Postările lui paulet valerica (9)

Filtrează după

dăruire

dăruire

 

spicul când se coace

prevesteşte pâinea

care îi nutreşte pe toţi cei ce vor,

nu face desigur

vreo discriminare,

se dă cu blândeţe şi drag tuturor…

 

floarea când răsare

din pământul darnic

pe câmp, în grădină, la margini de drum

răspândeşte-n juru-i

parfum şi culoare

dăruind iubire, petale-n album …

 

 

 

Citeste mai mult…

Cine suntem...

  

Cine suntem?

 

Suntem una cu piatra din caldarâm,

Suntem copacul pe care-l privim,

Iarba şi floarea, pădurea, cărarea,

Casa, pietrişul, urcuşul, schimbarea,

Trecutul, prezentul şi viitorul…

Timpul e unul, de ridicăm vălul…

Spaţiul cel infinit se arată,

Nu le percepem pe toate deodată…

 

Ne conectăm cu tot ce-i divin

Şi-n centrul nostru acum revenim,

În locul sacru, de care-am uitat,

În inima noastră ne-am reinventat…

Când vom trece de-acest Portal,

Vom pătrunde în spaţiul universal!

Integrându-ne în Energie,

Totul în jur devenind armonie.

 

Liber Arbitru avem fiecare,

Să-l folosim pentru orice mişcare

De integrare, nu separare,

De conectare cu Sinele,

Cu iubirea unind inimile!

Tu poţi alege oricând ce vrei,

Efectul urmează cauzei!

Suntem reflecţie, gând, creatori

Acum ai planetei locuitori!

 

Cristale de Energie universală -

Sunt spirite noi, care dau năvală!

 

 

                                                                            22.03.2012

Citeste mai mult…

Zi minunată


Zi minunată

 

Mă scald în tine, zi de primăvară!

Te văd, te simt, te pipăi, te miros,

Întorci spre mine zâmbetul de-afară

Şi pentru asta-ţi mulţumesc frumos!

 

Cu adiere caldă-mi mângâi trupul,

O blândă alinare simt… Cât te iubesc!

Aşa, aici şi-acum să fiu tot timpul,

Cu tine-n braţe, clipa s-o slăvesc!

 

Tu  eşti esenţa pură pentru TOT,

În libertatea sufletului, orişicine

Pluteşte lin în univers, rostindu-şi: POT

Cu pace densă şi încredere în sine.

 

 

Citeste mai mult…

trepte...

trepte…

 

în existenţa

schimbătoare,

nimeni

nu se menţine

pe creastă de val,

cum nimeni

nu rezistă

pe fundul genunii,

dorind înălţarea

din propria sa

închisoare,

pe trepte săpate,

cu mâinile goale,

în stâncă

sau mal…

 

Valerica / 28 oct. 2011

                

 

Citeste mai mult…

Ce e viaţa?

 

             Viaţa e culoarea fascinantă

             ce străluceşte când o lustruieşti                    

             şi care deodată îţi zâmbeşte

             dacă şi tu asemeni îi zâmbeşti…

             este oglinda reflectantă

             ne dă exact ce-i oferim

             ea poate fi mai ofertantă

             dacă mai mult o îndrăgim…                   

             …………………………………     

             viaţa e iubire, să o semănăm…

             viaţa e un cântec, să îl fredonăm…

             viaţa e un joc, hai să îl jucăm!

             viaţa e un dar, să-l recuperăm…

             viaţa e minune, să ne bucurăm!

             viaţa-i suferinţă, să ne vindecăm…

             viaţa e altar, să ne închinăm!

             viaţa-i adevăr, să îl lămurim…

             viaţa e o perlă, să o şlefuim…

             viaţa e o taină, să o descifrăm…

             viaţa e lumină, să  o reflectăm…

             viaţa e demenţă, să o surmontăm...

             viaţa-i poezie, să o savurăm…

             viaţa e cunună, să o merităm…

             … e experienţă, să ne-o asumăm!

 

               Valerica / 28 oct. 2011        

 

 

 

 

 

 

Citeste mai mult…

Nepermanenţa

                 

Dacă ne-am putea da seama

          cât de mare e minunea

Înţelegerii vieţii şi a morţii

          totdeauna,

Am pricepe că “samsara” e

          oceanul suferinţei

Astei vieţi, pe care-o ducem

          în sclavie a dorinţei.  

 

Mereu vrem ceva din viaţă,

          nedorind să dăm nimic…

Şi-atunci Domnul ia cu forţa

          de ce ne-ataşăm un pic!

Noi voim ca viaţa noastră

          sa fie o încântare,

Uitând că, oricum suişul

          coborâşul inclus are.

