01. Sonet Mânăstirea Putna

[Nicoleta Mija]

1. 01. Sonet

 

 

 

La poale de munte, se înalță o mânăstire,

Acolo bătrânul Ștefan bine  se odihnește,

Muntele înalt, mândru soldat o păzește,

Este în sufletul nostru, frumoasă amintire.

 

Mânăstirea Putna sfântă, ea se numește,

Păsări zburătoare, cerbi mândri și căprioare,

Lăsate pe pământ de Dumnezeu cel Mare,

Despre Ștefan cel Sfânt pădurea vorbește.

 

Noaptea, pădurea se cufundă printre astre,

Pe potecă muge un cerb, cheamă turma,

Scânteiază focul de vreascuri, vine furtuna.

 

Frumoase sunt în pădure nopțile albastre,

Ploaia măruntă de vară le șterge bine urma,

Cerbul păzește de secole Mânăstirea Putna.

 

 

 

[Mihaela Moşneanu]

Nota 8

[Rodica Bogdan]

Nota mea este 8 ().

[Matei Ioaniţiu]

Văleu muică, ce de Jii! Adică ce de cerbi! Adică ce de sonete! Şi aflai că cineva mi-a şi pus gând de încerbicie... dacă nu comentez pe-aici, aşa că... Mă gândesc eu că a avea coarne de cerb e cam greu cu capul...

Gata cu introducere! Avem multe de punctat (vreo 85?)

Ce avem aici: avem un cântecel cu o mănăstire şi un cerb. Mănăstirea sfânte, cerbul mândru. Zicem că în catrene regăsim o propunere/interogaţie, dar terţinele...  sunt un pic pe lângă soluţie, nu prea văd eu diferenţa clară între cele două zone stricte ale sonetului. Dar place.

Nota 8 cu felicitări .

[Pop Dorina]

În terține povestea mi se pare puțin... forțată? Nota mea este 8.