Privesc in noapte stelele pe cer
una şireată feciorelnic imi zâmbeşte
e Steaua polară, mândra mea
care mi-a furat de mult inima
Îmi fac din nou aripi din vise,
să zbor cuprins de dor năvalnic
pe bolta cerului luminată,
paradisul neîntinat al aştrilor etern
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!