CE MONUMENT E IN POZA DE MAI JOS?
Ieri am prezentat Hotelul Panonia - SATU MARE
Cea mai importantă şi cunoscută clădire secession din municipiul Satu Mare este cea a Hotelului Pannónia, denumiri ulterioare Dacia sau 9 Mai, amplasată în centrul vechi al oraşului (Strada Libertății, nr.8). Ideea ridicării hotelului apare pentru prima dată în 1897 în rândurile conducerii oraşului. Cel mai important şi constant susţinător al proiectului a fost primarul oraşului, Hermán Mihály (1895-1902). El susţinea fervent acest proiect pentru că, după părerea lui, edificile unui oraş oglindesc şi statutul acestuia, ele constituind şi un punct primordial al dezvoltării urbane. Însă nu era toată lumea de acord cu viziunea lui, şi s-au iscat mai multe discuţii legate de acest proiect, care au dus la întârzierea începerii lucrărilor. Deşi ideea înlocuirii vechii clădiri apăruse deja în 1897, demolarea acesteia a fost aprobată şi finalizată doar în 1900. În 1897 s-a organizat deja concursul pentru elaborarea proiectelor, cea mai importantă condiţie a acesteia fiind ca noua clădire să reflecte apartenenţa culturală a oraşului. În urma acestui concurs au fost concepute 11 proiecte. În ianuarie 1898 decide consiliul orăşenesc acceptarea propunerii Comisiei de Arhitectură şi acordă premiul întâi arhitecţilor din Budapesta - Zoltán Bálint şi Lajos Jámbor (Frommer). În perioada aceasta a carierei lor ei se aflau sub influenţa lui Ödön Lechner, modelând clădirile după stilul lui seccesion, care folosea multe elemente decorative florale inspirate din arta populară maghiară. Comisia Naţională a Monumentelor Istorice decide în anul 1900 demolarea clădirii vechi, astfel putând începe lucrările la hotelul Pannonia. În 1901 au fost săpate fundaţiile construcţiei, şi în luna mai a aceluiaşi an, s-a aşezat piatra de temelie. În luna mai al următorului an a fost predată clădirea chiriaşului hotelului, căruia îi rămân în sarcină doar finisările interioare. Cele mai importante trei săli ale construcţiei, cafeneaua, restaurantul și sala de bal, au primit o decoraţie bogată. Cea mai mare dintre ele era sala de bal sau sala de festivităţi, care la ora actuală este ocupată de Filarmonica Dinu Lipatti. Restaurantul era cea de a doua ca mărime, ea păstrându-şi funcţia de-a lungul timpului, iar cafeneaua, a fost împărţită în două, şi asfel a devenit recepţia hotelului Dacia şi un magazin. Proiectul, fidel stilului secession, a fost unul extrem de apreciat la vremea respectivă, fiind premiat cu medalia de aur la un concurs de arhitectură din Viena, în 1910. În perioada austro-ungară, hotelul a purtat numele de Pannonia, iar după 1918 a primit denumirea de Hotel Dacia. Odată cu ocupaţia horthystă din 1940, s-a revenit la vechea denumire, iar piaţa din faţa sa a primit numele „Horty Miklos”. După cel de-al doilea război mondial, s-a redenumit „Dacia”, iar pieţei i s-a conferit numele de Piaţa Libertăţii. Camerele hotelului Dacia au găzduit de-a lungul timpului numeroase personalităţi printre care istoricul Nicolae Iorga sau scriitori precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi Octavian Goga. În acest moment, imobilul este clasat în lista monumentelor istorice de categoria A, adică acele monumente considerate a fi de importanţă naţională şi universală. Inaugurat în 1902, hotelul Dacia din Satu Mare a fost privatizat prin metoda MEBO în anul 1995, când foştii angajaţi au devenit acţionari. În 2007, clădirea a fost cumpărată de un om de afaceri din Negreşti Oaş, Vasile Țânțaș, care a plătit 1,7 milioane euro. Noul proprietar s-a angajat să o renoveze şi să o transforme într-un hotel de lux. Însă investiţiile au fost abandonate din cauza crizei. Acum se pare ca actualul proprietar Vasile Țânțaș a acceptat oferta unui cetățean maghiar, Tamas Leisztinger, valoarea tranzacției