poziția acelui loc pe scara societății e definitorie pentru unii. Aici ar trebui să căutăm izvorul răutății, infectarea societății cu ură și dezbinare. Secretul succesului, în cazul prezentat, constă în povața lui Buddha: „Mânia învinge-o prin blândețe, răul învinge-l prin bine, pe zgârcit învinge-l prin dărnicie, iar pe mincinos prin adevăr.”

                                                                                                                                                                                                                                                             ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

21. Eseu

Terapie în alb și negru

Uneori viața ne dă o lecție, alteori cuvintele răutăcioase ne culcă la pământ sau poate curajul roșului trece pe lângă noi fără să-i observăm strălucirea. Suntem în impas? Posibil, însă nu acest lucru este important să stabilim, ci modul cum să ne vindecăm, cum să credem în noi și să ne dorim o schimbare în bine. „Cea mai mare glorie nu o dobândești atunci când nu ești doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut.” – Confucius.

Depresia sau anxietatea sunt verdicte grele atribuite stării noastre de sănătate, fapt pentru care greu ne lăsăm convinși să facem o vizită la psiholog. Însă vindecarea prin terapie nu cred că-nseamnă în mod obligatoriu respectarea riguroasă a unor reguli impuse. „Cea mai mare terapie de vindecare este prietenia și dragostea.” – Hubert H. Humphrey.

„Muzica este terapie pentru mine. Este ieșirea mea pentru fiecare lucru negativ prin care am trecut vreodată. Îmi permite să transform ceva rău în ceva frumos.” – Amy Lee. Poate fi și un zâmbet terapie? Desigur. Încruntarea excesivă poate duce la o stare de anxietate, dar zâmbetul și de ce nu umorul ne pot creea o stare de bine, de confort. „Zâmbește, este terapie gratuită.” – Douglas Horton.

Putem da ca exemplu de terapie în alb și negru chiar maratonul nostru literar, care ne umple mintea cu preocupări, idei, mesaje. „Scrisul este o formă de terapie; uneori mă întreb cum pot reuși toți cei care nu scriu, nu compun sau pictează să scape de nebunia, melancolia, panica și frica care sunt inerente unei situații umane.” – Graham Greene.

Putem face terapie prin zâmbet, muzică, scris. Pe unii îi ajută, însă alții au nevoie să-și alunge singurătatea prin comunicare. E o terapie rozalie de care toți avem nevoie, cu sau fără cuvinte de specialitate. Simpla prezență a unei ființe dragi, cu vorbele ei blânde și calde, ne poate ajuta să depășim momente grele din existența noastră. „Familia noastră ne face ceea ce suntem, ne definește total. Când mergi la un terapeut sau faci analize, indiferent de motivul pentru care mergi, el te va aduce întotdeauna înapoi la familia ta. Suntem puternici sau slabi, în funcție de familia pe care o avem. S-ar putea să-i fi părăsit demult, s-ar putea să nu vorbești cu ei, dar ceva persistă; nu avem de ales.” – Sandrine Bonnaire

Dacă ieșim din zona de confort, ne putem gestiona sănătatea mintală în mod diferit. Trăim evenimente traumatice sau provocatoare zi de zi. Cum le identificăm? Cum schimbăm tiparele gândirii și ale comportamentului nostru? Vindecarea va fi posibilă doar dacă credem în noi și ne dorim cu adevărat să ne schimbăm. E ca o terapie în alb și negru.

                                                                                                                                                                                                                                         ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

20. Eseu

Răsturnare de situație

Într-un joc fără reguli, tristețea se cuibărește înainte ca tu să numeri până la cinci. În același joc, frica poate deveni regina balului. Doar nesiguranța pălește depășită de situație și caută în singurătatea ei declinarea pronumelui personal pentru o vindecare spirituală mai rapidă. Situații și situații de viață. Alunecări. Rostogoliri. . „Nimeni nu este perfect. Chiar și cei mai încrezători oameni au nesiguranțe. La un moment dat în viața noastră, putem simți că ne lipsește ceva. Aceasta este realitatea. Trebuie să încercăm să trăim conform capacităților noastre.” – Anil Sinha.

Uneori ne întrebăm ce este fericirea sau mai precis dacă vom fi vreodată fericiți cu noi înșine. Dacă noi nu putem fi fericiți cu noi înșine, posibil ca nici alții să nu poată fi fericiți cu noi. Jocul neîncrederii continuă într-un ciclu segmentat în nesiguranță și neîncredere. Cum ar fi dacă nu ne-am pune problema fericirii și am trăi fără prejudecăți, așa ca într-o răsturnare de situație – trăiește-ți clipa. „Orice este pasiunea ta, continuă să o faci. Nu pierde timpul urmărind succesul sau comparându-te cu ceilalți. Fiecare floare înflorește într-un ritm diferit. Excelează în a face ceea ce este pasiunea ta și concentrează-te doar pe perfecționarea ei. În cele din urmă, oamenii vor vedea ceea ce faci tu grozav, dacă ești cu adevărat grozav, succesul va veni după tine.” – Suzy Kassem.

