la "Poarta Sărutului" s-au adunat poeții
la "Poarta Sărutului" s-au adunat prozatorii -
multă... multă... mișcare în jur...

"Coloana Infinită" plutește pe aer
nimeni nu înțelege cum...

Nichita Stanescu spune:
să stăm de vorbă la Masa Tăcerii
fără să vorbim...

viața este acum... ori niciodată
deci  nu va mirați
de tot ce se întâmplă in jur...

Vladimir Nichita / Australia.
23/04/2019

 Nichita... iubesc strigătul tău !
 
  
  

 







 
 mă strigă din caleașca vremii
 cu cai ce galopează, semănând -
 metafore, născând poeme
 ce sunt pământ, pentru pământ...
 
 mă fluieră cu buzele-i rotite
 în cerc da perfecțiune literară -
 Nichita... are vorbe prgătite
  ce ies din casa morții în afară...
 
 e Înger de pasiune și virtute
 cum numai Dumnezeu... îl știe -
 e dans din lumi necunoscute
 pe-un ring de făină poezie...
 
 mă strigă din caleașca vremii
 cu gest de-alunecare neoprită -
 cascadă-a cărei apă-așterne
 eternitatea-i... mult slăvită...
 
 mă scald în apa-i de răcoare
 pe care-o vreau ca împrumut -
 Nichita, ești a mea chemare
 ce-mi spune astăzi, cine sunt...

Vladimir Nichita / Australia.
19/04/2019
 

 




poză de pe internet.

 în fine ! 
 s-au descălțat de bocanci 
 s-a sfăramat tropăitul -
 șenilele împachetate  
 au fost băgate în buzunare... 
 
 pufăind din țigări  
 imaginea zilei 
 mici rotunduri ale timpului -
 neființa îi ordinul celor mari  
 care râd 
 de păsările cu aripi frânte... 
 
 în piață rațiunii  
 oamenii-s desfăcuți în felii 
 oamenii fac sex -
 suflete aruncate 
 pe caldarâmul  
 precarei existențe...
  
 în biserici  
 Sfinții tremură de frig 
 nu s-a pomenit  
 niciodată așa ceva -
 la Masă Tăcerii se discută 
 fară să se rostească cuvinte... 
 
 avem nevoie  
 de alte perechi de ochi 
 și noi creiere între picioare -
 care să rezolve 
 problemele prezentului...  
 
 Vladimir Nichita / Australia.
 18/04/2019

 
  
  
  
 
  
  
 spre trupul tău-mi cobor  privirea
 cu dulci tentații de amor -
 îți caut cu emoție firea
 ca un poet...  ce  te ador...
 
 Crăiasă-a visurilor mele
 te simt mișcând cu mult talent -
 născând metafore supreme
 pe ritm special și coerent...
 
 îți mângâi trupul de lumină
 ce-i un poem de unic zbor -
 spre clipa noastră cea Divină
 ce mă numește-un visător...
 
 picioare pline de finețe
 îmi spun mereu să le sărut -
 că să-mi arate drumul vieții
 spre mijlocul necunosct...
 
 și-naintez pe căi speciale
 cu zâmbet cald de muritor -
 atunci când caut revelații
 prin locurile ce mă vor...
 
 ah... sănii tăi sunt invitații
 de-ai ține-n palme de poet -
 ei îmi oferă unice tentații
 pe care zilnic le aștept...
 
 iar gura ta, dulce ca mierea
 este nectar neobișnuit -
 cu buzele-ți ce dau plăcere
 acelui ce se vrea iubit...
 
 miscări de trupuri răsucite
 cu zbateri Cronopedice, parol -
 sunt azi de noi foarte dorite
 căci nu-s ceva intamplător...

Vladimir Nichita / Australia.
17/04/2019

 

N-a fost nimic din rugăciunea
Ascunsă-n tainicu-mi avânt -
Doar gând, ce a născut rațiunea
Ca nouă rezonanță de cuvânt...

Nu cer nimic ca recompensă
Doar simțăminte unice, reale -
Ce mângâie azi, o viață tensă
La porți de vis sentimentale...

Viața se scurge, viața trece
Deci tânăr nu mai sunt de fel -
Am trupul „rece", ce-nsoțește
Spre alte lumi, moartea "nițel"...

