06 Mai - Concursul "SĂ NE CUNOAȘTEM ȚARA"

[Victor Bivolu]

Ce monument e in poza de mai jos?

 

Ieri am prezentat Biserica romano-catolică din municipiul Făgăraș - BRAȘOV.

 Biserica romano catolică din municipiul Făgăraș, județul Brașov, denumire alternativă – Biserica catolică și Mănăstirea Franciscană, este un vechi lăcaș de cult, având statut de monument istoric, și este situată pe Strada Vasile Alecsandri, la nr.1. Cândva în secolul al XV-lea  existau o manastire si o biserica romano-catolica pe actuala strada Doamna Stanca, insa au fost distruse in cadrul Reformei Protestante din secolul al XVI-lea. Construirea noii biserici si manastiri incepe in data de 22 aprilie 1737. Construcția bisericii a fost terminată în anul 1742, iar parterul mănăstirii în anul 1752. Curând după încheierea construcției bisericii, mai precis la 31 mai 1760, în Făgăraș a izbucnit un incendiu foarte puternic care a mistuit aproape întregul oraș, iar în acest incendiu a ars și acoperișul bisericii franciscane. Biserica a fost refăcută în stil  rococo în anul următor. Din biserica veche s-a mai păstrat altarul principal, al cărui curiozitate este că partea centrală este rabatabilă. Statuile din biserică sunt realizate în mărime naturală din lemn aurit. Începând din anul 1747 pe lângă biserică a funcționat și o școală.În biserică este montată o orgă marca Angster (1895), având două manuale și 16 registre. Aceasta a fost realizată la Pecs de meșterul Angster Jozsef.  În curtea bisericii sunt douaă ceasuri solare care arată orele de la 8 la 15. Lăcașul de cult este cunoscut de localnici și sub denumirea de Biserica Paterilor, având hramul Sfânta Treime. Ultima zugrăvire a bisericii s-a făcut în anul 2019.

 

[Victor Bivolu]

