Iubesc, intens iubesc

Fără iubire înebunesc

Tu-mi eşti speranţa, viaţa

Care-i subţire ca o aţă

Iubirea adevărată mă înalţă

Ea este avatar în altă existenţă

De sorb din al ei pocal

Mă poartă în veci pe val

Valul marilor speranţe

Al trăirilor nefaste

Şi-al durerilor aprinse

Doar de doruri şi de vise

Iubesc, simt că trăiesc

Am primit un dar regesc

Un înger mi-a intrat în suflet

Să uit trecutul fără vre-un regret.

Dan Sprincenatu

Vor veni vremuri mai bune ?

Să sperăm într-o minune

Va fi mai mult zâmbet sub soare

Tandreţe şi adevăr,o lume iubitoare

În clipe de coşmar mintea lucrează

Face scenarii sumbre, aiurează

Vom fi mai buni, învingători

Mai concilianţi şi răbdători.

O luptă este viaţa deci te luptă

Învingem pandemia rea şi slută.

Atinge-mi sufletul
Cum numai tu ştii s-o faci
Eşti al iubirii vraci,
Trecutul si prezentul
Atinge-mi sufletul
Cu vocea-ţi de privighetoare
Rostind alintul ce nu doare
În versuri divine, eşti poetul
Atinge-mi sufletul
Eşti înger si demon
Cântăm pe acelaşi ton
Un cântec în si bemol
Atinge-mi sufletul
Mi-e infinit de dor
De tine,ahh te ador !
Am suferit destul.
01.03.2020

Nu pot să fiu cu tine când mi-e dor

e un blestem , o  karmă, simt  că mor.

of inimă continuu tu mă perpeleşti

eşti  cam nebună, ce profund iubeşti

Ador un înger cu suflet de fetişcană

care-l port în  gând ca pe-o icoană.

 în templul minţii  bine l-am adăpostit

 iubirea ce ne leagă nu va   avea sfârşit.      

Eşti plină de candoare, ai  farmec imperial

vocea ta mă fascinează, timbru-i fenomenal,

nu pot  să fiu  cu  tine, ahh mi-e tare dor

vreau  să  fi cu mine,  prinţeso te  ador.      

 Dan  Sprincenatu

16.09.2016

Poezia este templul sfânt

al sufletului meu,

e bucuria nedisimulată,

zborul permanent al dorului

spre inima  fiinţei dragi

Poezia, etern mesager

al zbuciumului tumultos

străbătut  de inima rebelă

prin labirintul iubirii

îmi dă adânci fiori

Poezia-i  modul meu

 de a exista,

de a invoca ,

de a exprima simplu

iubrea.

Să ai alături

un înger de femeie,

nimic nu poate fi

mai minunat.

      Dansează cu mine

Dansează cu mine iubito,

intră-n vârtejul iubirii

sub ploaia de aur,domoală

a florilor de tei

dansează cu mine ca-n vis

unul de altul uniţi

ahh, simt căldura trupului tău,

 un ocean de iubire

am să-ţi dăruiesc.

dansează cu mine un vals

pe strună dulce de vioară.

in ochii tăi, fereastra sufletului

atât de sensibil, delicat

ador să mă oglindesc

29.06.2016

Te iubesc

cum n-am iubit

 vreodată,

atât de intens,

de profund.

Inima-mi piept

e ca un vulcan

în erupţie

gata să arunce

cu  mult  dor.

Fără tine sunt ca frunza-n vânt,

ca pescăruşii lipsiţi de nemărginita mare.

pe-aleii prăfuite  cu suflet

paşii mei în noapte rătăcesc

în căutarea unui  mit minunat ;

eternul Paradis  atât de râvnit

Eşti dulcea mea povară iubito,

pătruns de aprig dor te mirui  cu privirea.

 numai tu poţi să transformi într-o zi

deşertul imens  din sufletul meu

într-o binecuvântată oază de iubire

Iubito, te aştep nerăbdător să vii,

în duet să zburăm spre infinitul spaţiu sideral

printre stropi de vise pline de speranţă

să trăim neîncetat fericirea.

