Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat clădirea fostului hotel Trâmbițașul (Ungaria)- TIMIȘOARA.
Cel mai vechi şi totodată – în epocă – cel mai elegant hotel cunoscut în Timişoara era “Trâmbiţaşul” (Der Trompeter), denumit mai târziu Ungaria. Hotelul funcţiona încă din secolul al XVIII-lea, în actuala clădire de pe strada Episcop Augustin Pacha, colţ cu strada Eugeniu de Savoya. Casa iniţială de pe acest spaţiu a fost construită în anul 1752, de judecătorul Anton Seltman, dar pe parcursul anilor a avut şi alţi proprietari. La început avea numai un etaj. De abia în anul 1899 i s-a ridicat etajul al doilea. Hotelul Der Trompeter avea instalaţii de aprovizionare cu apă şi condiţii bune de cazare, corespunzătoare nivelului de civilizaţie de atunci. Aici trăgeau persoane din înalta societate şi oameni bogaţi. Acest hotel a fost şi staţia poştalionului care făcea legătura între Viena, Pesta, Szeged, Timişoara, până la Sibiu şi înapoi. Chiar în curtea acestui hotel staţionau aceste poştalioane care duceau călătorii dintr-o parte în cealaltă al imperiului. După modernizarea din 1894, acest hotel avea să devină cel mai elegant și luxos din Timişoara. Avea şi avantajul că era în centrul oraşului, lângă Episcopia Romano-Catolică”. La Hotelul Der Trompeter (“Trâmbiţaşul” în limba română, „Trombicas” în maghiară) trăgeau persoane din înalta societate şi oameni bogaţi, conţi, duci sau împăraţi. Marele cotidian de limbă germană Temeswarer Zeiting – (care apărea în acele vremuri) avea o rubric specială în care publica numele oaspeţilor care îşi făceau sejur la Der Trompeter (cu menţionarea localităţii de unde vin şi a motivului vizitei). Aici trăgeau persoane din înalta societate şi oameni bogaţi, conţi, duci sau împăraţi. Prin 1780 o cameră cu pat costa 15 cruceri. Un meniu copios era 10 cruceri. Iosif al II-lea este cazat aici în 1768. În anul 1807, locuieşte în acest elegant hotel împăratul Francisc I. Mai apoi, chiar în mai multe rânduri, aici poposeşte împăratul Franz Josef al Austriei. În numărul din 7 martie 1866 al ziarului, la rubrica respectivă, se consemna; “Excelenţa sa Prinţul Alexandru Ioan Cuza, din Bucureşti, în trecere, F. Pissotzky, adjunct al prinţului Cuza, din Bucureşti”. Într-adevăr, este cunoscut faptul că domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în drumul său spre exil, a făcut un scurt popas în Timişoara, în 7 şi 8 martie 1866. Pe peretele clădirii se află o placă de marmură care dă de ştire că în 1866, Cuza, primul domn al Principatelor Române, în drum spre exil a poposit aici. “În această clădire şi-a petrecut ultimele două zile pe pământ românesc domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 7-8 martie 1866, în drumul spre exil”. În Timişoara, viitoare Capitală Culturală Europeană, a început, rând pe rând, restaurarea clădirile de patrimoniu. Unele sunt încă acoperite de schele, altele aşteaptă să intre în renovare, pentru că au fost emise autorizaţiile. Sunt însă şi clădiri unde restaurarea este în faza finală. Este şi cazul fostul han “Trompeter”, devenit hotelul Hungaria, cunoscut astăzi ca şi Casa Cuza.
-->
Răspunsuri
ora 11.02 - 3 raspunsuri
Biserica Adormirea Maicii Domnului - Ocnele Mari
Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost construită în prima jumătate a secolului al XVI-lea, potrivit tradiției, de către Radu de la Afumaţi (1522-1523; 1524-1529), viteazul voievod muntean care a purtat nu mai puţîn de douăzeci de războaie și i-a învins în mai multe rânduri pe turci. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, în zona se mai vedea încă o casă de formă unei cule oltenești, pe care localnicii o atribuiau domnitorului.
Biserica închinată Maicii Domnului este construită în formă de cruce, având faţadele străbătute de un singur rând de firide înguste. Acest stil arhitectural este specific epocii domnitorului Matei Basarab. Tradiția locală spune că domnitorul care a construit biserica a zidit în peretele acesteia o icoană a Maicii Domnului.
Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” din Ocnele Mari a fost restaurată și integrată cu succes în circuitul cultural, turistic și religios al județului Vâlcea, investiție co-finanțată din Fondul European de Dezvoltare Regionala prin Programul Operațional regional 2014-2020.
Biserica a fost refăcută total, păstrându-și însă caracteristicile inițiale.
Anul trecut pe 15 August, în ziua de Sfânta Maria, preotul paroh Diță Iulian, a oficiat o procesiune religioasă pentru aducerea înapoi a icoanei Maicii Domnului cu Pruncul, la Biserica ,,Adormirii Maicii Domnului”, la baza căriea, apare o inscripție cu litere chirilice care spune că ,,ferecătura a fost realizată în sec. XIX, placată cu argint la 15 august 1854 prin stăruința lui Pietraru Nisipeanu și Petre Constantinescu”.
Se cunoaște faptul că cea mai veche biserică din Ocnele Mari este “Biserica Adormirea Maicii Domnului”, construită în prima jumătate a secolului al XVI-lea, de către Radu de la Afumați (1522-1523; 1524-1529).
Până la izbucnirea Primului Război Mondial, în zonă era o casă de forma unei cule olteneşti, pe care localnicii o atribuiau domnitorului.
În anul 1560 s-a reconstruit o biserica de zid pe temelia celei vechi care a fost refăcută și modificată în anul 1764 de ispravnicul Constantin Hiotul. Acesta i-a mărit pronaosul şi a construit deasupra lui o turlă masivă.
Tradiția locală spune ca domnitorul care a construit biserica a zidit în peretele acesteia o icoana a Maicii Domnului. Biserica a fost zugrăvită şi repictată în 1836.
De la această dată nu există alte informaţii până în secolul XX când, după cutremurele succesive din 1940, biserica a fost grav avariată și închisă cultului. La cutremurul din 1940, se mai spune că multă lume s-a adăpostit în casa Domnului, dar aceasta nu a rezistat.
Biserica Adormirea Maicii Domnului - Ocnele Mari from Vision Engineering & Consultancy on Vimeo.
Ocnele Mari, Vâlcea - Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost construită în prima jumătate a secolului al XVI-lea, potrivit tradiției, de către Radu de la Afumați (1522-1523; 1524-1529)
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ocnele Mari, județul Vâlcea a fost ctitorită în secolul al XVI-lea de domnitorul Radu din Afumați.