Când m-am trezit în zori ploua. N-a mai plouat demult. Stropi mari, albaştri, – lacrimi calde – se rostogoleau şi-n cânt sacadat îmi şopteau: „e toamnă iar, e toamnă iar“.
O, de necrezut!... cum timpul a trecut! „Ascunde-ţi lacrima şi-ascultă cântul toamnei... ploaia curgând, ca un şirag de perle, din ochi melancolici izvorând“... (aşa-mi şoptea un gând)
Şi-n ritmul sacadat al ploii m-am strecurat – şi-am început să cânt; „e toamnă iar, e toamnă iar şi n-am avut habar cum timpul a trecut ... o, de-aş fi ştiut, de-aş fi ştiut!“
Ploua în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb – şi ţipăt de cocori.
Risipă de lacrimi, de paşi osteniţi şi-amurg violet, pe prag de gând
s-au aşezat.
Stropi mari, albaştri, se rostogoleau... – pe strune de suflet – şi viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoţeau!
Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... şi – lacrimi cenuşii – pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii,
-->
Comentarii
Onorată! Mulţumesc!
CÂNTUL TOAMNEI
Autor: Valentina Becart
Când m-am trezit
în zori
ploua.
N-a mai plouat
demult.
Stropi mari, albaştri,
– lacrimi calde –
se rostogoleau
şi-n cânt sacadat
îmi şopteau:
„e toamnă iar,
e toamnă iar“.
O, de necrezut!...
cum timpul a trecut!
„Ascunde-ţi lacrima
şi-ascultă
cântul toamnei...
ploaia curgând,
ca un şirag
de perle,
din ochi melancolici
izvorând“...
(aşa-mi şoptea un gând)
Şi-n ritmul sacadat
al ploii
m-am strecurat –
şi-am început să cânt;
„e toamnă iar,
e toamnă iar
şi n-am avut habar
cum timpul a trecut ...
o, de-aş fi ştiut,
de-aş fi ştiut!“
Ploua în zori.
Ploua...
pe cerul palid
zbor alb –
şi ţipăt de cocori.
Risipă de lacrimi,
de paşi osteniţi
şi-amurg violet,
pe prag de gând
s-au aşezat.
Stropi mari, albaştri,
se rostogoleau...
– pe strune de suflet –
şi viorile toamnei
înfiorate...
cântul sacadat
îmi însoţeau!
Risipă de gânduri,
de cânturi,
de ploi...
şi – lacrimi cenuşii –
pe cărările-mi
pustii...
pustii,
doar „Cântul toamnei“
cu ochi ruginii,
ruginii...
imagine selectată pentru ilustrare revista Chronos