Dacă cineva face o glumă proastă despre noi, cum procedăm? Fiecare zâmbet îl simțim în piept ca pe un junghi, dar continuăm să zâmbim cu gura până la urechi pentru ca audiența să nu simtă faptul că suntem afectați. doare, însă slăbiciunile trebuie ascunde. Mimăm veselia, însă durerea ni se cuibărește în interiorul nostru fragil. Pășim mai departe câutând în valurile vieții propria siguranță, tânjitul echilibru. „Întotdeauna cred că nesiguranța va dispărea, dar este mereu acolo. Numai scriitorii răi cred că sunt buni.” – Harlan Coben.

Ce-ar fi să facem jocului noi reguli? Nu suntem într-o competiție, dar vrem să deținem controlul, fără constrângeri, fără banalele comparații. Ca într-o râsturnare benefică de situație, bucuria ar păși pe covorul roșu șoptindu-ne: „Viața omenească, pentru cei mari ca și pentru cei mici, este un amestec de bine și de rău. Durerea este totdeauna alături de bucurie.” -  Victor Hugo.

                                                                                                                                                                                                                            ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

19. Eseu

Chipul din oglindă

Nu, nu căuta o oglindă să-ți descoperi adevărata valoare, calitatea ta umană, ci privește-te cu ochii minții și încearcă zi de zi să te modelezi pentru a deveni mai bun, mai iubitor, mai sensibil, mai pozitiv. Cuvinte și iar cuvinte zugrăvite cu poleială de... doi lei. Confucius afirma că: „O imagine valoreaza mai mult decât zece mii de cuvinte.”, însă imaginea în cazul pe care vrem să-l prezentăm se clă dește pe voință, pe acceptarea sinelui. De multe ori ne împiedicăm de eticheta pe care ne-o lipesc alții pe frunte: „Ființa noastră e la discreția celorlalți, nu apari tu în ochii unuia așa cum ești, ci cum au reușit alții să sugereze o imagine despre tine.” - Marin Preda.

„Dacă ai încredere în tine însuți, inspiri încredere altora.” susținea Johann Wolfgang von Goethe. Ce facem însă dacă chipul nostru din oglindă e umezit periodic cu lacrimi de neputință? Cum reparăm frustrarea? „Cea mai mare provocare este să fii tu însuți într-o lume care încearcă în permanență să facă să fii altcineva.” - E. E. Cummings.

Ce-ar fi să-ncercăm un exercițiu de imaginație și să pătrundem dincolo de imaginea noastră reflectată în oglindă. Descoperim bunătate sau răutate, posibil iubire sau ură, dorință de comunicare sau impunerea de a sta singuri și multe, multe situații în antiteză. Pentru a fi un om frumos ar trebui să fim buni, iubitori, comunicativi și calitățile ar putea alerga pe un șir de adjective spre plus infinit. Cum ne vedem noi, pe noi înșine? Cum am dori să fim? Retorica reflectată în interiorul nostru, poate ar mai avea puțin de lucrat, dar posibil să fim pe drumul cel bun pentru ca propriul chip din oglindă să croșeteze zâmbete de recunoștință.

Să ținem cont și de povața lui Buddha: „Trebuie să te iubești pe tine înainte să poți iubi pe altcineva. Când te accepți pe tine și te manifești așa cum ești, simpla ta prezență îi poate face pe ceilalți fericiți. Tu, ca oricare altă ființă din acest univers, merită dragostea și afecțiunea ta.” sau de sugestia: „A fi frumos înseamnă a fi tu însuți. Nu trebuie să fii acceptat de ceilalți. Trebuie să te accepți tu pe tine.” -  Thich Nhat Hanh.

                                                                                                                                                                                                                                       ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

18. Eseu

Cioburi de sentimente

A conjuga verbul a iubi nu înseamnă că iubirea ne-a pătruns în sânge, însă atunci când acel declic ne-a vrăjit imaginea, posibil. Când știm că iubim pe cineva necondiționat? Cum ajungem după un timp să regretăm? Iubirea nu se poate transforma în cioburi. Ea există sau nu. Posibil ca la linia de finiș să ne-aștepte alt sentiment, opus, murdar, malefic – ura, însă nimeni, niciodată n-ar vrea ca din puritatea unui sentiment împărtășit să rămână zdrențe intoxicate de ură. „Suntem cu toții puțin ciudați. Și viața este puțin ciudată. Iar când întâlnim pe cineva a cărui ciudățenie este compatibilă cu a noastră, creăm cu el o conexiune și o ciudățenie mutual satisfăcătoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevărată.” – Robert Fulghum.