 

 

De când apărem pe lume,

         către moarte-naintăm,

Iar misterul ei îl smulgem, doar

          când  vrem să învăţăm

Că liberi vom fi, doar dacă, noi

          cu moartea ne deprindem,

Frecventand-o des în viaţă, 

          fără a uita ce suntem!

 

Adevărul libertăţii şi al morţii  

          căutăm…

Să-nvăţăm nepermanenţa, când

         cu noi ne confruntăm.

Lucrul sigur este moartea, când

          şi cum, ăsta-i mister

Ce ne-nvăluie cu totul şi se perde

          în eter… 

 

Trupul va rămâne-n urma, în pământ

          el va intra,

Însă sufletul va merge şi “nirvana”

          va afla…

Pân-atunci să trăim viaţa în cunoaştere

          totală,

Bucurându-ne de “daruri”, până-n clipa

          cea …letală.

 

             Valerica - 2010

 

 

 

                                                             

                 

Citeste mai mult…

Legea "Atracţiei"

 

Anul trece ca o clipă,

Timpul este comprimat,

Zboară dând dintr-o aripă…

Noi spunem că ne-am stilat!

 

Citim cărţi, psihologie,

Navigăm pe Internet,

Ascultăm cu nostalgie  

Conferinţe despre suflet…

 

Începând chiar cu “The Secret”

Am aflat că Universul

Are Legi pe care-n spirit

Le primeşte însuşi “Insul”,

 

Că “Atracţia“ e mare,

Tot ce dai, la fel primeşti,

Ba chiar înzecit se pare,

De nu-ţi vine să zâmbeşti!

 

Astfel, gândul când emitem,

El să fie bun şi drept…

Altfel, noi din nou comitem

Un păcat neînţelept…

 

Timpul –implacabil pare –

Tu temeinic să gândeşti…

Cum grăieste-o zicătoare:

“Bine faci, bine găseşti!” 

 

  Valerica - 2010

 

 

 

                                                                          

 

 

 

 

Citeste mai mult…

Spleen


Nimic nu se aseamănă cu o zi nesosită 

la care tot visează chiar visul nevisat,

iar clipa e geloasă pe clipa nevenită

de la însuşi timpul-rege, cu clipa cununat…

 

Tot ce o să survină aduce fericire

în sufletul cel candid ce nu a cunoscut

acea stare - nestare, pierdută din plecare,

la care oarecine visează ne-ntrerupt.

 

Cu o speranţă oarbă, dintr-o augustă greaţă

ce umple esofagul şi gura de amar,

se şi revarsă-n sine, ieşind la suprafaţă,

abia când se convinge că totu-i în zadar.

 

Gândul se împleteşte cu firul chin-pelin,

plânsorile se descompun în lacrimi blonde,

ce duc tot la murire, la disperare, spleen…

Credinţele păgâne‚ ţâşnesc din necreate sonde…

           

               Valerica


 

 

 

 

 

 

Citeste mai mult…

Dragi prieteni,

sunt mândră că am şi eu "un blog" propriu, pe care îmi încep acum activitatea, dacă îmi este permis, cu această...

                                      Confesiune

În această minunată zi de octombrie, mai precis 10 oct. 11, în paranteză fie spus este ziua de naştere a soţului meu, care a răspuns la „Apelul Sfânt” cu peste 16 ani în urmă, acum veghindu-ne de undeva de sus…, cum spuneam în această dimineaţă m-am trezit într-o melodie divină cu acorduri de orgă, dornică să intru şi să mă scald în fluxul de energie cosmică, să mă bucur de fiecare clipă trăită în iubire de tot şi toate, cu zâmbetul pe buze, fiind pătrunsă de starea de fericire pe care   mi-o doresc întotdeauna…

Chiar înainte de a mă ridica din culcuşul călduros al păturicii „Dormeo”, gândul mi-a zburat la …”Cronopedia”, de fapt la unii sau alţii dintre noii şi dragii prieteni cărora m-am alăturat în ultima vreme, ale căror poezii le-am lecturat şi savurat, dar despre care nu cunosc mai nimic…Aşa că am hotărât să fac eu primul pas, scriind această confesiune din care se pot deduce multe date mai mult sau mai puţin biografice despre mine! Ideea mi-a încolţit cam de când am citit descrierea „Lansării de carte” concepută cu atâta graţie şi dăruită tuturor cu multă generozitate de către doamna Elisabeta Brănoiu, pentru care, sinceră să fiu, de atunci nutresc sentimente mult mai intense…

Aşadar, după o toaletă sumară, 15 minute de gimnastică şi dans pe muzică adecvată, după micul dejun cam întârziat, am trecut la calculator, fremătând de nerăbdare să văd ce s-a mai postat, să citesc, să mă acomodez cu noile genuri de poezie, vezi George Gîtlan… când acolo găsesc o „Rugăminte” din partea domnului Muntean referitor la o poezie pe care am plast-o greşit, am remediat, am mai adăugat o temă, despre fericire şi abia apoi am început redactarea de faţă.

