CE MONUMENT E IN POZA DE MAI JOS?
Ieri am prezentat Scoala gimnaziala Simion Barnutiu din Zalau - jud SALAJ
Școala gimnazială “Simion Bărnuțiu” din municipiul Zalău, județul Sălaj, este o veche și apreciată instituție de învățământ gimnazial din oraș, situată pe Bulevardul Mihai Viteazu, la nr. 3. Această instituție de învățământ este prima fondată în oraș (anul 1887) și prima școală din județ care, începând cu anul 1947 are un patron spiritual, Siminon Bărnuțiu. De aceea deviza şcolii noastre este "ÎNTOTDEAUNA CU UN PAS MAI ÎN FAŢĂ". Înfiinţată la sfârşitul secolului al XIX-lea, Şcoala “Simion Bărnuțiu” a funcţionat sub diferite denumiri: ”Şcoala Mixtă”, “Şcoala de fete”, “Liceul Mixt”, “Şcoala nr.1”, iar începând cu anul 1947, la iniţiativa unui grup de profesori şi părinţi poartă numele marelui cărturar şi om politic sălăjean, ideologist paşoptist transilvănean,
Simion Bărnuțiu, născut în Bocşa- Sălaj. Mare parte din reprezentanţii spiritualităţii municipiului şi judeţului nostru au absolvit aici liceul, alături de personalităţi recunoscute în ţară şi în străinătate: doctori în ştiinţe, profesori universitari, specialişti în diferite domenii ale ştiinţei şi culturii, politicieni. Nivelul ridicat de pregătire al elevilor şi preocuparea dascălilor de a-i ajuta să-şi sistematizeze cunoştinţele, să opereze cu ele, să le aplice în situaţii noi este reflectat de rezultatele obţinute de elevi acestei școli la concursurile şi olimpiadele şcolare, unde au obţinut un număr total de 658 premii şi menţiuni din care:165 premii I, 200 premii II, 183 premii III, 108 menţiuni și 2 premii speciale.
***
Simion Bărnuțiu a fost un preot greco-catolic, om politic, istoric, filozof și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania, care s-a născut la data de 21 iulie 1808 la Bocșa, Sălaj și a decedat la data de 28 mai 1864 la Sânmihaiu Almașului, Sălaj. Și-a început studiile la școala comunală de la 6 ani. După terminarea școlii, a urmat studiile la gimnaziul din Careii Mari, iar, apoi, Academia Teologică din Blaj unde, după absolvire a fost hirotonit preot celib greco-catolic. În anul 1831 începe să predea istoria universală la Gimnaziul superior blăjean.Din cauza unui proces în care a fost implicat s-a mutat la Sibiu, unde a urmat Academia Săsească de Drept timp de 3 ani. După înfrângerea Revoluției de la 1848 s-a refugiat la Viena, unde a urmat cursurile universității până în 1853, când a trebuit să renunțe la studii, ca urmare a intervențiilor autorităților habsburgice, îngrijorate de de ideile programului său politic național și impactul acestuia asupra românilor din imperiu. Se mută în Italia, la Pavia, unde se înscrie la cursurile Facultății Juridice. Acolo își ia doctoratul în drept, iar, apoi, revine la Viena, de unde August Treboniu Laurian îi face propunerea de a veni la Iași să predea la universitate, invitație pe care o acceptă, fiind la Iași din decembrie 1854. Simion Bărnuțiu a rămas la Iași timp de un deceniu. În Iași a fost unul dintre principalii militanți antisemiți. În calitatea sa de profesor la Academia Mihăileană (1855-1860) și, apoi, la Universitatea din Iași (1860-1864), Bărnuțiu a format oameni cu o gândire nouă, oameni care, ulterior, au cerut reforme democratice, votul universal, exproprierea moșiilor boierești și a celor mănăstirești.
-->
Răspunsuri
05.07.2021 - ora 11.02 - 4 raspunsuri
Biserica reformată “Cu lanţuri” din Satu Mare
BISERICA REFORMATĂ „CU LANŢURI”, SATU MARE
Biserica reformată “Cu lanţuri” din Satu Mare este un lăcaş de cult, declarat monument istoric, a cărui piatră de temelie a fost pusă în data de 11 septembrie 1788.