Din cauza certurilor sau a trădărilor, o relație se poate termina prost. Astfel de la iubire până la ură e doar un pas malefic. Sentimentele și relația respectivă își modifică brusc statutul. Iubirea și ura se învălmășesc, se adună, se despart ca într-un teatru regizat. „Iubește-mă sau urăște-mă, ambele sunt în favoarea mea. Dacă mă iubești, voi fi mereu in inima ta… dacă mă urăști, voi fi mereu în mintea ta.” - William Shakespeare.

Lev Tolstoi ne sugera: „Iubește-i pe cei care te urăsc.” Ușor de zis, dar drumul de la gând la faptă e-o cale lungă și întortocheată. Ne întrebăm, solemn, ca niște roboți: De ce să-i iubesc, dacă ei îmi fac rău? De ce mă urăsc, nu le-am făcut nimic. Și joaca sentimentală se transformă secundă cu secundă în cioburi. Martin Luther King Jr. afirma: „ Întunericul nu poate alunga întunericul: doar lumina o poate face. Ura nu poate alunga ura: numai dragostea o poate face.”

„Trăim într-o lume în care ne ascundem pentru a face dragoste, în timp ce violența și ura se răspândesc în lumina soarelui.” - John Lennon.

                                                                                                                                                                                                                                        ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

17. Eseu

Blocat în impas

Prezentul acesta, cu mult prea mult imprevizibil, ne determină să ne minunăm sau chiar să fim în imposibilitatea luării unor decizii adecvate la momentul respectiv. Uneori cerem ajutorul unor prieteni, alteori solicităm consultanță de specialitate, însă sunt și cazuri când pur și simplu, parcă ne blocăm și nu știm pe ce cărări să mergem mai departe. „Nu vei izbuti să depăşeşti obstacolele şi să ieşi din impas decât atunci când vei înţelege că potenţialul tău este nelimitat şi când vei fi capabil să-ţi dai seama că şansele şi ocaziile favorabile se află la îndemâna ta, ba mai mult: că ai dreptul la ele.” - Colin Turner.

O vorbă înțeleaptă spune că putem învăța din propriile greșeli, însă viața noastră este așa de scurtă și nu ne permitem să mergem din greșeală în greșeală învățând. Multiplicarea eșecurilor poate duce la o stare deprimantă din care greu mai putem ieși. Blocați în impas ne dorim să răsară și pe strada noastră soarele, însă zbuciumul interior ne îndepărtează de prima rază a dimineții. Imposibilul ne croiește haina destinului până când curajul din noi ne șoptește că-i timpul pentru o schimbare benefică: ” Dacă nu-ți place situația actuală, atunci fă o schimbare! Nu ești un copac.” – Jim Rohn.

Sfântul Augustin ne povățuia astfel: „Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă.” Ce gândire profundă! Să-nvățăm să ștergem durerea cu primul val, lăsând locul alteia și alteia. Uitarea are și ea locul ei în acest mecanism. Un suflet care descoperă în propriile puteri dorința de a uita momentele dureroase posibil să-și descopere resurse spre a-și sculpta în stâncă, metaforic vorbind, bucuriile. În acest sens, Paulo Coelho ne încurajează: „Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”

O concluzie finală ne-o poate da Confucius: „Cea mai mare glorie nu este dobândită când ești învingător, ci atunci când te ridici după ce ai căzut.”

                                                                                                                                                                                                                                                  ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

16. Eseu

Un ocean de incertitudini

Când simțim o stare de nesiguranță despre ceea ce va fi, fiindcă plutim în zone cu informații incomplete, drumul de la un izvor de teamă la un ocean de incertitudini poate fi străbătut doar printr-un pas. „Frica provine din incertitudine; putem elimina frica dinlăuntrul nostru când ajungem să ne cunoaştem mai bine.” - Bruce Lee.

