mă îmbrac cu secunda agățată de timp
pană când dispare, apoi cu alta o schimb -
mă filozofez cu conecții de stare acută
ca să stau plută... ca să stau plută, plută...
mă încalț cu secunda pantof, doar un plus
că să am imagine de mers... îndeajuns -
altă secundă pantof, urmează la rând
pas după pas, ce mă poartă, purtând...
mă înfricoșez cu secunda de ceolofan
transparentă urmare, fară un plan -
gânduri, înșirate pe o stare tăcută de chin
apoi alte secunde ce vin, secunde ce vin...
mă spânzur de secunda frânghie, plictisit
ca să pretind că sunt un „mort” închipuit -
nu îmi pasă de de a mea unică fantezie
metaforele sunt permise... de scriu poezie...
mă îmbrac cu secunda agățată de timp
că să săr din anotimp în anotimp -
joc cărti și am în mană doar patru
și trișez viața... fiind inculpatu'...
mă trezesc din visul ăsta sofisticat
fără să înțeleg ce s-a-ntâmplat -
mă filozofez cu conecții de stare acută
ca să stau plută... că să stau plută, plută..
Vladimir Nichita / Australia.
17/02/2020