duminica ora12.08 - 5 raspunsuri

Spitalul I.C. Brătianu din municipiul Buzău, denumiri alternative – Spitalul de Cardilogie sau Spitalul Județean, este o clădire veche și masivă, cu statut de monument istoric, situat în centrul orașului, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, aflat până mai ieri într-un stadiu avansat de degrade. Edificiu este o clădire de patrimoniu mai veche de o sută de ani, fiind unul dintre primele spitale din Tara Romaneasca. Initial, autoritatile judetene au dorit sa dea imobilului tot o utilitate medicala, insa acest lucru nu a fost posibil, intrucat nu puteau fi accesate fonduri europene pentru un astfel de obiectiv, iar bugetul local nu putea suporta o astfel de investitie. Singura sansa pentru ca imobilul sa fie restaurat si reabilitat era aceea de a i se da o destinatie din sfera culturala, intrucat astfel puteau fi aplicate proiecte pentru finantare europeana. Astfel, la inceputul acestui an, a fost aprobata de Consiliul Judetean Buzau hotararea privind infiintareaa unui Centru cultural-turistic in cladirea fostului spital din centrul Buzaului, iar proiectul in acest sens a fost propus pentru finantare europeana Agentiei de Dezvoltare Regionala Sud-Est.  In urma discutiilor purtate cu reprezentantii Agentiei de Dezvoltare Regionala, autoritatile buzoiene au decis sa revina asupra proiectului, optânduse pentru destinația de Centrul Muzeal I. C. Bratianu, un obiectiv de acest gen avand si avantajul de a atrage mai multi vizitatori, fapt care va pune mai bine in valoare obiectivul de patrimoniu in care a functionat vechiul spital. Proiectul de renovare se ridica la aproximativ 18 milioane de lei. Cladirea, monument istoric, face parte din istoria medicala a zonei Munteniei, fiind al doilea spital din Buzau, infiintat la 1900, dupa spitalul Garlasi, cel care adaposteste in prezent sectia de Boli Infectioase a Spitalului Judetean. Unul dintre primii directori ai spitalului – Dr. Constantin Michiu, ne-a lăsat o scurtă istorie a acestui spital de la înființare până în anii celui de-al doilea război mondial, din care citez:  “Spitalul I. C. Brătianu din Buzău a luat ființă în anul 1872 sub denumirea de „Spitalul Județean” instalat în Casele Persescu, sub conducerea Doctorului Clement, de la înființare până la anul 1892. De la această dată spitalul trece sub conducerea Doctorului Vasile Bianu, care a ocupat locul de medic primar până la 1 aprilie 1920, când a fost pensionat succedându-i Doctorul Constantin Michiu. În anul 1895 Prefectura Județului Buzău a construit actualul local care a funcționat cu 30 de paturi până în anul 1929, când numărul paturilor a fost sporit la 60 și ulterior100. În anul 1908 spitalul trece sub administrația Direcției Generale a Serviciului Sanitar, pendinte de Ministerul de Interne, până la înființarea Ministerului Sănătății Publice sub al cărui control se găsește și astăzi. De la înființare și până în anul 1920 spitalul a funcționat ca spital mixt iar de la această dată a fost destinat exclusiv pentru chirurgie. În anul 1924 Inginerul G. Nicolescu donează spitalului suma de 20.000 lei iar dl. Consilier C. A. Papadopol printr-o neobosită stăruință reușește a înzeci această sumă prin subscripție publică. Cu acest fond de peste 200.000 lei se modernizează sălile de operație înzestrându-le cu lumină electrică, mese de operație și aparate de sterilizare. În anul 1935, sub ministeriatul d-lui Dr. I. Costinescu se face renovarea și complectarea spitalului prin construirea unui etaj pe partea centrală, instalarea caloriferului pentru încălzire centrală și construirea localului propriu pentru serviciul de radiologie și electroterapie, iar în subsol bucătăria, camera cazanelor pentru încălzire centrală, a generatorului de vapori sub presiune și a etuvei fixe. Totodată spitalul este înzestrat cu o instalație perfecționată de sterilizare a materialelor și a apei, instalație funcționând cu vapori sub presiune. Serviciul de radiologie și electroterapie ia ființă în anul 1931 prin înzestrarea cu aparate de radiodiagnostic, radioterapie, pantostat, diatermie și lampă de quarț. În 1936 după construirea localului propriu, acest serviciu se dezvoltă prin contopirea cu Institutul de Radiologie C. A. Papadopol care fusese înființat în 1929 prin stăruința exclusivă a D-lui Consilier C. A. Papadopol care prin colectă publică adunase sumele necesare și instalase acest institut într-o casă a Primăriei Buzău. Astfel mărit serviciul de radiologie și electroterapie ocupă un pavilion unde sunt în funcțiune un aparat Rontgen Gross Heliodor pentru diagnostic (scopie, grafie) cu 3 mese de examen, o sală pentru radioterapie, o cameră obscură, 2 aparate de diatermie, unul de ultra scurte, 2 lămpi de quarț, o baie de lumină, 2 lămpi solux și 2 pantostate. În anul 1937 se creează serviciul de consultații iar în anul 1939 se începe construirea pavilionului de consultații și locuințe pentru personal. Timp de 6 luni, de la 1 decembrie 1940 și până la 1 iunie 1941, serviciul a fost divizat în două secții spre a putea fi plasat Doctorul Sterian Gâdei, chirurg primar al spitalului din Storojineț, de unde se refugiase din cauza invaziei rusești. În timpul războiului din 1916-1918 întreaga arhivă a spitalului a fost complet distrusă așa că nu se pot da cifre asupra activității de la înființare până la 1920. După primul război mondial, spitalul a fost reparat și a fost redeschis la 4 iunie 1920. Activitatea spitalului a fost mereu crescândă, astfel că se simte mult nevoia măririi numărului paturilor întrucât acestui centru chirurgical i se adresează, în afară de populația orașului și județului Buzău și locuitorii din regiunile limitrofe ale județelor Râmnicu Sărat, Brăila și Ialomița, care au acces mai ușor la Buzău decât în orașele de reședință ale județelor respective. Pentru a remedia, în parte cel puțin, acest inconvenient Consiliul medical al spitalului a decis și Ministerul a aprobat, ca să se amenajeze o parte din pavilionul de consultații, care este în construcție, spre a putea ospitaliza un număr de 25 pacienți astfel încât cazurile de urgență să fie îngrijite acolo, decongestionându-se pavilionul central”.