Uneori gândurile noastre ne împing spre întrebarea: „Ce va fi?”. Nesiguranță. Teamă. Incertitudini. Pornind pe axa existențială în sens opus, putem observa cum trecutul ne zâmbește prin amintiri, iar prezentul, ca o punte de legătură, ne ia de mână sugerându-ne că va fi bine. Și atunci de unde provine incertitudinia? Indoiala și ignoranța se ascund după perdea, însă curajul ne trimite un gând optimist. „Există trei lucruri pe care, pare-se, nu le pot realiza după maniera omului ideal: virtutea fără incertitudine, înţelepciunea fără îndoieli şi curajul lipsit de teamă.” -  Confucius.

Incertitudinea este un concept care apare în diverse domenii ale sferei sociale, economice, politice. De exemplu, suntem informați de faptul că o anume societate bancară oferă o dobândă cu cinci procente mai mare decât celelalte, însă nu ne aruncăm cu capul înainte să achiziționăm un depozit bancar, căci nu avem certitudinea că la finalul termenului contractual vom și primi frumoasa dobândă cuvenită. Pot apărea diverși factori negativi, ca un ocean de incertitudini, care să diminueze suma pe care-ar fi trebuit s-o încasăm – politici bancare neprezentate inițial, modificări contractuale ireversibile sau chiar situații limită, precum falimentul bancar. „Atunci când suntem centraţi în incertitudine, aşteptând totodată cu încredere ca din haos şi confuzie să apară o soluţie salvatoare, se petrec deseori situaţii care par de-a dreptul miraculoase.” - Deepak Chopra.

Scriitorul Mario Vargas Llosa definea incertitudinea astfel: „Incertitudinea este o margaretă ale cărei petale le putem smulge neîncetat.”

                                                                                                                                                                                                                                                 ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

15. Eseu

Atitudine

Dacă am vrea să analizăm static substantivul atitudine, observăm că are două conotații. Una se referă la ținuta sau poziția corpului, iar cea de-a doua ne dezvăluie felul de a fi sau a se comporta așa zisul om de atitudine. „Există o mică diferenţă între oameni, dar această mică diferenţă contează. Această diferenţă este atitudinea. Ceea ce contează e dacă această atitudine e pozitivă sau negativă.” - W. Clement Stone.

Atitudinea este dată de gândurile, sentimentele și acțiunile noastre. Uneori gândurile pot crea sentimente pozitive, alteori acestea dezvoltă sentimente negative. „Atitudinea ta, nu aptitudinea ta, îți va determina altitudinea.” afirma Zig Ziglar. Deci dacă avem și susținem o atitudine pozitivă într-o anumită circumstanță, ne îmbunătățim starea de bine și de ce nu, visele pot deveni realitate. Nu luăm o atitudine pozitivă față de semenii noștrii pentru a deveni un lider, ci pentru a perpetua starea de bine, de confort sentimental. Winston Churchill susținea că: „Atitudinea e un mic detaliu care face o mare diferenţă.”

Sunt unii dintre noi, cu o gândire negativă, care transmit răul. Atitudinea lor negativă poate crea efecte nocive atât lor, cât și semenilor acestora. „Atitudinea ta este ca o cutie de creioane care îți colorează lumea. Colorați în mod constant imaginea dvs. gri, iar imaginea dvs. va fi întotdeauna sumbră. Încercați să adăugați câteva culori strălucitoare imaginii, incluzând umorul, iar imaginea dvs. începe să se lumineze.” - Allen Klein.

Societatea contemporană se pare că a ajuns la culmile răului, nu neapărat din cauza unei constante atitudini negative, ci mai degrabă din cauza unei lipse de atitudini generalizată pe toate planurile sferei sociale și politice. Emiliano Zapata spunea: „Prefer să mor protestând decât să trăiesc în genunchi!„ și Albert Einstein afirma cu tărie un mesaj valabil și azi: „Dacă dorim să continuăm a trăi pe aceasta planeta este nevoie de o schimbare de atitudine.”

                                                                                                                                                                                                                                                       ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

14. Eseu

Maternitate

Cuvântul maternitate are două conotații. Una dintre ele ar fi calitatea de mamă, iar cea de-a doua este spitalul care asigură asistență medicală femeii în perioada sarcinii, a nașterii și a lăuziei. În ceea ce urmează vom omagia calitatea de mamă pornind de la: „Starea naturală a maternității este altruismul. Când devii mamă, nu mai ești centrul propriului tău univers. Renunțați la această funcție copiilor voștri.” – Jessica Lange.

A fi mamă înseamnă o stare de optimism infinită, o dragoste nemărginită, o prietenie adevărată sau cea mai bună slujbă din lume cu program non-stop pe perioadă nedeterminată. În ochii unui copil, mama este siguranță, iubire, prezență constantă la bine sau la greu. „Când ești mamă, nu ești niciodată cu adevărat singură în gândurile tale. O mamă trebuie întotdeauna să se gândească de două ori, o dată pentru ea însăși și o dată pentru copilul ei.” – Sophia Loren.