Biserica reformată cu lanţuri (Satu Mare) este amplasată central, în Piaţa Păcii, la capătul acesteia dinspre străzile Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare. Denumirea bisericii provine de la gardul scund din lanţuri realizat în 1862, care înconjoară clădirea. Mai târziu, gardul a fost extins şi asupra pieţei din faţa bisericii, locul bisericii reformate de odinioară. În parcul din faţa bisericii, în axa intrării principale se află bustul lui Ferenc Kölcsey, ridicat în 1991.
Scurt istoric
În perioada 1527-1535, oraşul Satu Mare a aderat relativ timpuriu la reforma religioasă.La început, pentru slujbele religioase ale comunităţii protestante fost utilizată clădirea bisericii parohiale existente. Mai târziu biserica reformată au obţinut această clădire în 1622 de la principele Gabriel Bethlen, şi au utilizat-o până în 1662, când generalul imperial Cobb a reocupat-o pentru catolici.
Reformaţii au început construirea unei noi biserici în centrul oraşului. În cea de a doua jumătate al secolului al XVII-lea s-a ridicat prima clădire a bisericii reformate, pe terenul grădinii actualei biserici reformate cu lanţuri, care era pe vremea aceea o piaţă.
Această biserică a pierit în flăcările incendiului din 1703, când curuţii au dat foc oraşului. Populaţia refugiată s-a întors în oraş în 1705, iar din 1707 până în 1725, data edificării bisericii din piatră şi cu turn de lemn, serviciile divine s-au ţinut în depozitul de alimente al cetăţii, cu permisiunea principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Acest depozit era amplasat în piaţa centrală a oraşului, pe terenul casei Vécsey, în locul actualei clădiri a Muzeului de Artă.
Proiectul pentru aşa numita biserică cu lanţuri din centrul oraşului a fost gata încă din 1762, începerea construcţiei însă a fost demarat numai după apariţia edictului de toleranţă al lui Iosif al II-lea, amplasamentul fiind stabilit pe terenul vechiului cimitir din spatele bisericii distruse în 1703.
Piatra de temelie a edificiului a fost aşezată la 11 septembrie 1788. Lucrările de execuţie ale clădirii şi amenajarea bisericii au durat timp de 19 ani, desfăşurându-se în perioada 1788–1807. Meşterul constructor Sigismund Preinlich, pe lângă elaborarea proiectului bisericii, a fost angajat şi pentru realizarea lucrărilor de zidărie, respectiv pentru supravegherea întregii execuţii. Cea mai mare parte a lucrărilor de zidărie şi pietrărie au fost terminate în 1794. Au urmat lucrările dulghereşti la şarpantă şi acoperiş, precum şi ridicarea turnului, apoi mobilarea interiorului. Lucrările au fost terminate în 1807, sfinţirea bisericii fiind oficiată la data de 27 septembrie a aceluiaşi an.
Clădirea bisericii a fost renovată în repetate rânduri în decursul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX ( de ex. 1834, 1907, 1934). Cele mai mari modificări au avut loc după ce la 16 septembrie 1944 clădirea a fost grav afectată de o bombă, care a nimerit din plin biserica. S-a prăbuşit acoperişul, o mare parte a mobilierului s-a distrus, doar pereţii şi turnul s-au păstrat relativ intact. În prima fază, pentru evitarea agravării situaţiei s-a realizat un acoperiş provizoriu de protecţie, apoi s-au început lucrările de reconstruire. Lucrările urgente au fost efectuate până în 1947, astfel în luna noiembrie a acestui an comunitatea a început să folosească din nou clădirea, dar lucrările s-au desfăşurat în continuare până la finalizarea lor din anul 1957.
Ultima dată s-a intervenit la clădirea bisericii în perioada 1989–1990, când pe lângă renovări interioare şi exterioare s-a introdus încălzirea cu gaze naturale, şi s-a recondiţionat mobilierul.