[Matei Ioaniţiu]

Fostul Spital I. C. Brătianu, Buzău, 1895, viitor Cewntru Muzeal

 

...

[Ivan Watson]

 

Fostul Spital Bratianu, Buzău - 1895

[Marin Anghelescu]

Spitalul „I. C. Brătianu” Buzău

Este o denumire care a intrat deja în istorie deoarece, după lucrările de consolidare şi restaurare, clădirea va deveni Centru Muzeal şi va funcţiona ca o secţie exterioară a Muzeului Judeţean Buzău. De aceea am considerat că este bine să facem o scurtă prezentare a imobilului şi instituţiei sanitare atât de bine cunoscute locuitorilor trecuţi de o anumită vârstă, dar utilă şi celor de azi şi, poate, şi celor de mâine.

 

S-a înfiinţat în anul 1872, la început cu numele de  Spitalul Judeţean, şi a funcţionat în imobilul Persescu, proprietatea lui Iancu Chirculescu, spaţiu folosit mai târziu ca locuinţă pentru personal. În anul 1874, proprietarul solicita în justiţie plata chiriei caselor închiriate de Comitetul Permanent pentru Spitalul Judeţean, aferentă perioadei 1872-1876. Deoarece spaţiul era insufi­cient şi im­pro­priu pentru o asemenea destinaţie, primarul, Emanoil Mehtupciu, înain­tea­ză un memoriu către Ministerul de Interne prin care solicită construirea unui local propriu pentru Spitalul Judeţean, actualmente spitalul comunei ce se întreţine în case particulare care nu întrunesc nici una din condiţiile cerute pentru un asemenea aşezământ.

 

Pentru a rezolva situaţia, la 25 octombrie 1893, Consiliul General al ju­de­ţului Buzău a solicitat ca în bugetele pe anii 1893/1894 şi 1894/1895 să se prevadă fondurile necesare construirii spitalului care, potrivit devizului estimativ întocmit de către Victor Gerabek, arhitectul oraşu­lui Buzău, însu­ma 133.467, 67 lei. Se preciza că judeţul întreţinea un spital cu 25 de paturi într-un local proprietatea sa, pentru care se cheltuia anual suma de 26.000 lei, dar localul era impropriu. S-a intenţionat ca încă din 1876 să se construiască un local propriu, dar nu au existat fondurile necesare. Se mai menţiona că la 1 ianuarie 1893, dată la care s-a votat Legea creditelor agricole, s-a restituit judeţului Buzău un credit de 40.000 lei, sumă depusă pentru construirea Casei Creditului Agricol, la care s-a adăugat un credit de 40.000 lei din ve­niturile ordinare şi alte fonduri, astfel că s-a constituit suma de 122.900 lei. Din aceşti bani, cu 10.183 lei s-a achiziţionat un teren.

 

În 1894 s-a elaborat un proiect de lege prin care judeţul Buzău a fost autorizat să înceapă construcţia localului pentru spitalul judeţean, document ce purta semnătura ministrului de Interne, Lascăr Catargiu. La 9 aprilie 1894 s-a organizat licitaţie pentru darea în antrepriză a construc­ţiei localului spita­lului judeţean, lucrare adjudecată lui A. Ilievici, apro­bată prin Decretul nr. 3160/1 octombrie 1894. În anul următor, municipa­litatea donează un teren pentru construcţia spitalului şi, totodată, se con­tractează un împrumut pentru asigurarea fondurilor necesare, scadent în 1918.

 

Realizată în 1895-1896 de către Prefectura judeţului Buzău, noua clă­dire, situată pe  Bulevardul I.C. Brătianu (fosta stradă a Gârliţei, apoi Aleea Parcului), în prezent Nicolae Bălcescu, a fost inaugurată la 1 aprilie 1896. La acea dată avea 30 de paturi, faţă de 25 în vechiul local.