Honore de Balzac afirma că: „Inima unei mame este un abis adânc în fundul căruia vei găsi întotdeauna iertarea.”, iar Robert Browning susținea faptul că: „Mama: toată dragostea începe și se termină acolo”.

Calitatea de mamă începe când femeia simte emoția primelor zvâcniri în corpul ei, însă n-aș putea delimita un final. Mama ne veghează constant, continuu și când facem primii pași, și când îi atribuim calitatea de bunică, și când respirația ei își mută veacul printre stele.

Maternitatea este descrisă foarte bine de Jennie Finch în citatul: „Un miracol este într-adevăr singura modalitate de a descrie maternitatea și nașterea. Este de necrezut cum Dumnezeu ne-a făcut femei și bebeluși să înduram și să putem face atât de multe. Un miracol, într-adevăr. O binecuvântare atât de incredibilă.” sau de către Jodi Picoult: „Uneori, când îți ridici copilul, poți simți harta propriilor oase sub mâinile tale sau poți simți mirosul pielii tale în ceafa lui. Acesta este cel mai extraordinar lucru despre maternitate – să găsești o bucată din tine separată și, în afară de asta, totuși, nu ai putea trăi fără.”.

O viziune mai complexă a maternității o descoperim în cuvintele lui Rachel Cusk: „Așa cum stau lucrurile, maternitatea este un fel de sălbăticie prin care fiecare femeie își croiește drumul, parțial martir, parțial pionier; o întorsătură a evenimentelor din care unele femei trag sentimente de eroism, în timp ce altele experimentează un sentiment de exil din lumea pe care o cunoșteau.”

                                                                                                                                                                                                                                              ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

13. Eseu

Refugiu

Când războaie sau calamități naturale ne determină să căutăm un refugiu, ce facem? Fugim mâncând pământul? Stăm pe loc sau așteptăm, cu sufletul la gură, decizia autorităților locale de a ne adăposti? Statutul de refugiat e dur, incomod și trist.

Există și alte situații, fără războaie, fără calamități naturale când pur și simplu ne refugiem într-o lacrimă sau dacă tristețea curge, curge și nu se mai oprește, refugiul nostru se mută în amintiri sau fotografiile din vremurile bune. Cum procedăm în astfel de situații? Autoritățile sunt de multe ori incompetente în cazuri extreme, deci nu vom găsi soluționarea problemelor apelând la acestea. „Fii propria ta flacără şi propriul tău refugiu. Ia adevărul drept flacără, ia adevărul drept refugiu. Nu căuta un refugiu nicăieri în altă parte decât în tine însuţi, ajutorul de afară îţi va veni însutit.” - Henri Durville.

Să ne refugiem în noi înșine? Posibil, însă putem deveni persoane închise, triste și înșiruirea adjectivelor negative poate continua. Cu toate acestea, Marc Aureliu ne combătea gândirea: „Nicăieri nu poate găsi un om un refugiu mai liniştit şi mai netulburat decât în sufletul său.”, iar Guillaume Musso îl susținea, întărindu-i mesajul: „Eşti propriul tău refugiu. Nu mai e nimic altceva. Nu poţi salva pe nimeni. Nu poţi decât să te salvezi pe tine însuţi.”

Analizând definiția celebră a lui Oscar Wilde: „ Acţiunea este ultimul refugiu al celor care nu pot visa.”, ar trebui să căutăm alternative viabile pentru un refugiu stabil, căci, da, noi încă putem visa.

Pornind de la două citate celebre, unul al lui Democrit: „ Cultura este o podoabă pentru cei fericiţi şi un refugiu pentru cei nefericiţi.” și celălalt al lui Aristotel: „ Educaţia este un ornament în vremuri de prosperitate şi un refugiu în vremuri de restrişte.” constatăm cu bucurie că am descoperit o alternativă elegantă a unui refugiu, căci se pare că suntem și nefericiți, și traversăm o perioadă existențială plină de neprevăzut, similară „vremurilor de restriște” pe care le menționa marele învățat în citatul anterior. Ne putem refugia în citit sau de ce nu chiar în scris, sau poate muzica e un remediu pentru descoperirea unui refugiu, sau poate pictura.

„A căpăta obiceiul de a citi înseamnă a-ţi crea un refugiu personal faţă de toate nenorocirile lumii.” - W. Somerset Maugham.

