Postările lui ion burhan (5)

Filtrează după

frăţia somnului

s-au adunat pentru somn vietăţile toate

câteva zbateri un scâncet o sclipire de ochi

şi gata- traversarea zilei pline de primejdii

parcă nici n-a fost

 

vânător sau vânat

s-au potolit cu toţii

după joaca cu chicoteli înspăimântate

joaca unor corpuri fără de minte- doar tu

suflet neliniştit ai început să semeni

a tată inspectând îngrijorat dormitorul memoriei

unde stau înşirate pe un altar

trupurile tale abandonate

 

iată înfrăţirea prin somn

sau mica probă de moarte-

dorm lalolaltă topite de râsete

carene puternice de şoim

lângă oscioare moi de vrabie

 

acum poţi înţelege un adevăr simplu

cel mai înţelept lucru din lume 

e nemişcarea- o justeţe plină de nelămuriri

până la baia generală

a marelui somn colectiv

 

pentru că mâine în zori

după ce se va trage cortina de ceaţă

ne vom trezi iarăşi

scăldaţi de  lumină dar

la fel de neştiutori

Citeste mai mult…

păstrăvul

eram pe prundul unui râu de munte 

ţineam în mână un păstrăv sclipitor

era o zi frumoasă de toamnă târzie

dar pe niciunul nu ne mai interesa 

vreo sărbătoare panteistă

 

era aproape linişte şi resemnare

în micuţul univers de carne 

aproape liniştit dar trist 

păream a fi şi eu 

îmcât nu mă mai puteam hotărî

să-l mai arunc inutil în apă

 

am strigat îndelung pe careva 

să întreb ce să fac

cu fărâma aceea de viaţă

dar nu răspundea nimeni nimeni

prin valea aceea tăcută

cu rotule mari  de piatră

împrăştiate  peste tot

 

era cutremurător să vezi 

un om tânăr şi emoţionat

ţinând pentru prima dată în mână

un peştişor abia zbătându-se

la ora aceea blestemată

când dormeau duşi bătrânii destinului

şi se iau hotărârile tragice singure

Citeste mai mult…

ţărm dimineaţa


se face ziuă sau

am ajuns noi undeva 

spre lumină fără să ne poată nimeni opri

 

înaintezi în ceaţa verzuie de pe ţărm

cu umărul stâng înainte

umărul victorios care doare

ai vânat cu şoim toată noaptea 

ai purtat singurătatea tuturor pe umăr1979321468?profile=RESIZE_1024x1024

 

glorie vântului vorbitor

mesager al cuvintelor şoptite în gând

şi visului din adânc

ce nu trebuie lăsat să erupă

 

aici e secretul celui inexistent

amânarea finalului fulgerător

terapia prin dragoste neîntreruptă

a ţipătului mut

până la apariţia extazului tăcerii

 

totul e precum un fluid albastru

o semnificaţie îngrozitor de patetică

nu cred în realităţile propuse 

de minţile noastre

ci doar în zbuciumul matinal

al elementelor fondatoare

curând vom fi alţii 

la următoarea briză

la următoarea bătaie de aripi

aşteptăm naivi

să ne înstrăinăm

 

văd în nisip urmele rotunde 

ale genunchilor tăi calzi

strâmtoarea prin care am navigat

acasă către mine 

a câta oară te-ai rugat

pentru cel plecat pe drumul imensităţii

care nimic nu restituie nimănui

 

vreau să fie dreptate

în această dimineaţă

să vină măcar o furtună

pentru mine

dar să fie timp frumos

pentru tine

 

Citeste mai mult…

s-a deschis o poartă

s-a deschis o poartă şi

am văzut preţ de o clipă

locul unor gânduri dragi

de demult


apoi straturi-straturi

alte transparente locuri

frumos sedimentate în aer

ale unor întâmplări străvechi

binecunoscute 


trăiam în locul rămas liber

al unei lumi marine

care s-a retras cu demnitate în eter

pentru a-mi face mie loc

să respir


de pe fundul unei mări secate

din văzduh

un adolescent cu capul în jos

flutură spre mine mâinile

ca spre singura rudenie dispărută

pe care o mai recunoaşte


Citeste mai mult…

te rog să exişti

aua!  am compus pentru tine un cântec simplu

pentru tine omule singur

singur frisonând ca şi mine

în întunericul vâscos  al unor presupuse adevăruri

cântecul meu nu te duce pe tărâmuri necunoscute

nu îţi foloseşte la nimic material

e sunetul primordial al uimirii omeneşti

străbătând universul precum  ecoul unui sentiment

în căutare de oameni reali

te înroşeşti să spargi în palme

două nuci găunoase

ascultă-mă

deziluzia soseşte imediat după avertisment

în realitate nu există

un miez delicios a ceva

de care să fim foarte siguri

nici tu cel de acum câteva clipe

nu mai exişti

există doar prohodul unei lumi vechi

care dispare

grăbindu-se ca un fulger  în noaptea constantă

te-ai întrebat vreodată

cum vei scăpa de animalul cosmic

de care acum te ruşinezi

de calul cu aripi

cu care ai străbătut împărăţia idealismului

de trecutul care te-a purtat pănă aici

traversând vârtejurile vanităţii telurice

ce facem cu toate acestea

le mai permitem intrarea triumfală

în lumea confuziei

plantăm deasupra lor trandafiri lalele zambile

aşteptăm apoi vidanjorii din vid

să aneantizeze totul

mi-e teamă să mai ies

fără arme din casă

măcar un grăunte de sare

măcar  un bob de grâu încolţit

pe stradă circulă besmetic

erorile noastre

preschimbate în animale sîngeroase

numai tu inocentule  mai poţi trece

netulburat şi surâzător

printre pereţii înalţi de ură

c-un trandafir alb între dinţi

de aceea te rog să exişti

să vii printre noi aşa cum ai promis

să-ţi atingem făptura de lumină

să tresalte pământul din noi

recunoscându-Te

Citeste mai mult…
-->