Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Palatul Weiss din Timișoara.
Palatul Weiss a fost construit in anul 1912 chiar la intrarea pe Bulevardul Republicii, Piața Victorie, din orașul Timișoara, pentru familia Weiss. Edificiul a fost ridicat de firma Arnold Merbl in stil eclectic, iar frontonul a fost reproiectat de Laszlo Szekely, fost arhitect- sef al Timisoarei, cu vedere spre Piata Victoriei, Hotelul Timisoara si teatru. Familia Weiss a jucat un rol important în viaţa timişorenilor, fiind alcătuită din medici, întreprinzători, industriaşi şi alţi reprezentaţi de seamă ai diverselor meserii. Clădirea s-a ridicat cu scopul de a închiria apartamentele din el, iar afacerea a fost una profitabilă pentru această familie. Mai mult, faptul că în anul 1926 a fost racordat la apă a făcut ca palatul să fie şi mai căutat. Clădirea este interesantă şi datorită faptului că intrarea şi frontonul nu coincid. Se intră în palat de pe strada Sfântul Ioan, în timp ce frontonul se regăseşte în partea care dă spre Teatrul Naţional. Parterul clădirii de cinci niveluri, știu astăzi de loacnici cu numele Materna, a fost amenajat pentru a găzdui spaţii comerciale.
-->
Răspunsuri
ora 11.24 - 5 raspunsuri
Mănăstirea Stânișoara este situată în Munții Cozia, la zece kilometri nord de gara Călimanești - Jiblea. judeţul Vâlcea. Aici se poate ajunge atât dinspre Călimanești, cât și dinspre Mănăstirea Turnu, pe poteci ce șerpuiesc prin pădure.
În anul 1788 războiul austro-ruso-turc pe Valea Oltului cu luptele lângă Mănăstirea Cozia, a atins prin armatele turcești și Schitul Nucet. Biserica distrusă și chiliile transformate în ruine au adăpostit timp de 20 de ani păstori munteni, după care a apărut sub denumirea de Stânișoara (stână mică de oi).
În anul 1807 doi călugări de la Sfântul Munte Athos, un sârb - Sava și celălalt român - Teodosie, au venit în Țara Românească, aducând cu ei și cărți de ritual ce se păstrează și astăzi în Mănăstire și au înființat din nou schitul, zidind o altă biserică în locul celei din 1747. Întreg complexul mănăstiresc a fost mistuit de flăcări în anul 1850. Din această perioadă se păstrează și câteva icoane care poartă semnătura pictorului Belzoire I. Pascu din Pitești.
Înmulțindu-se numărul călugărilor, în anul 1903, în timpul Episcopului de Argeș Gheorghe Timiș, starețul Mănăstirii Stânișoara - Arhimandritul Micandru Manu, ajutat de soborul mănăstirii, pune bazele Bisericii pe care o vedem astăzi. Este, deci, a patra biserică argumentată istoric în Sfânta Mănăstire Stînișoara, care a fost terminată și sfințită în anul 1907. Arhitectul Bisericii de astăzi este italianul Debona Apolino. Tot el a creat, în jurul anului 1901, terasa dinspre miazănoapte pe care s-a clădit un frumos pavilion, în stil românesc, folosit drept chilii pentru călugări.
Mănăstirea Stânișoara, Călimăneşti - Vâlcea este unul dintre puține locuri din țara noastră unde kitschul nu a pătruns. La mănăstirea Stânișoara, pur și simplu, nu vezi tarabe cu toate chinezăriile și turcismele care sunt principalele lucruri de vânzare în România. Este o mănăstire unde călugărul își îndeplinește atribuțiile pe deplin. Am văzut călugări cum munceau la scoaterea cartofilor, alții cărau fân, alții munceau la asfaltarea unei alei. Și atenție, nu aveau firmă și utilizare de asfaltare, ci aduceau piatră din munte cu căruța, altii o spărgeau cu barosul, alții preparau betonul și alții constuiau aleea. Totul se desfășura în echipe de câte 2 călugări. În biserică era un alt călugăr care îți răspundea la toate întrebările, amabil, pur și simplu îi citeai lumina pe față.
Mănăstirea Stânișoara este situată la poalele masivului Cozia, pe versantul său sudic, în cadrul localității Călimănești, în județul Vâlcea.
Este o mănăstire de călugări și are hramul „Sfântul Gheorghe”. Un lucru interesant despre această mănăstire este faptul că până în secolul XVIII, , lăcașul s-a numit „Nucet”, iar apoi s-a schimbat în „Stânișoara”, nume ce provine de la stânele de oi din această zonă montană.