                                                                                                                                                                                                                                   ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

12. Eseu

Scara cu flori

Cum: „Cerul sărută pământul prin ploaie; pământul sărută cerul prin flori.” - Rabindranath Tagore, tot așa o femeie când devine mamă își sărută pruncul ca pe o floare ce-o ține la piept. Atât copilul, cât și floarea emană iubire, prospețime și emoție. Emoție ne transmite și primul ghiocel. Acesta încearcă să pășească pe o scară, fugind de iarnă. Când imaginara scară va fi plină cu flori, magia ia locul emoției în câmpul cu narcise. „Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor.” - Khalil Gibran.

Pe scara valorică umană, fiecare individ poate fi comparat cu o floare. Florile indiferent de culoarea petalelor, de mediul lor de dezvoltare sau de faptul dacă au sau nu spini (trandafirii, cactușii) emană gingășie. Noi, oamenii, indiferent de treapta scării pe care stăm am putea să ne ridicăm la valoarea unei flori? Buddha afirma: „Așa cum o floare de lotus se naște din apă, crește în apă și se înalță din apă pentru a sta deasupra ei neîntinată, la fel eu m-am născut în lume, am crescut în lume și am învins-o, trăind neîntinat de lume.”

Pe scara cu flori din exercițiul de imaginație al mamei, facem un pas și încă unul sau alergăm pe scară până obosim, însă mireasma realizărilor noastre, ca mirosul puternic al liliacului înflorit, ne determină să conștientizăm faptul că n-am fi putut urca pe scara cu flori fără cea care ne-a dat viață. În acest sene, Stevie Wonder susținea: „Mama a fost cea mai mare profesoară a mea, o profesoară de compasiune, dragoste și neînfricare.Dacă dragostea este dulce ca o floare, atunci mama este acea floare dulce a iubirii.”

Ce este o floare? Răspunsul poate fi diferit, însă haina florii și mireasma sa ne sugerează să ne-nfrățim cu natura, căci viața fără flori e o statistică fără importanță. Goethe afirma faptul că: „Florile sunt cele mai frumoase cuvinte și hieroglife ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubește.”, iar Gerard De Nerval susținea că: „Fiecare floare este un suflet înflorit în natură.”

Ca o concluzie finală putem să-l cităm pe A.J. Balfour: „Ce loc dezolant ar fi lumea fără nici o floare ! Ar fi ca o fată fără surâs, ca o petrecere făăa un bun venit.Nu sunt, oare, florile stelele pământului, iar stelele, florile cerului?”  

                                                                                                                                                                                                                                               ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

11. Eseu

Rutină

„În trecut, oamenii obişnuiau să deschidă televizorul când se plictiseau de rutina de la locul de muncă. Acum, revin la rutina de la muncă după ce se plictisesc de televizor.” - B.J. Gupta. Mulți dintre semenii noștrii se regăsesc, raportat la rutină, în citatul anterior. Totuși am vrea să depășim barierele comparative, referitoare la rutină: loc de muncă / televizor. Cum societatea contemporană a cam renunțat la televizor, rutina s-a mutat on line și din păcate vedem copii abandonați în fața unui smartphone ore în șir. Ce facem noi, părinții sau bunicii, pentru a micșora interesul odraslelor noastre pentru facebook, tik-tok sau instagram, când noi înșine nu putem fără mediile sociale online menționate anterior? Locul de muncă, din păcate, doar pentru o parte nesemnificativă a societății este rutină, deoarece aceasta concurează cu: o rată a șomajului destul de ridicată, cu demisii în lanț sau chiar cu schimbări majore în structura societăților comerciale – mutări, reogranizări, tehnologii avansate. În acest sens, locul de muncă devine o migrație, nicidecum o… rutină.

Balzac afirma, la vremea lui: „Căsătoria presupune o luptă constantă cu un monstru care devoră totul: rutina.”. Câte cupluri, în prezent, se zbat în neputință cu „monstrul” indicat de marele scriitor francez? „De două lucruri trebuie să se ferească cineva în dragoste: rutina şi graba.” - Regine Dumay.

E o rutină și cafeaua matinală? Un cardiac ar trebui să se aventureze cu un ceai. E o rutină și sandwichul cu unt și salam pus în ghiozdănelul unui copil obez? De ce n-ar încerca părinții să-i strecoare un măr sau o banană? Din exemplele anterioare constatăm că putem apela la puțin curaj pentru a ne debarasa de rutina zilnică. La ce folos? Cardiacul ar trăi mai mult, iar copilul n-ar mai chiuli de la orele de sport. „Îndepărtarea minţii de la simţuri şi abaterea gândirii de la rutină denotă un spirit mare.” – Cicero.

În lupta noastră cu rutina Paulo Coelho ne sugerează: „Dacă ai impresia că aventura este periculoasă, încearcă rutina. Este letală.”