Prin fapte îmi exprim dorința
De a mai câștiga o altă zi -
Cu ochii-mi plânși, vizez minunea
Ce naște clipe-n poezii...

Nu am acces la viață lungă
Chiar de mă rog la Dumnezeu -
Dar am pasiuni, care mă-nvață
Să fiu pe veci supusul Său...

N-a fost nimic din rugăciunea
Ce am rostit-o în secret -
Doar gând, ce a numit rațiunea
De-a fi Cronopedist poet...

Nu folosesc ascunse fapte
Prin care să mă întrețin -
Nu caut Îngeri, ce să-mi poarte
Mișcarea mea... spre-un loc Divin...

Mă mișc în lumea mea, nevoia
E cea care mă ține-n viață -
Chiar dacă clipa care vine
Legată e de-un fir de ață...

N-a fost nimic din rugăciunea
Rostită după-un unic plan -
Sunt om ce a-nțeles rațiunea
Acestei vieți pe care-o am...

Mă mișc, atât cât viața-mi cere
Fără s-aștept glorii de fel -.
Durerea e a mea  avere
Și versul meu... e-un menestrel...

Că moartea mea, este aproape
Nu e ceva prea important -
"Ea e „Regina"... ce-o să-mi poarte
Trupu-mi poetic pe un catafalc...

N-o să mai fiu în astă lume
Dar cui îi pasă de-al meu rol -
Prin moarte, piere al meu nume
Și-al meu talent... ce-i trecător...

Vladimir Nichita / Australia.
16/04/2019

 Mă plimb pe bulevardul tăcerii
 zgomotele s-au chircit
 în viziunea speranțelor mele
 plecate spre infinit.
 M-am schimonosit cu joaca
 de copil nevinovat
 nimeni nu a putut să afle
 la ce am sperat...
 
 Paralizie infantilă
 lume agățată de ieșirile mele
 la margine de drum
 copii pescuiesc stele.
 Madona mișcă un evantai
 spunându-mi că-i doar o glumă
 eu stau întins pe nori
 doar așa... într-o rână...
 
 Mă plimb pe bulevardul tăcerii
 fără să gândesc că mă mișc
 în întunericul ideilor mele
 orbire totală eu risc.
 Mă țin de o balustradă de aer
 echilibru instabil
 lumea crede că sunt fraier
 toți își fac cruce... Amin !
 
 Mă urc pe trepte de planete
 Nichita și Păunescu ce-i ador
 amândoi... cu mine... se pare
 trilogie abstractă cam vor.
 Sunt invitat neoficial
 în palatul gândirilor mute
 unde trupuri stau pe divane
 ce-s fără de arcuri... făcute...

 Vladimir Nichita / Australia.
 09/04/2019
 

 

 Ce dor îmi este
 dor de cuvântul lăsat
 omului cu chitara
 ce atinge
 trupurile sunetelor
 pe trambuline
 de vibrație astrală...
 
 Ce dor îmi este
 dor de drumurile paralele
 ale pașilor pruncului
 care
 crește… crește… crește
 jucând șotronul 
 pe notele muzicale
 ale existenței...
 
 Ce dor îmi este
 dor de constelația ivirii
 prin mâna 
 care plamadește vise
 cu pană
 de mâini sădind flori
 pe aleile muzicii...
 
 Ce dor îmi este
 dor de cei ce ascultă
 inima mea vibrând
 inima ta vibrând
 pe strune de vioară
 care ne vorbesc
 despre agonie și extaz...
 
 Ce dor îmi este
 dor de nevăzutul ființei tale
 crescută
 în glastra viziunii mele
 ce-mi derulează 
 imagini îndepărtate...
 
 Ce dor îmi este
 dor de firul ierbii
 umezit de roua 
 sărutului tău... care 
 înverzește 
 grădina sufletului meu 
 acum ori niciodată...
 
 Ce dor îmi este
 dor de existența ta
 purtată pe aripi de timp
 până la marginea lumii
 unde ne întâlnim...  

