Să fiu ce nu am fost nicicând
poetul nemuririi pe Pămant -
să fiu un strigăt al iubirii
ce scrie versul fericirii.
Să mă înalț ca un Icar în zbor
spre Constelații de amor
și-ntre planete să valsez
purtând pe-aripi
al vieții crez.
Să fiu un Menestrel Universal
în lumi de vis și de opal
să fiu iubit de lumi indepărtate
ce sunt de mine căutate.
Apoi să te-ntâlnesc pe tine
dansând încet... sau cum e bine
să te privesc și cu-ncântare
să-ți dăruiesc sărut de Soare.
Să fiu iubitul tău ce-ți spune
că sunt un pămantean anume
că sunt poetul care-ți cere
metafore... ce nasc plăcere.
Iar tu să fii sclipirea ce-a de aur
care devine-al meu tezaur
ce-i onorat de poezia mea
cu nume de... Nu-Mă-Uita.
TE IUBESC, NECUNOSCUTO !
Vladimir Nichita / Australia.
14/03/2019
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru apreciere, drag prieten Petru !
necunoscuto, dansează-n ochii mei
atunci când poți, atunci când vrei -
să fii lumină pentru văzul meu
și poezie într-un fel... mereu...
dacă stai Plătică-ascuns
mă sufoc de-atâta plâns -
fără comentariul tău
simt că-mi merge foarte rău...
Mulțumesc pentru apreciere, Petru !
Mulțumesc pentru apreciere, Agafia !