                                                                                                                                                                                                                             ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

10. Eseu

Raza speranței

În fiecare dimineață ne bucurăm că soarele ne vizitează, mângâindu-ne fereastra. În zorii fiecărie zile ne acceptăm existența ca pe un dar divin. Speranța, ca o rază magică, ne ia de mână și ne-ndrumă pașii spre prezentul care ne cheamă. „Neștiind când zorile vor sosi, deschid fiecare fereastră.” – Emily Dickinson.

Dimitrie Bolintineanu afima că: „Lumea are nevoie de speranță ca de lumină”. Cât adevăr conține fraza precedentă! Lumina, soarele, credința pot fi asimilate speranței. În alt context, întunericul ne poate îngrădi visele, realizările. Cum descoperim speranța?  Aristotel definea speranța ca „visul omului treaz”, iar Bartolomeu Anania ne îndemna să hrănim speranța cu fapte bune. Deci speranța e în noi. „Cred că este o greșeală să cauți speranța în altă parte decât în tine.” – Arthur Miller.

În diferite momente ale vieții toți sperăm că, de exemplu, vom bea o cafea sau o limonadă cu actorul nostru preferat, poate vom viziona pe stadion o finală de campionat mondial de fotbal sau vom reuși să pictăm un autoportret, sau, de ce nu, vom finaliza cu bine acest maraton literar. Alexandre Dumas afirma că: „Speranța este cel mai bun medicament pe care îl cunosc.”, iar un alt francez celebru susținea: „Cel mai frumos cadou făcut cuiva este speranța.”

Raza speranței își clădește o casă imaginară având ca temelie visele. Orice om visează cu sau fără ochii deschiși. Lăsând puțin loc imaginației, un citat celebru ne șoptește: „ Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare.” – Langston Hughes.

Un accesoriu vital în împlinirea speranței este zâmbetul. Deci: „Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.” –  Gabriel José García Márquez.

                                                                                                                                                                                                                                                   ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

9. Eseu

Culoarea pasiunii

Culoarea roșie am putea s-o acociem și cu cele mai fericite sentimente, dar și cu sentimente rele. Dacă primim un buchet cu trandafiri roșii, persoana care mi-l oferă ne declară iubire, fără cuvinte. Într-un film polițist, dacă apare un covor pătat cu roșu, desigur ne gândim la o crimă. 

„Sunt îndrăgostit de roșu. Cred că este o culoare atât de pasională. Fiecare steag al fiecărei țări are aproape roșu în el. Este putere, nu există gard cu roșu. Ori îți place, ori nu. Cred că este sânge și putere și viață. Iubesc roșul. Iubesc toate culorile. Nuanțe grozave de albastru, le găsești în natură. Toate sunt magice.” – Bryan Batt.

De multe ori suntem îndemnați să ne alegem vestimentația în nuanțe de roșu pentru a emana curaj. Un ruj roșu, asociat cu un zâmbet ademenitor croșetează dorința cu pasiunea de-a iubi. „Îmi place culoarea roșie pentru că este un foc. Și mă văd ca fiind mereu în flăcări.” – Arnold Schwarzenegger.

Când vorbim despre roșu, ne gândim în același timp la dragoste sau furie, la viață sau moarte, la căldură sau frumusețe și enumerarea ar putea continua. „Dacă ți-aș putea spune despre roșu, ți-aș cânta un foc dulce ca cireșele care ard ca scorțișoara mirosind ca un trandafir la soare.” – Dixie Dawn Miller Goode.

Scriitoarea americană Terry Tempest Williams a definit actul creației, asociindu-l culorii roșii astfel: „Scriu pentru a crea roșu într-o lume care apare adesea alb-negru.” Câți dintre cei care cochetează cu arta creației gândesc ca dumneaei?

Roșul ne motivează, ne dă încredere, putere, energie. Și când obrajii noștri se îmbujorează, emoția se îmbracă în frumusețe și entuziasm.

Revenind la acel trandafir roșu menționat la-nceput, nu, nu vreau să fac aluzie la vreun partid politic, ci la un citat de Oscar Wilde: „Un trandafir rosu nu este egoist pentru ca vrea sa fie un trandafir rosu. Ar fi îngrozitor de egoist dacă ar vrea ca toate celelalte flori din grădină să fie și roșii și trandafiri.”