fiind confidențială. Faţada clădirii este un exemplu tipic al variantei lechneriene al stilului secession, care reprezenta una dintre orientările stilistice cele mai importante ale vremii. Stilul secession răspunde exigenţelor burgheziei, care doreşte ca noile edificii să fie estetice şi să ofere ceva radical nou. Folosirea generoasă a ornamentelor se asociează cu cele mai noi realizări tehnice ale vremii, clădirea fiind dotată cu o structură de metal, fapt rar întâlnit, chiar revoluţionar în Ungaria la sfârşitului secolului al XIX-lea, începutului secololului al XX-lea. Orizontal faţada e despărţită în trei suprafeţe de către două brâuri, registrele separate fiind astfel evidenţiate puternic. Modulul de jos este alcătuit din parter împreună cu intrarea principală, cel din mijloc este format din etajul I şi II, iar al treilea este compus din atica prevăzută cu cornişă accentuată. În prelungirea rezalitului median axa centrală a clădirii este dominată de un turn cu laternă. Frontonul turnului este srăpuns de o fereastră cu formă florală, care se încadrează în programul ornamental al clădirii. Caracterul decorative al suprafeţelor faţadei simetrice se datorează folosirii ceramicii smălţuite policrome Zsolnay. Vrejurile înflorate sunt colorate viu, iar între ele găsim figure umane şi animale stilizate. Pe suprafaţa aticii bogat decorate se repetă stema oraşului, prin acest procedeu accentuând rolul reprezentativ al edificiului. Acoperişul este şi el învelit cu ţigle din ceramică bicoloră, prin folosirea ţiglelor albastru deschis şi închis formând o decoraţie geometrizantă. Vertical faţada e articulată în nouă axuri, şi trei rezalituri scot în evidenţă partea centrală şi cele două laterale. Planul iniţial al construcţiei are forma unui dreptunghi neregulat, care se îngustează spre nord, şi care este organizat în jurul a trei unităţi mari. Aceste unităţi sunt spaţiile cele mai mari ale imobilului, adică cafeneaua, restaurantul şi sala de bal. În partea de sud a clădirii, adică la intrarea dinspre faţadă se afla cafeneaua, pe cele două laturi erau intrările în curte. Înaintând spre nord erau dispuse două săli de aşteptare, şi de aici se făcea intrarea în restaurant. În partea de vest era bucătăria şi dependinţele aferente, în partea de est se afla un restaurant mai mic şi o cameră separată. Aceste încăperi erau despărţite de restaurant de câte un hol spaţios. În partea de nord a restaurantului se afla estrada, pe cele două laturi ale ei erau scările care duceau în cofetărie şi în cele două vestibuluri care aveau ieşiri spre curte. Avansând iarăşi spre nord se ajungea în foaier, iar de aici în sala de bal. Pe cele două laturi erau dispuse două garderobe, strâns legate de ele erau două holuri care duceau în camerele artiştilor.
-->
Răspunsuri
ORA 12.48 - 2 RASPUNSURI
Hotelul Kossuth din Săcuieni, Județul Bihor
Clădirea acestui hotel, este situată pe Strada Morii, în Oraşul Săcuieni, din Județul Bihor.
În anul 1900, Deutsch Sándorné este proprietarul acestui imobil, iar Szentes Antal în anul 1910 și Klein Pinkászné în anul 1925, devin proprietarii acestui spațiu.
În anul 1989, jumătate din clădire, ce aparținea unei cazărmi care păzea frontiera și a revenit în proprietatea statului.
Clădirea are un singur nivel (parter), fiind de formă dreptunghiulară, în stilul Art Nouveau. Intrarea se face prin partea stângă, pe o ușă frumos decorată și are la fațada principală de la stradă trei ferestre cadru și sisteme de închidere drepte.
HOTELUL KOSSUTH DIN SĂCUIENI, JUDEȚUL BIHOR - cca 1900 (nu am identificat ce este azi acolo, dar e peste drum de Poliţia Săcuieni)
NOTĂ: şi ieri şi azi cam inoportun (personal mă aşteptam la ceva legat de ziua naţională) ne-au fost prezentate monumente maghiare - celui de azi chiar nu-i văd importanţa monumentală...