 Vladimir Nichita / Australia.
 06/04/2019

 imagine abstractă... numai Îngerii știu
 de ce apar mâini din spatele gardurilor -
 un fel de limbaj al slabei pregătiri
 în fata unui gest premeditat...
 
 anonimat total fără poartă de intrare 
 o deschidere de la mansarda gândului
 coborât pe scările dorințelor neinplinite
 doar ca să fie prima știre a zilei...
 
 nu te cunosc dar te vreau
 sunt obsedat
 de formele trupului tău care
 îmi crează bale de inspirație poetică
 cu iz de unică gustare...
 
 sunt *frate* cu Nichita Stănescu
 vorbesc în șarade... Nichita e numele meu -
 beau din cupele sânilor tăi
 doar... doar... din dorința de a fi Eu...
 
 primește buchetul meu de flori
 îți promit că vom merge amândoi la o cafea -
 cafeaua neagră se pare că e cea mai bună
 ne arată viitorul în dragoste...

 Vladimir Nichita / Australia.
 04/04/2019

 azi mi-am scos inima din piept 
 doar pentru câteva secunde 
 în care m-am lipsit de ea 
 doar câteva secunde... 
  
 am așezat-o ln palme tale
 iubito
 pentru ai simți bătăile
 și căldura
 unica căldură... 
 
 te rog să-mi prețuiești inima
 exist deja fără ea -
 trupul meu s-a schimbat
 într-un Înger... doar un Înger...
 
 acum e rândul tău să fii
 prinsă de metafora gândirii
 poemele se nasc întotdeauna
 din sacrificii...
 
 scoate-ți inima din piept
 doar pentru câteva secunde 
 și o așează în palmele mele -
 două inimi vor bate ca una...
 
 alătură-te Îngerului tău
 ca să fim amândoi
 Îngeri ai iubirii -
 până la momentul în care
 ambele inimi
 vor reintra  din nou
 în piepturile noastre... 
 
 Vladimir Nichita / Australia.
 03/04/2019

Ține-mă de mână unică poetă
și arată-mi propiu-ți anotimp
cu metafore de poezie certă
ce îmi dau prilej ca să te simt.
Scrie-o poezie pentru nemurire
ilustrându-ți propiul simțământ
cu pasinea-ți ce desigur știe
cum să cucerească al meu gând.

Ține-mă de mână dacă mă dorești
cu speranțe unice de nedescris
cu priviri de curcubeu ce-adună
clipe de iubire și de vis distins.
Dansul tău să fie dans de libelulă
grațios și fără clipe de sfârșit
dans de Muză ce-ncontinu adună
freamăt dulce pentru cel iubit.

Ține-mă de mână unică poetă
și mă-ncântă cu a ta privire
lasă-ți trupul să-și arate mersul
mlădios și fără de oprire.
Dă-mi sărut de buze însetate
și primește înapoi sărutul meu
magică acțiune de iubire  
între noi doi... eu și tu... tu și eu...

Vladimir Nichita / Australia.
01/04/2019

 mă-ntreb, care ți-i rostul și strigarea 
 când tu m-atingi pe tâmplă cu-n sărut -
 mă-ntreb, care e clipa și visarea
 prin care noi ne-am cunoscut....
 
 ești cânt de timp, ce mă-nconjoară
 plimbându-și buzele pe chipul meu -
 ești briza gândurilor, care ară
 pământu-mi sfânt, numit doar: Eu...
 
 mă-ntreb, cât de departe e lumina
 ce te sfințește și te poartă către mine -
 cu raze calde de îmbrățișare
 ce le numesc în taină... Unice, Divine...
 
 ești perfecțiunea-nchipuirii mele
 ce-o văd așa cum numai eu doresc -
 ești madrigal de sunet tainic, care vine
 spre-altarul meu... cel sufletesc...
 
 mă-ntreb, unde te-ascunzi iubito
 în ce castel virtual, este sălașul tău -
 mă-ntreb, de ce stai incognito
 cand eu te vreau la pieptul meu...
 
 mă-ntreb mereu... mă-ntreb, iubito !