                                                                                                                                                                                                                             ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

8. Eseu

Copite în pantofi de lac

Analizând societatea contemporană constatăm, cu regret, faptul că de multe ori valorile umane sunt umbrite de așa zișii alpiniști de duzină. Ascensiunea pe culmi cu dorința de a atinge vârful muntelui cu orice mijloace e periculoasă. Însă pericolul și-l asumă cei care trăiesc pentru a fi aclamați. Aceștia nu folosesc metoda pașilor mărunți pentru a-și atinge scopul, ci multe, multe metode neortodoxe. Parcă ar avea „copite” în pantofi de lac.

Pentru a analiza mai bine acest aspect, al parvenirii, îl putem cita pe Jason Estes, care susținea: „Este important să ajungi măcar o dată într-o stare de graţie, fiindcă mai apoi, o să vrei să te întorci în acel "spaţiu" înalt vibraţional. Nu contează că îţi va lua ceva timp până vei reuşi să ajungi a doua oară în starea de graţie. Vei reuşi să faci asta din ce în ce mai des. Este ca şi cum de câte ori ajungi acolo, ai mai curăţat puţin "cărarea" care te duce în acel loc şi data următoare îţi va fi şi mai uşor să ajungi în starea respectivă.”

Exemple de astfel de oameni putem găsi în toată sfera activităților sociale, însă scopul nostru nu este să arătăm cu degetul, ci să tragem un semnal de alarmă. Cum se pot orienta tinerii spre o carieră de succes apelând la onestitate și inteligență, când văd în stânga și dreapta lor doar bariere? De ce cred că vor pătrunde în istorie pe ușa din față cei care calcă pe cadavre pentru a ajunge în vârful ierarhiei sociale sau politice? Ce a făcut un taximetrist, de exemplu, pentru a ajunge director de spital? Cum a procedat o manichiuristă să devină ministereasă? Și dincolo de aceste anomalități, licențiaților cu merite li se cere cinci ani de experiență profesională pentru a fi încadrați pe un post decent. De ce?

Cu cât ascensiunea pe o scară socială este mai rapidă, cu atât câderea poate fi mai brutală și „pantofii de lac” se rup sau se găuresc. Tendința lor ar fi să caute alt tip de pantofi, poate din piele de șarpe, căci lacul poate fi demodat.

Concluzionăm faptul că: „Dacă nu poţi să ajungi om de seamă, mergând de-a dreptul, n-ai să ajungi niciodată luând-o pe ocolite.” - Charles Dickens.

                                                                                                                                                                                                                                       ©Dorina Pop, 2023

Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

7. Eseu

Nisipul din clepsidră

Precum secundele pe axa timpului, nisipul din clepsidră se scurge în liniște, uniform și magic. Putem opri timpul? Cum? Când? De ce? Dac-am reuși, lumea ar deveni ca un muzeu de ceară închis într-un glob ermetic de sticlă. Cine ar mai spune: „Bună dimineața” sau „Te iubesc”. Cine s-ar furișa în problemele vecinului, poate chiar ale prietenului, împrăștiindu-le în șapte zări. Și această retorică ar putea tinde spre nesfărșit. Timpul, amfitrionul tuturor situațiilor, merge solitar pe drumul său fără să ofteze, fără să se oprească. „Ce este timpul? O taină ireală şi atotputernică.” - Thomas Mann.

Cum timpul se împarte în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii și enumerarea segmentelor de timp ar putea continua, tot așa viața noastră e marcată de zile importante. Ne aducem cu drag aminte de clipa în care am văzut pentru prima oară lumina zilei, n-am putea trece cu vederea peste prima zi de școală sau prima coroniță de premiant. Nu putem uita ziua când am spus „da” în fața ofițerului stării civile. Și lista ar putea continua, dar timpul sau poate nisipul din clepsidră n-ar fi de acord să ne blocăm în amintiri. Viața merge mai departe, precum vremea și vremurile. Deci: „ Timpul este focul în care ne ardem existenţa.” afirma Friedrich Nietzsche.

Când plictiseala ne învăluie simțim că parcă timpul stă-n loc, însă în valurile învolburate ale propriei existențe uneori am vrea să punem frână, căci: „Timpul mă înghite minut după minut.” susținea Charles Baudelaire.

Reușim sau nu să „punem frână” atunci când problemele ne învăluie ține de curajul, personalitatea sau determinarea noastră, însă: „Timpul este un lup devorator.” - Nichita Stănescu.

Dacă nisipul din clepsidră ne permite, am putea încheia cu poezia lui Octavian Paler – „Avem timp”, însă s-ar putea să depășim granițele unui scurt eseu. Ne rezumăn la un citat celebru: „Bucuria şi durerea măsoară rău orele; prima le face secunde, cealaltă secole.” - Victor Hugo.

                                                                                                                                                                                                                                                            ©Dorina Pop, 2023