Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Hotelul Minerva - CRAIOVA.
Hotelul Minerva, denumire alternativă Palatul Minerva este o frumoasă clădire, cu statut de monument istoric, din municipiul Craiova, situată pe Strada Mihai Kogălniceanu (fostă Unirii), la nr.1. Edificiul a fost proiectat în stil maur de arhitectul Toma Dobrescu pentru o societatea formată din italieni și a fost finalizată în anul 1902. În prezent clădirea este scoasă la vânzare pentru 1,9 milioane de euro. Cunoscut inițial drept „Casinoul Minerva”, edificiul a fost la început doar restaurant și hotel, adăugându-se ulterior, prin amenajări, crama și grădina de vară. Mai târziu, sub îngrijirea unor restauratori, renumita sală maură și braseria au devenit centrul de atracție al orasului, Minerva concurând și întrecând toate celelalte localuri de petrecere. Încă de la începuturi, Minerva a reunit cei mai apreciați lăutari ai vremurilor, cum ar fi Cristache Ciolacu și taraful Buică, Dinicii, Tandinii, instrumentiștii din familia Piculeata și Julea. Pe scena Minerva au debutat cântăreți care și-au creat un renume în viața artistică a țării, ca Madelaine și Manu Nedeianu, Iordănescu-Bruno, Ion Vasilescu, Mia Braia, Ioana Radu, Dorina Drăghici și Petre Alexandru, între alții. Minerva a fost o adevarată „citadela” de cultură, aici oamenii de artă petrecându-și timpul liber, discutând și făurind planuri. Între clienți s-au numărat Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauțchi, Silvia Popovici, Sanda Toma, Ioana Bulcă, Andreea Năstăsescu, Rodica Tapalagă, Ioana Măgură, Vasile Constantinescu, Vasile Nițulescu, Remus Comăneanu, Geo Barton, George Marutza, George Apostu, Ion Caraion, Haralambie Grămescu, Horia Pătrașcu, Petre Dragu, Ion Voicu și Constantin Piliuță. Minerva a găzduit oameni importanți ai lumii, precum generalul Charles De Gaule, comunistul chinez Ciu EnLai, împăratul Pahlavi al Iranului, președintele Gomulka al Poloniei. Grădina Minerva a găzduit primele gale de box la care au evoluat mulți campioni ai țării, între care Anton Osca, Marin Gaspar și Gheorghe Lungu. Edificiul este o construcție monumentală realizată în stil maur, cu o bogată decorație la exterior, cu o intrare care se remarcă prin monumentalitatea ei. Salonul Maur are un luminator uriaș, având pe lateral oglinzi vieneze care scot în relief fastul și măreția concepută de arhitect. Consolidată și parțial renovată, clădirea necesită un proiect de renovare pentru a putea fi folosită din nou ca hotel cu facilități de restaurant, braserie și grădină de vară și pentru a redeveni punctul principal de atracție al unui oraș din viața căruia lipsește de prea multă vreme.
-->
Răspunsuri
ora 11.50 - 2 raspunsuri
Colegiului Național Aurel Vlaicu Orăștie
Anul 1919 avea să aducă la Orăştie înfiinţarea primei instituţii de învăţământ în limba română, de rang secundar, Liceul „Aurel Vlaicu”. Această înfăptuire trebuie asociată cu momentul istoric generat de Marea Unire de la Alba-Iulia, 1 Decembrie 1918, punctul de plecare la o viaţă nouă a românilor de dincoace de Carpaţi.
Năzuinţa românilor de a avea o instituţie de învăţământ liceal era mai veche. Momentul înfiinţării liceului, cu tot entuziasmul de care este legat, nu este lipsit însă de aspectele vitrege, de lipsurile inerente oricărui început. Liceul din Orăştie „s-a înfiinţat cu ordinul fostului Resort de Culte şi Instrucţiune Publică numărul 7569/1919”. Viaţa liceului începe cu data de 15 iulie 1919, când directorul Ioan Cheri „se prezintă la Orăştie, formează un comitet din inteligenţa din oraş, cu care în coînţelegere stabileşte localul liceului.
După ce a funcţionat în localul şcolii civile de stat pentru fete, 2 ani, începând cu al treilea an de învăţământ, 1921-1922, liceul activează în edificiul vechi reformat din centrul oraşului, azi clădirea jandarmeriei, edificiu construit în 1847 „pe spesele comitatului huniad”, cum rezultă dintr-o inscripţie de pe frontul clădirii.
