cineva a adus Pământul la mine
deoarece nu stăteam pe nimic
nu mi-a spus ce mă susține
deci nu știu ce pot să vă zic -
m-am agățat de ceva ca să fie
o frânghie de speranță anume
cu noduri de eternă "magie"
ce aveau fiecare un nume.
am fost nesigur... dar mișcat
de tot ce adesea se poate
fiind spontan implicat
în mersul ce duce "departe" -
viteza-mi era neștiută
purtându-mi eul spre extreme
pentru un pumn de valută
ce am strâns-o din vreme.
m-am oprit la vama cerută
și am scris un special poem
un bilet pentru o rută
pe care aleargă ultimul tren -
cineva a adus Pământul la mine
și mi l-a pus sub picioare
cu un buchet de metafore "fine"
ce-mi produc poetică stare.
Vladimir Nichita / Australia.
18/03/2019
-->
Comentarii
Dumnezeu l-a adus ptr a scrie așa frumos.
Mulțumiri pentru apreciere, prietene Ștefan !
Mulțumiri pentru apreciere, Dorina !
Pămânul nu-i de fel la mine
a fost numai exagerare -
eu pot să zbor numai în rime
de-aripi ce-s forță creatoare.
de este rău, sau este bine
eu plaiuri nesfărșite vizitez -
ce sunt de poezie pline
și-apoi de zor le-administrez.
DORINEL !
De încă-i Pământul la tine,
Cu zborul, cred, nu te-ai deprins
Și nu știu de-i rău sau e bine.
Confirm că versul tău m-a... prins.