 

 

Spitalul a fost condus de dr. Clement (1872-1892); dr. Vasile Bianu (1892-1 aprilie 1920) care, în cele două volume de Însemnări din Răsboiul României Mari, oferă numeroase informaţii despre Buzău şi spitalul pe care l-a condus; dr. C. Michiu (1920-1943). De la 1 aprilie 1908 clădi­rea devine proprietatea judeţului, trece apoi în administrarea Direcţiei Gene­rale a Serviciului Sanitar din Ministerul de Interne, în 1929 trece în proprie­tatea comunei (ca personal: un medic primar, doi medici secundari, 3 ofici­anţi sanitari, un infirmier clasa I, 3 infirmieri clasa a II-a, o moaşă, şi 8 sala­riaţi – personal administrativ), iar din 13 martie 1935 a fost trecut în subor­dinea Ministerului Sănătăţii (la acea dată lucrau ca medici dr. Constantin Mi­chiu, dr. Gheorghe Somnea şi dr. Vasile Nestor).

 

Până în 1920 a funcţionat ca spital mixt, de la 1 aprilie 1920 are şi secţie de maternitate, apoi a funcţionat numai ca spital de chirurgie, profil care figurează şi pe frontispiciul intrării principale.  Deoarece a suferit avarii în anii 1916-1918, îşi reia activitatea în iunie 1920. Cu 20 de paturi în 1880 şi 1889, 25 în 1895, în 1900 - 36 paturi şi ca personal: un medic, un subchirurg, un intendent, un infirmier şef, 4 infirmieri, un preot, un bucătar, 2 rândaşi, două spălătorese şi un grădinar. Pentru exerciţiul financiar 1900/1901 s-a alocat un buget de 31.240 lei, conducerea spitalului solicitând suplimentarea fondurilor pentru hrana bolnavilor şi medicamente. În 1901 avea 36 de paturi şi au fost trataţi 943 bolnavi, municipalitatea achi­zi­ţionând un teren de la Eliza Profir Niculescu, necesar pentru mărirea curţii.  În 1907 dispunea de 40 de paturi,  iar ca personal, de un medic, un subchirurg, 4 infirmieri, un preot şi 6 salariaţi-personal auxiliar. 7 paturi erau întreţinute din fondurile donate de Ion Kinapsi şi Nicolae Pantazescu.  În 1910 dispunea de 37 paturi şi funcţiona cu secţiile de chirurgie şi dermato-venerice. Au fost construite dependinţe pentru spălătorie, bucătărie, baie, sală de operaţii şi s-a procurat o etuvă. Numărul paturilor va creşte în 1942 la 100, în 1945 la 150 (jumătate fiind folosite  pentru spitalul militar),  în 1949 numărul paturilor era de 124.

 

În anul 1924, ing. G. Nicolescu a donat 20.000 lei, sumă la care s-au adăugat alţi 20.000 lei obţinuţi prin subscripţia publică iniţiată de judecătorul C.A. Papadopol, fond folosit pentru modernizarea sălilor de operaţie (insta­laţie de iluminat cu electricitate, mese pentru operaţii, aparatură de ste­rilizare).  În 1935 imobilul este renovat – se construieşte etajul şi localul propriu pentru Serviciul de radiologie şi electroterapie, la subsol s-au amenajat bucătăria, sala cazanelor, generatorul de vapori sub presiune şi etuva fixă, se realizează instalaţia de încălzire. În 1937 s-a înfiinţat Serviciul de consultaţii, iar în 1939 s-a construit pavilionul pentru acest serviciu şi locuinţe pentru personal, lucrări finalizate în 1942. Ca personal: dr. C. Michiu, medic primar şi director; dr. Vasile Nestor, medic primar, şeful Serviciului de Consultaţii; dr. Stelian Mitacu, medic şef Serviciul de Radio­logie şi Electroterapie (cu aparate de radiodiagnostic, radioterapie, diater­emie şi lampă de cuarţ – procurate în 1928). Localul propriu al acestui ser­viciu s-a construit în 1936, dată la care s-a contopit cu Institutul de Ra­diologie „C.A. Papadopol” înfiinţat la 1 iulie 1929, din iniţiativa judecătorului al cărui nume îl purta. Fondurile au fost obţinute prin subscripţie publică, ca local folosindu-se iniţial o clădire proprietatea Primăriei. Pentru instalare s-a alocat din fondurile primăriei suma de 30.000 lei, iar de la 1 ianuarie 1935 a fost trecut în administrarea Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale. Pavilionul construit în 1936 dispunea de un aparat Roentgen marca Gross Heliodor pentru diagnostic (scopie şi grafie) cu 3 mese pentru examinarea bolnavilor, o sală de radioterapie, o cameră obscură, două aparate de diatermie şi unul de ultrascurte, două lămpi solex şi două pantostate. În şedinţa Consiliului Comunal din 20 mai 1930 a fost aprobat regulamentul de funcţionare a Institutului de Radiologie şi Fizioterapie „C.A. Papadopol”, în acel an fiind examinaţi 1496 de pacienţi. Funcţiona de luni până sâmbătă de la 9-12 şi 15-18. În 1933 a fost inaugurat şi Institutul de Asistenţă Socială Buzău (Sana­toriul Medico-Chirurgical). În 1939 mai lucrau la acest spital dr. Olga Cherebeţiu, medic secundar, detaşată de la spitalul din Dej; dr. Răzvan Djuvara, medic secundar; dr. Mircea Cucu, me­dic secundar (de la 1 iulie 1941 a fost mobilizat); Lidia Serbac Sprânceană, farmacistă, director era medicul primar chirurg Gheorghe Podeanu, care mai târziu se va muta la Ploieşti.

