mă îmbrac cu secunda născută din timp
până când dispare, apoi cu alta o schimb -
mă filozofez cu conecții de stare acută
ca să stau plută... ca să stau plută, plută...
mă încalț cu secunda pantof, doar un plus
ca să am imagine de mers... îndeajuns -
altă secundă pantof, urmează la rând
pas după pas, ce mă poartă, purtând...
mă înfricoșez cu secundă de ceolofan
transparentă, urmare, fară un plan -
gânduri, înșirate pe o stare tăcută de chin
apoi alte secunde ce vin, secunde ce vin...
mă spânzur de secunda frânghie, plictisit
ca să pretind... că sunt un mort închipuit -
nu îmi pasă de de a mea unică fantezie
metaforele sunt permise... de scriu poezie...
mă îmbrac cu secunda agățată de timp
ca să săr din anotimp în anotimp -
joc cărți și am în mână, doar patru
cu care trișez viața... fiind inculpatu'...
mă trezesc din visul ăsta sofisticat
fără să înțeleg pe unde-am umblat -
mă filozofez cu conectii de stare acută
ca să stau plută... ca să stau plută, plută...
Vladimir Nichita / Australia.
23/03/2019
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru apreciere, Plătică Petru !
Muloțumesc pentru apreciere, Mihai Ștefan Arsene !
Mulțumesc pentru apreciere, Pop Dorina !
Mulțumesc pentru apreciere, Paul Rotaru !
poți să te-mbraci cu mine
ca haină care-ți vine -
nu... nu te alarma
căci sunt OK pe pielea ta...
dețin secunda de moment
pot ca să spun în mod curent -
metafora pantof este și ea
secundă din magia mea...
pe plută nu poți să alergi
cazi în ocean... mă înțelegi -
dar dacă nu te-agiți cumva
ajungi la mine, draga mea...
DORINA !
M-aș îmbrăca și eu într-o secundă,
Dar nu știu dacă-mi vine bine.
Iau o metaforă-pantof, chiar de nu-s scundă
Și-alerg, pe o „plută”, spre... tine!