Din lipsă de elevi maghiari în anul şcolar 1924-1925, Colegiul Kun şi-a închis porţile. Prefectul de Hunedoara a rechiziţionat clădirea şi a pus-o la dispoziţia Liceului „Aurel Vlaicu”, care din luna octombrie 1925 a funcţionat aici.
În 1928, clădirea este cumpărată de statul român cu 8 milioane de lei, vărsaţi bisericii reformate, tocmai având în vedere caracterul confesional al şcolii. Liceul maghiar, până la apropiata sa desfiinţare se mută în vechiul local reformat. O nouă etapă începea în istoria Liceului „Aurel Vlaicu” Orăştie. Cocoşul, simbol al religiei calvine, este coborât de pe turnul clădirii şi pe frontispiciul ei, deasupra porţii de intrare, este aşezat medalionul „Aurel Vlaicu” – „Vulturul Carpaţilor”, basorelief de bronz, conturat cu lauri, donat de poetul Octavian Goga, prieten al lui Vlaicu şi prieten al Orăştiei.
Renumele, tradiţia unei comunităţi de multe decenii sau calitatea învăţământului promovat de una dintre şcolile secundare româneşti de seamă din sudul Transilvaniei, nu au constituit argumente legitime în faţa regimului comunist. Reforma învăţământului din august 1948 desfiinţează această valoroasă instituţie şcolară, după o activitate de 3 decenii.
Pentru o perioadă de timp, clădirea adăposteşte o colonie de copii refugiaţi din Grecia, în condiţiile războiului civil din acea ţară.
Între anii 1948-1954 în clădirea liceului a funcţionat Şcoala profesională chimică. Aceasta avea o durată de trei şi respectiv 2 ani pregătind în cadrul celor două secţii, chimică şi mecanică, laboranţi chimişti, operatori chimişti şi lăcătuşi mecanici. În şcoală se dădea elevilor o pregătire teoretică de cultură generală, iar în laboratoare, ateliere o cultură tehnică.
Ultimele clase ale şcolii au continuat să funcţioneze ca şi clasele în lichidare şi în anul şcolar 1954/1955, după reînfiinţarea liceului.
După o întrerupere de 6 ani, o a doua etapă în istoria liceului începe cu anul şcolar 1954-1955, sub denumirea de Şcoala Medie Mixtă de 10 ani Orăştie. Momentul reînfiinţării şcolii corespunde cu dezvoltarea oraşului atât demografic, cât şi ca putere economică, ceea ce face necesar un număr sporit de cadre în toate domeniile ştiinţelor, tehnicii, culturii. Şcoala cuprindea în structura sa clase din ciclul primar, gimnazial şi liceal, în cadrul învăţământului de zi, seral şi fără frecvenţă. Drept recunoaştere a continuităţii şi în spiritul respectului faţă de înaintaşi, instituţia primeşte prin ordin ministerial în toamna anului 1957, denumirea de Şcoala Medie „Aurel Vlaicu”. Primirea numelui s-a făcut cu mari solemnităţi în 29 noiembrie 1957; prilej cu care s-a introdus ca document permanent „Cartea de onoare”. Imaginea celui care patronează instituţia, inginerul aviator Aurel Vlaicu, este imortalizată prin dăltuirea în bronz a monumentului din faţa şcolii. Sculptura a fost realizată de Ana Olaru, turnarea în bronz s-a executat la Fabrica Chimică Orăştie, bustul fiind aşezat pe un soclu de piatră în 1957. Schimbări deosebite în programele de învăţământ sunt: din anul şcolar 1958-1959 se trece la bifurcarea elevilor din clasa a X-a în cele două secţii real şi uman, iar mai târziu această bifurcare va fi avansată cu un an, tot în clasa a X-a, dar în şcoala de 12 clase.
Cea de-a treia perioadă în evoluţia instituţiei este cea de Liceul Industrial „Aurel Vlaicu”, profil mecanic – Construcţii de Maşini, cuprinsă între anii 1977-1990. Trecerea la această formă s-a făcut prin decret ministerial ca urmare a industrializării exagerate, pe care regimul comunist o impunea. Liceul a funcţionat fiind patronat de Întreprinderea Mecanică Orăştie, având cursuri liceale de zi şi serale, şcoală profesională şi şcoală de maiştri.
