Aleargă în pădurea ruginită câteva ciute,
Este o zi de toamnă mai rece, frumoasă,
Vremea se schimbă, este mai ploioasă,
Cad frunze pe cărări, de mulți neștiute.
Se anunță o iarnă grea,foarte geroasă,
Doar cerbul uriași începe să le caute,
Rămâne peste iarnă aproapede ciute,
Sus pe munte începe a iarnă să miroasă.
Cântecul toamnei printre crengile goale,
Printre nori luna trece, noapte de toamnă,
Cerbul și ciutele coboară repede în vale.
Cade un fulg,iarna începe să dea târcoale
Este înfrigurată tare acum pădurea bătrână,
Se scutură frunzele, vânturile sunt vocale.
-->
Răspunsuri
Nota 8
Un cerb, nişte ciute şi 8 corniţe de la mine
.
Un cântecel-sonet mai apropiat de esenţe. O mică greşeală de redactare (versul 12 - virgula dintre ful şi nea, cele trei elemente sunt lipite; scuze pentru astfel de observaţii, vor mai fi pe parcurs, am avut un mentor în ale editării şi tehnoredactării şi mi-am foermat şi eu un ochi căruia îi sar în atenţie multe "mici nereguli"(.
Nota 9
Mi-a plăcut sintagma cu „vânturile vocale”, însă am simțit prea multă „iarnă” într-al doilea catren și asta pe fondul toamnei de la începutul poeziei.
Nota mea este, din păcate, șapte (sunt și câteva greșeli de tastare și-o rimă forțată).