Am o formaţie pedagogică, profesor de limba română şi limba franceză, pensionară din 2004, moment în care, instinctiv, mi-am căutat alte domenii de studiat din dorinţa de nou, de a afla, a cunoaşte, a fi la curent …bineînţeles în domenii pentru care aveam o atracţie puternică din străfunduri şi de mai multă vreme, cu 16-17 ani în urmă, când am început să citesc şi să recitesc cărţi pe teme despre viaţă şi moarte, unde pleacă sufletul (şi am aflat că sufletul este etern, de natură divină, iar moartea nu există decât pentru trup, care se întoarce de unde a venit ), de ce venim în această viaţă, ce misiune avem pe Pământ, ce importanţă are gândul nostru pentru noi şi pentru Univers,” legea atracţiei”, celelalte legi ale Universului, despre energii şi chakre şi nu în ultimul rând  „Astrologia”- în mare, aflând şi explicându-mi tot ce mi se întâmplă mie şi membrilor familiei mele. Doamne! Ce uşurare ai când îţi explici anumite lucruri, nu mai crezi despre tine că ai fi vinovat de ceva, că eşti ghinionist, că porţi vreun blestem sau că eşti altfel decât ceilalţi! Afli că totul este în regulă cu tine, „certificatul astral” îţi destupă gândirea, te pregăteşte pentru orice ar fi.

Iubesc mult copiii, am 5 planete pe casa a-5-a, a copiilor şi a jocului, a distracţiei, aşa că este explicabil, inclusiv meseria aleasă. Am un copil, un băiat – bărbat acum, am o nepoţică de 6 ani, care nu locuiesc cu mine, ci în altă localitate. Dar nu sunt singură, Îl am pe Dumnezeu în primul rând, tot timpul alături şi mă am pe mine, de care trebuie să văd, cu care mă consult… Doamne, ce bine este când intru în mine şi îmi purific sufletul de reziduurile zilei, ce uşurare! Apoi am vecini, prieteni, iar mai nou, prietenii virtuali de pe „Cronopedia” despre care, involuntar îmi fac o impresie ce se poate confirma sau spulbera prin ceea ce postează aici, sau când va veni momentul să-i cunosc personal. Este cam puţin, aşa că o înţeleg perfect pe Elisabeta atunci când a caracterizat, cu umor şi delicateţe, câteva personaje cronopediene după ce le-a văzut  „pe viu”, confruntându-le cu cele imaginate până atunci...

Am o sinceritate uneori augmentată, nu judec pe nimeni, fiecare are Libertatea sa, Liberul Arbitru de a trăi, a proceda, a face cum doreşte, căci consecinţele vor fi pe măsură, primite direct în „plex”, unde este locul „Scânteii de Divinitate” din noi, a Conştiinţei supreme.

Bineînţeles că mă lupt cu mine permanent pentru a părăsi vechile obiceiuri, a-mi vedea de ale mele, fără a mă lăsa afectată de judecarea celorlalţi, încerc să înţeleg noua paradigmă, saltul cuantic despre care se vorbeşte, alcătuirea cosmosului, precum şi sănătatea holistică, etc.

Acum referitor la creaţie, a fost o eliberare aşteptată în inconştient, nici nu bănuiam ce mult îmi doream să scriu.

Dincolo de încercările de-o viaţă, de scris mai serios, m-am apucat abia anul trecut, mai precis la sfârşitul lui 2009, cu 10 zile înainte de Crăciun, acumulasem multe şi am început să „revărs”…pe teme diverse…aveam şi un aspect astral „La scară mare”, de care am aflat ulterior, dar mi-a explicat de ce atunci!

Din tematica scrierilor cred că transpar şi preocupările, gândurile, simţămintele, dorinţele şi, într-un fel, temperamentul meu…de fapt sunt timidă, retrasă până mă lămuresc...

Ar mai fi multe de spus, dar cred că este de ajuns deocamdată. Dacă cineva doreşte să afle ceva, oricând, oricui…

Acum, ar trebui să îndrăznesc să şi trimit această descriere proprie, un fel de autoportret, dacă nu, va rămâne aici în scrierile mele şi îmi va aminti mai târziu ce credeam eu însămi despre mine la un moment dat.

A dumneavoastră prietenă, Valerica

Citeste mai mult…
-->