                Absenţa ta mă tulbură,profund mă înfioară

                 Iubita mea cu trupul zvelt,de căprioară,

                 Vocea ta de magic înger mă duce în extaz,

                 E suavă, geneza lacrimei de fericire pe obraz

                 Te aştept cu-nfrigurare în cuibul de amor

                 In braţe să te strâng cuprins de al tău dor

                 La mine-n suflet ţi-am clădit un mic castel,

                 Tu să- mi ajungi regină, eu simplu menestrel

                 Pe  ecranul minţii se derulează un mirific vis

                 Cu trăiri din vară, cu noi îmbrăţişaţi în paradis,

                 Ne iubeam frenetic pe un colţ divin de stea

                 Din înalturi, luceafărul de seară ne privea

                 Pe alei prăfuite din labirintul sufletului meu

                 Gânduri de dor se adună, eu ca nou Prometeu

                 Zbor până-n Empireu, zeilor focul să-l răpesc

                 Să ţi-l  aduc iubito, numai pe tine te iubesc !

In noapte mă gândesc la tine

oftez atins de ardent dor,

privesc cu admiraţie luna

 zâmbind complice dintre stele

când îţi rostesc numele tău

cu mâna ta deschide uşor

fereastra sufletului către soare

să-mi inunde cu căldură inima,

ahh !, dragostea mea !

visez să fac intr-o zi surfing

pe  valul înspumat  al vieţii

braţ la  braţ  cu iubirea,

să- mi potolesc dorul.

Toţi trandafirii roşii din lume

sunt pentru cineva anume

din visele mele de noapte

când ne vorbim  încet prin şoapte

in timp ce duios ne iubim

nectarul dragostei sorbim

din vasul Graal cu lăcomie,

ahh, sufletu-i pătruns de frenezie

când sunt cu tine-i minunat

cerul plin de stele, aerul curat

îmi cresc aripi, mă ridic la cer

căci acolo sigur visele nu pier

vocea ta de înger mi-aduce alinare,

e duioasă, o ascult cu încântare

hai vino-n templul sufletului meu !

de  dragul tău devin şi Prometeu

focul iubirii ţi-l aduc din Empireu

când mi-eşti alături, nu e greu.

Dan Sprincenatu

  Să dăruieşti din suflet sinceră iubire

  e idealul vieţii, un laitmotiv în fericire

  degeaba te mai chinui şi suferi pe pământ

  dacă nu arzi de dor făcând un legământ

  Femeia viselor s-o porţi duios în inimă,

  să-ţi fie universul ce viaţa ţi-o animă,

  trandafirul delicat cu miros îmbătător,

  îngerul cu un surăs divin, încântător

  Să dăruieşti din suflet tot ce ai mai bun

  uneori să fii mai mult sau mai puţin nebun,

  numai iubirea aprinde focul divin al pasiunii,

  încălzeşte trupul, înşeală manifestarea raţiunii

  Să dăruieşti, oare ce poate fi mai minunat

  într-o lume meschină, cuprinsă de păcat

  chiar dacă orice poveste are şi-un sfârşit

  cel mai mult contează  c-o viaţă ai iubit.

Te iubesc ca un frumos nebun

şi nu mă sfiesc nicicând s-o spun

eşti oaza mea de adevărată fericire

sufletul drag, fântâna plină de iubire

Te iubesc în fiecare vis fenomenal

când dorul mă duce până în astral

cerului mă rog  fierbinte-n fiecare seară

în viaţă prezenţa ta să-mi fie milenară

Te iubesc, numai în tine am speranţă

să-mi insufli multă blândeţe, cutezanţă

prin sinceră iubire încerc să mă purific

egoul să –l suprim, că-i incomod inamic

Te iubesc cum n-am iubit vre-o dată

eşti o povară dulce, atât de minunată.

A fost un vis, o dulce nebunie

să ne iubim cuprinşi de frenezie,

în spaţiul sideral, absolut

vom relua totul de la-nceput

Mă înebuneşti când mă atingi,

îţi simt aroma buzelor fierbinţi

mă uit în ochii tăi cuprins de dor

te strâng în braţe, iubito te ador !

