Am asculta o dată, în copilărie o poveste,
Rănit de oameni răi, era mic și necăjit,
De doi bătrâni săraci a fost bine îngrijit,
Despre un pui cer cerb cu stea în frunte.
Și acum în ochii mei o lacrimă iar este,
Aceeași poveste nepoatei eu am citit,
Să mergem în pădure, ea mult a stăruit,
Privește la căprioare cu multă dragoste.
Un cerb frumos cu stea în frunte apare,
Uite bunica, este cerbul cel necăjit și mic!
Caută cu privirea departe o frumoasă ciută.
Printre oameni sunt din păcate multe fiare,
Cerbul cu stea în frunte este mai voinic,
O poveste întotdeauna pe toți ne ajută.
-->
Răspunsuri
Poveştile din copilărie sunt cele care stăruie mult în sufletele noastre, dar pentru lipsa literei t din primul vers, îmi pare rău, nota 6
Nu ştiu dacă metoda aleasă de mine - de a citi postările pe autori, în ordinea temporară a lor - este cea mai bună soluţie. Practic apreciez autorul în interioarul creaţiilor sale şi nu fac o comparaţie cu alte creaţii sau alţi autori. Dar acum asta e metoda ce mi-am impus-o.
O poveste-cântecel/sonet care din primul catren mă pune în încurcătură: ordinea firească a versurilor ar fi fost 1-4-2-3, dar rima, bat-o vina ne forţează la construcţii absurde. Iarăşi nota 7
.
Și... povestea lecturii mele merge mai departe, tot în tăcere. Nota este tot opt.