Privesc in noapte stelele pe cer
una şireată feciorelnic imi zâmbeşte
e Steaua polară, mândra mea
care mi-a furat de mult inima
Îmi fac din nou aripi din vise,
să zbor cuprins de dor năvalnic
pe bolta cerului luminată,
paradisul neîntinat al aştrilor eterni
în căutarea falnicului mit al Nirvanei
Pe peretele sufletului scriu numele tău
cu litere izvorâte din adâncul inimii,
Luceafăr mi-eşti, crăiasă din alt veac,
când sunt cu tine uit tristeţile lumeşti,
însetat sorb nectarul dragostei
din pocalul magic de argint.
Dan Sprincenatu
16.09.2015
-->
Comentarii
Multumesc Veronica....
Pocalul magic de argint, sa-ti stea mereu la indemana!
Multumesc Lenus..
Multumesc Aurora. Cu drag,Dan