 Vladimir Nichita / Australia.
 29/03/2019
 

 dăruiește-ți scăparea de suflet ”hoinar„
 să o pun poetic în al meu cuibar -
 dăruiește-ți strigătul de Univers acut
 mie... poetul cel necunoscut... 
  
 plimbă-ți trupul printre infinite Galaxii
 așa cum numai tu poți ca să știi -
 lumini de Aștrii cu mișcări speciale 
 pentru-ale mele lumi tăcute... sedentare...
 
 arată-ți zborul ce nu pot să-l văd
 cu pași de dans și unic rod -
 uimește-mă cu vorba-ți ce-i Lumină
 și care versul vieții mi-l inspiră...
 
 dăruieste-mi atingerile-ți nevăzute
 metafore de vis de mine vrute -
 vorbește-mi în limbajul tău șoptit
 când versuri scriu... indrăgostit...
 
 și lasă-mă să te iubesc la nesfârșit
 știind că-ți sunt ales... cât si iubit -
 iar tu îmi ești iubita ce-o doresc 
 când visuri de poet eu zămislesc....
 
 Vladimir Nichita / Australia.
 28/03/2019

mă îmbrac cu secunda născută din timp
până când dispare, apoi cu alta o schimb -
mă filozofez cu conecții de stare acută
ca să stau plută... ca să stau plută, plută...

mă încalț cu secunda pantof, doar un plus
ca să am imagine de mers... îndeajuns -
altă secundă pantof, urmează la rând
pas după pas, ce mă poartă, purtând...

mă înfricoșez cu secundă de ceolofan
transparentă, urmare, fară un plan -
gânduri, înșirate pe o stare tăcută de chin
apoi alte secunde ce vin, secunde ce vin...

mă spânzur de secunda frânghie, plictisit
ca să pretind... că sunt un mort închipuit -
nu îmi pasă de de a mea unică fantezie
metaforele sunt permise... de scriu poezie...

mă îmbrac cu secunda agățată de timp
ca să săr din anotimp în anotimp -
joc cărți și am în mână, doar patru
cu care trișez viața... fiind inculpatu'...

mă trezesc din visul ăsta sofisticat
fără să înțeleg pe unde-am umblat -
mă filozofez cu conectii de stare acută
ca să stau plută... ca să stau plută, plută...

Vladimir Nichita / Australia.
23/03/2019

 confuzii... 
 
 după viață moarte 
 ca un zbor amețit
 confuziile mele -
 niciodată nu am știut 
 dacă sunt mort
 sau
 după moarte viață...

 o teorie a unor probabilităti
 coordonate de principiul
 vaselor comunicante -
 sau 
 poate cântarul Universal 
 de mâini nevăzute 
 care împart cadouri...
 
 *********************************
 
 și îl iubesc...
 
 și îl iubesc pe Făuritorul de glorii
 îi ating mușchii vremii
 care au rădăcini în trupu-i de timp
 ce l-au crescut... Domn -
 este doar o halucinatorie clipă
 inchisă în geneza Divinitătii nevăzute
 apoi mulțumirea mea
 că sunt cel puțin numit... Om...
 
 **************************************
 
 ce strigăt...
 
 ce strigăt și tu cu ecou
 tu cu ruptura-ți din buna măsură
 a peștilor cățărati pe ziduri de ape
 cu solzi din năframă
 și năframă din solzi
 ce-s tobe de lumină
 explodând curcubeie
 de sunete emancipate...
 
 *******************************************
 
 Vladimir Nichita / Australia.
 20/03/2019

cineva a adus Pământul la mine
deoarece nu stăteam pe nimic
nu mi-a spus ce mă susține
deci nu știu ce pot să vă zic -
m-am agățat de ceva ca să fie
o frânghie de speranță anume
cu noduri de eternă "magie"
ce aveau fiecare un nume.

am fost nesigur... dar mișcat
de tot ce adesea se poate
fiind spontan implicat
în mersul ce duce "departe" -
viteza-mi era neștiută
purtându-mi eul spre extreme
pentru un pumn de valută
ce am strâns-o din vreme.

m-am oprit la vama cerută
și am scris un special poem
un bilet pentru o rută
pe care aleargă ultimul tren -
cineva a adus Pământul la mine
și mi l-a pus sub picioare
cu un buchet de metafore "fine"
ce-mi produc poetică stare.