Eşti paşaportul meu spre Paradis

îngerul care-mi apare noaptea-n vis,

trandafirul roşu din buchetul vieţii,

balsamul sufletului şi elixirul tinereţii

Pe cerul  existenţei mele străluceşti

ca un Luceafăr pe culmile cereşti

când eşti cu mine timpul se comprimă

orele îmi par secunde, trupul se animă.

    Dorul nu-mi dă pace

    îmi pune inima  pe ace

    sufletul mi-e pustiit

    ar vrea să fie iubit

    sufăr, nu pot să fiu cu tine

    e karma mea, ştiu bine

    iubirea sinceră teribil doare

    ea înfloreşte ca o floare

    albă, delicată  de cireş

    când se aprinde-i iureş

    de râu, de trăiri intense

    pasiuni, dezlănţuiri imense

    poetul un cireş divin visează,

    doar el îi ţine mintea  trează

Emoţionat te strâng uşor la pieptul meu

cu dragoste şi te sărut instantaneu

pe sânii tăi rotunzi cu patimă şi cu candoare,

focul iubirii ne cuprinde în a lui vâltoare

În ochii tăi miraţi sfios mă oglindesc

simt fiori  adânci ce-n mine doruri cresc

ahhh, buzele mele îţi ating gura senzuală

inima-mi bate tare ca o maşină infernală

Îţi-aud vocea duioasă ca un magic tril

de pasăre măiastră, mă furişez tiptil

 în lumea viselor unde te întâlnesc;

e locul ideal, măcar acolo pot să te iubesc.

 Dan Sprincenatu

      În noapte mă gândesc la tine

      doar tu îmi oferi zile senine;    

      eşti mai frumoasă ca o stea

      ahh, visez că eşti numai a mea.

      fără tine viaţa-i ca un fum

      ce se împrăştie haihui pe drum,

      eşti echilibrul sufletului meu,

      mireasa mea din noul Empireu.

      templul iubirii ancestrale din astral

      unde sorbim nectarul din divinul Graal.

      din fructul oprit ne înfruptăm

      sub pulbere de stele şi  visăm.

Oare greşesc că te iubesc?

cu adevărat simt cum întineresc

în mine doruri infinite cresc

numai de dragul tău trăiesc

Iubita mea numai cu tine

viaţa are un sens, mi-e bine

se întâlnesc superb două destine

strig, chiar nu mă pot abţine

Mă năpădesc imenşi fiori de fericire

reaprinşi de suava ta iubire

dau lumii întregi  acum de ştire;

dragostea-i sublim izvor de împlinire

Departe eşti sensibilă făptură

cu patimă-ţi sărut senzuala gură

eşti paradisul meu, nu am măsură

pentru amorul dăruit în lumea dură

Atât de rece, extrem de prefăcută

meschină , schimbătoare şi tăcută

tu şi eu ne lansăm cu-o paraşută

în oaza de iubire numai de noi ştiută..

Am adunat un geamantan uriaş  de vise

pentru  îngerul ce-n suflet  mi-a intrat;

luceafăr pe cerul vieţii mele înmiresmat

cu tandre îmbrăţişări şi sărutări promise

Prin a lui dulce iubire virtuală

din serile ornate cu un dor nestins

când inima-mi bate-n piept intens,

uit de necazurile din lumea asta ireală

Am adunat speranţe cât pentr-un secol

icoană mi-eşti la care sfios mă închin,

de dragul tău ignor tristeţea,orice chin

visez că viaţa mea va deveni miracol.

Dan Sprincenatu

17.09.2015

Privesc in noapte stelele pe cer

una şireată feciorelnic imi zâmbeşte

e Steaua polară, mândra mea

care mi-a furat de mult inima

Îmi fac din nou aripi din vise,

să zbor cuprins de dor năvalnic

pe bolta cerului luminată,

paradisul neîntinat al aştrilor eterni

în căutarea  falnicului mit al Nirvanei

Pe peretele sufletului scriu numele tău

cu litere izvorâte din adâncul inimii,

Luceafăr mi-eşti, crăiasă din alt veac,

când sunt  cu tine uit tristeţile lumeşti,

însetat sorb nectarul dragostei

din pocalul magic  de argint.

Dan Sprincenatu

16.09.2015