Freamătă codrul sub razele de soare,
Muge adânc un cerb în codrul verde,
De ce omul tot ce este frumos ucide?
Rămân în urmă lucruri fără valoare.
Vânătorul în pădure adânc pătrunde,
Mângâie cu privirea tristă o albă floare,
Este o pedeapsă divină pentru fiecare,
Știe, un ucigaș de cerbi se ascunde.
Un cerb sprinten trece prin pădure,
Printre tufe,spre un izvor rece, cristalin,
Zboară vântul peste ramurile înverzite,
Sihăstriile munților de cerb sunt cucerite,
A plouat peste pădure, după amiază puțin,
Cerbul tânăr alergă printre tufe de mure.
-->
Răspunsuri
Sunt de acord cu d-na Aurelia în privinţa frumuseţii pădurii, acea frumuseţe care te atrage spre viaţa unde cuvintele curg fără sunet în suflet, acolo unde Dumnezeu îşi arată faţa. Din partea mea, nota 8
Uneori inversare ordinii fireşti a cuvintelor e benefică, licenţiată literar. Aici mi se pare forţată pentru a potrivi rima... Şi rimele un pic sunt zdruncinate pentru mine: abba - baab - acd - dca. Parcă alta era schema impusă acestui concurs... Şi iar treaba cu virgula (înţeleg că ar fi de la tastare, dar eu ştiu concursuri la care dacă textul trimis e cu greşeli e respins din capul locului; mă gândesc eu că înainte de a-l fi postat aici textul a fost scris pe un document word, corectat şi aranjat şi apoi cu copy/paste pus pe site, aşa că nu pot concepe greşeli de tastare la acest gen de concursuri).
Nota mea 7
.
N-aș vrea să se creadă că sunt... subiectivă, însă simt ruperi în firul epic. Ar mai fi și alte aspecte, dar mă rezum la atât. Nota mea este opt.