Vladimir Nichita / Australia.
18/03/2019

 





  boldul
   
 boldul e unic 
 toți îl știu 
 dar are și renume
 de mare bulangiu -
 cu corpu-ntreg
 intră ușor
 în orice țesătură
 vrând ca să-facă-amor...
 
 dar capu-l ține afară
 fiind un îngâmfat -
 de-aceia n-are școală
 și nu e apreciat...
 
 căci de nu-i 
 cap-năuntru
 nu e de fel plăcere -
 ci doar însăilare
 de abstinență... nene !

 **************************************** 
 
  sticla cu tărie
  
 când sticla-i goală, plângi meru
 pentru ce-a fost în trupul său -
 te uiți la ea și vrei cu chin
 s-o vezi din nou, făcându-și plin...
 
 o rogi, să nu te părăsească
 și buzele să-ți umezească -
 dar sticla nu-i ascultătoare
 căci din nimic... nu faci licoare...
 
 e pentru uz ce-i limitat
 și pentru-a te vedea drogat -
 apoi, e goală, fără viață
 iar tu ești beat... schimbat la față...

Vladimir Nichita / Australia.
17/03/2019

sunt o Spirală
în visul meu
de zi cu zi 
rațiune ideală
și-un fel special
de-a fi -

rotire nesfârșită
spre Înălțimi Astrale 
când vreau
o reușită
cu Muze literare.

prin straturi
de viziune
alerg
mereu în Sus -
cerându-I
permisiune
doar
Domnului Isus.

și intru în mișcarea
ce-mi este de folos -
cu teamă
și cu stare
de om poet
curios.

mă-mbrac
cu haina vieții
numită Univers -
și inspirația-mi vine
când scriu
doritu-mi vers.

sunt o Spirală
cu magic mult 
în gând -
când lumea mea
se schimbă
prin unicu-mi
cuvânt.

îmi scriu poemul
vieții
și altele ce vin -
și-apoi cu pioșenie
eu...
Domnului... mă-nchin.

Vladimir Nichita / Australia.
16/03/2019

 Să fiu ce nu am fost nicicând
 poetul nemuririi pe Pămant -
 să fiu un strigăt al iubirii
 ce scrie versul fericirii.
 Să mă înalț ca un Icar în zbor
 spre Constelații de amor
 și-ntre planete să valsez
 purtând pe-aripi 
 al vieții crez.
    
 Să fiu un Menestrel Universal
 în lumi de vis și de opal
 să fiu iubit de lumi indepărtate
 ce sunt de mine căutate.
 Apoi să te-ntâlnesc pe tine 
 dansând încet... sau cum e bine
 să te privesc și cu-ncântare
 să-ți dăruiesc sărut de Soare.
 
 Să fiu iubitul tău ce-ți spune
 că sunt un pămantean anume 
 că sunt poetul care-ți cere
 metafore... ce nasc plăcere.
 Iar tu să fii sclipirea ce-a de aur
 care devine-al meu tezaur
 ce-i onorat de poezia mea
 cu nume de... Nu-Mă-Uita.
 
 TE IUBESC, NECUNOSCUTO !

 Vladimir Nichita / Australia.
 14/03/2019

 doresc să-ți spun
 de ce plâng
 când vreau la tine 
 să ajung
 doresc
 desigur să-ți explic
 dar n-am cuvinte 
 ca să-ți zic -
 în mintea mea 
 ești unică pictură 
 plină 
 de-o culoare pură...
 
 aș zice sute  de culori
 ce pensula 
 le mânuiește

 până-n zori
 pe pânza vieții mele
 de poet
 când eu
 în lunga noapte
 iubito te aștept
 te-aștept...
 
 cu-a mea magie
 de departe
 îți mângăi trupul
 foarte... foarte
 simțându-ți
 pielea diafană
 în ale mele palme
 Doamnă...
 
 a ta voce când m-alinți
 mă scoate repede 
 din minți -
 Îngeri 
 din lumi nemuritoare
 dansând pe clipe 
 uimitoare
 senzații-ncântătoare... 
  
 să îți spun
 de ce te iubesc
 nu mă-ntreba iubito -
 nu cred că reușesc
 cuvintele să le găsesc...

 Vladimir Nichita / Australia.
 13/03/2019.