Ce dor îmi este
dor de cuvântul lăsat
omului cu chitara
ce atinge
trupurile sunetelor
pe trambuline
de vibrație astrală...
Ce dor îmi este
dor de drumurile paralele
ale pașilor pruncului
care
crește… crește… crește
jucând șotronul
pe notele muzicale
ale existenței...
Ce dor îmi este
dor de constelația ivirii
prin mâna
care plamadește vise
cu pană
de mâini sădind flori
pe aleile muzicii...
Ce dor îmi este
dor de cei ce ascultă
inima mea vibrând
inima ta vibrând
pe strune de vioară
care ne vorbesc
despre agonie și extaz...
Ce dor îmi este
dor de nevăzutul ființei tale
crescută
în glastra viziunii mele
ce-mi derulează
imagini îndepărtate...
Ce dor îmi este
dor de firul ierbii
umezit de roua
sărutului tău... care
înverzește
grădina sufletului meu
acum ori niciodată...
Ce dor îmi este
dor de existența ta
purtată pe aripi de timp
până la marginea lumii
unde ne întâlnim...
Vladimir Nichita / Australia.
06/04/2019
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru apreciere, prietene Plătică Petru !
Mulțumesc pentru apreciere, prietene Mihai Ștefan Arsene !
dorul este parte-a vieții
aș spune că-i esențial -
de n-ai dor, intri în ceață
și-apoi te stresezi total...
PLĂTICUȚĂ, drag prieten !
Versuri minunate, pline de dor...