Pentru a ajunge la mănăstire, poți porni și din Căciulata, traversând Păușa și un drum forestier. Totodată, în funcție de punctul tău de pornire, poți face traseul pe jos sau cu mașina.
Mănăstirea Stânișoară, judeţul Vâlcea
Așezământul monahal de la Stânișoară este unul deosebit de retras, la acesta ajungându-se destul de greu. Monahii din obște sduc o viață duhovnicească aproape pustnicească, petreand în rugăciune, în slujbe de toată noaptea, nemancand carne și nevoindu-se după puteri.
scurt istoric
Primii sihaștri au venit în acest loc din sihastriile Nucet și Ostrov, situate la numai câțiva kilometri distanță, pe minunată vale a Oltului. Începând cu secolele XV-XVI, aici au început să se retragă și unii sihaștri din Mănăstirea Cozia. Aceștia din urmă, după mai mulți ani de nevoință în obște, se retrăgeau în liniște, fie pe muntele Nucet, fie pe alți munți din împrejurimi.
Sihaștrii retrași aici și-au făcut peșteri în munții singuratici, ocupându-se exclusiv cu rugăciunea și cu lecturile sfinte. Pustnicii cunoscuți de tradiție - Meletie, Neofit și Isaia - au venit aici din Mănăstirea Cozia, în jurul anului 1671, și au fondat un mic schit pe locul actual al mănăstirii. Primul așezământ monahal din sihăstria Nucet - Stănișoară a fost un schit construit din lemn. Celor trei li s-au alăturat și alți frați veniți de la Mănăstirea Cozia, astfel luând ființă Schitul Nucet.
În anul 1747, clucerul Gheorghe și boierii Anghel și Petru din Pitești au zidit o biserica, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, și câteva chilii pentru călugări. În timpul războiului din anul 1788 însă, armatele turcești au ajuns până la Schitul Nucet, distrugând biserica și chiliile, iar pe călugări omorându-i. După această, vreme de vreo douăzeci de ani, în chiliile incendiate și părăsite ale schitului au poposit numai păstorii de oi din zona.
Mănăstirea Stânișoara, Vâlcea
Mănăstirea Stânisoara este o mănăstire ortodoxă cu viață de obște aflată în localitatea Călimanești, pe versantul muntelui Cozia, pe malul stâng al râului Olt, mai sus de Mănăstirea Turnu, în județul Vâlcea.
Localitatea: Călimănești - Căciulata, str. Neagoe Basarab, nr. 55, județul Vâlcea
Mănăstirea Stânişoara din munţii Coziei (numită, până în sec. al XVIII, Nucet)
Este situată la poalele Masivului Cozia, pe versantul său sudic, pe teritoriul orașului Călimănești, str. Neagoe Basarab, în județul Vâlcea.
Primii sihastri au venit in acest loc din sihastriile Nucet si Ostrov. Pustnicii cunoscuti de traditie - Meletie, Neofit si Isaia - au venit aici din Manastirea Cozia, in jurul anului 1671, si au fondat un mic schit pe locul actual al manastirii. Primul asezamant monahal din sihastria Nucet - Stanisoara a fost un schit construit din lemn. Celor trei li s-au alaturat si alti frati veniti de la Manastirea Cozia, astfel luand fiinta Schitul Nucet. In anul 1747, clucerul Gheorghe si boierii Anghel si Petru din Pitesti au zidit o biserica, inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, si cateva chilii pentru calugari, distrus totul însă în timpul razboiului din anul 1788. In anul 1807, in locurile sihastresti de la Nucet au venit doi calugari de la Sfantul Munte Athos: sarbul Sava si romanul Teodosie. Cei doi, ajutati fiind de episcopului Iosif al Argesului, au zidit o noua biserica, pe ruinele celei vechi. Intregul complex monahal a fost terminat in anul 1850, din pricina unei mici stane de oi, acesta fiind numit de acum "Stanisoara". Pana in anul 1864, noua Manastire Stanisoara a fost metoc al Manastirii Cozia, iar dupa aceasta data manastirea a devenit independenta. Actuala biserica din piatra a fost construita intre anii 1903-1908, sub ctitoria episcopului Gherasim Timus, staret fiind Nicodim Manu.
În anul 1903, staretul manastirii, arhimandritul Nicandru Manu, ajutat de soborul manastirii, a pus bazele bisericii noi, terminata si sfintita in 1909.
Arhitectul bisericii a fost italianul Debona Apoloni. Pictura interioara a fost realizata in anul 1948, de zugravul Dumitru Belizarie.