 

[Ioan Muntean]

Fostul Spital Bratianu de pe bulevardul Nicolae Bălcescu, astăzi monument istoric aflat în stare de colaps, a fost cândva o emblemă a Buzăului. Piatra de temelie i-a fost pusă în anul 1895, clădirea fiind inaugurată un an mai târziu.

A fost cea mai mare unitate sanitară din Buzau până la începutul anilor 1970, la deschiderea actualului Spital Judeţean. La început avea 30 de paturi și funcţiona ca spital mixt. A servit şi ca spital militar, în Primul Război Mondial, apoi s-a specializat în chirurgie, boli de ochi și nașteri. A fost renovat ultima oară în 1935, când în partea centrală a clădirii a fost construit un etaj. La darea în folosință a Spitalului Judeţean, în clădirea fostului spital de chirurgie de pe bulevard au mai funcţionat secţiile externe de Oftalmologie şi ORL. După anul 2000, fostul spital Bratianu a fost închis şi abandonat. Astăzi, clădirea stă să se prăbuşească, în așteptarea vremurilor mai bune promise la fiecare început de mandat electoral. Notăm ziua de 26 iulie 2019, când ceva bun pare că a început să se întâmple cu clădirea fostului spital. 

Astăzi, clădirea monument istoric stă se prăbuşească, deşi fiecare dintre foştii preşedinţi de Consiliu Judeţean a anunţat reabilitarea întregului complex. Acum intenţia este aceea ca fosta secţie sanitară să devină centru cultural.

Conducerea Consiliului Judeţean Buzău a anunţat începerea lucrărilor din cadrul proiectului de restaurare, conservare şi modernizare a imobilului situat pe B-dul Nicolae Bălcescu, în vederea înfiinţării aici a Centrului Muzeal "I.C. Brătianu”.

 

 

[Georgeta Șalgău]

Fostul Spital Bratianu de pe bulevardul Nicolae Bălcescu, astăzi monument istoric, a fost cândva o emblemă a Buzăului. Piatra de temelie i-a fost pusă în anul 1895, clădirea fiind inaugurată un an mai târziu. A fost cea mai mare unitate sanitară din Buzau până la începutul anilor 1970, la deschiderea actualului Spital Judeţean. La început avea 30 de paturi și funcţiona ca spital mixt. A servit şi ca spital militar, în Primul Război Mondial, apoi s-a specializat în chirurgie, boli de ochi și nașteri. A fost renovat ultima oară în 1935, când în partea centrală a clădirii a fost construit un etaj. La darea în folosință a Spitalului Judeţean, în clădirea fostului spital de chirurgie de pe bulevard au mai funcţionat secţiile externe de Oftalmologie şi ORL. După anul 2000, fostul spital Bratianu a fost închis şi abandonat. Astăzi, clădirea stă să se prăbuşească, în așteptarea vremurilor mai bune promise la fiecare început de mandat electoral.

[Victor Bivolu]

sunt 2 intrebari

 

[Georgeta Șalgău]

Știu. Mulțumesc!