După decembrie 1989, liceul eliberat de constrângerile ideologice şi comandamentele economice, redevine Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”. Alăturarea din nou a aşezământului de cultură la profilul de liceu teoretic este o urmare a Revoluţiei din decembrie 1989 şi, de fapt, o recunoaştere a valorii instituţiei în cele şapte decenii de activitate şi tradiţii şcolare.
Imediat după 1990 s-a revenit la sistemul şcolar de tip interbelic, conceput şi el după ce occidental din acea perioadă şi orientat spre o instrucţie solidă şi formativă. Ca urmare în anii viitori va creşte calitatea activităţii şcolare.
Pe data de 31 august 2000, Consiliul Judeţean Hunedoara, prin Hotărârea 62/2000, în temeiul dispoziţiilor art. 1 lit. D, din Decretul-lege nr. 100/1990, privind atribuirea şi schimbarea de denumiri, republicat, ale art. 63 lit. Î şi art. 66 din Legea nr. 69/1991 privind Administraţia publică locală, republicată, hotărăşte:
Art. 3. Aprobă schimbarea denumirii Liceului „Aurel Vlaicu” din municipiul Orăştie, în Colegiul Naţional „Aurel Vlaicu”. (Preşedinte: Mihai Nicolae Rudeanu)
Aceasta a obligat conducerea instituţiei, dascălii şi elevii şcolii la un serios proces de integrare, modernizare şi dotare în spiritul cerinţelor noi ale şcolii româneşti.
Liceul orăştian dă promoţii cu reuşite deosebite la bacalaureat şi admiterea în învăţământul superior. De numele acestuia se leagă activitatea celor peste 200 cadre didactice care cu răbdare şi pasiune au îndrumat paşii celor peste 5000 de absolvenţi. O parte din aceştia aveau să devină cadre universitare, cercetători, conducători de unităţi economice, jurişti, profesori, răspândiţi în toată ţara.
S-au modernizat şi mobilat unele cabinete, au fost remodelate cabinetul directorului şi sala profesorală, s-au realizat instalaţii sanitare. S-a realizat modernizarea radioficării, pe fiecare coridor sunt amplasate difuzoare, staţia de emisie funcţionând în cabinetul de consiliere; sonorizarea întregului sistem de emisie se face şi în Sala festivă cât şi în curtea şcolii.
De dotări deosebite în aceşti ani s-au bucurat cabinetele de informatică; în cele trei cabinete se lucrează cu un număr de 45 calculatoare, în două cabinete se face predare asistată de calculator. Pentru că dotările sunt la nivelul exigenţelor europene, Lotul Naţional de informatică a fost pregătit aici în iunie 2004. În ultimii ani cabinetele de informatică au fost racordate la reţeaua de internet şi de poştă electronică.
Baza materială a şcolii fiind bine asigurată, există la această instituţie condiţii dintre cele mai bune pentru desfăşurarea integrală a procesului de învăţământ la nivel înalt. În şcoală funcţionează un număr mare de cabinete pe specialităţi: limba română – 5, matematică – 5, limbi străine – 7, istorie – 2, fizică – 4, chimie – 2, biologie – 2, informatică – 3, geografie – 1, educaţie plastică –1, psihologie – 1, cabinet de consiliere – 1şi o bibliotecă modernă. În prezent liceul pregăteşte elevi în cadrul secţiilor cu profil real şi umanist, unde se instruiesc elevi de clasele IX-XII, precum şi elevi de ciclu gimnazial, pregătirea educativă fiind asigurată de un colectiv format din de cadre didactice competente. Sunt clase liceale cu profil matematică-informatică intensiv informatică, matematică-informatică intensiv limba engleză, ştiinţe ale naturii, filologie, ştiinţe sociale. Liceul se bucură de rezultate deosebite în pregătirea elevilor, la concursurile şi olimpiadele şcolare.
SCURT ISTORIC ÎN DATE
1919 – Prin ordinul nr. 7569 din 5 iulie 1919 al fostului Resort de Culte şi Instrucţie Publică se înfiinţează Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie.
1919 – La 1 august încep înscrierile elevilor la liceu, care continuă până la 6 octombrie.
1919 – În 8 octombrie încep lecţiile în localul fostei şcoli civile de stat pentru fete (actuala clădire a Grupului Şcolar „Nicolaus Olahus”).
1921 – Începând cu anul şcolar 1921-1922, liceul funcţionează în edificiul vechi reformat din centrul oraşului (azi, clădirea Jandarmeriei).
1925 – În luna octombrie liceul se mută în actuala clădire (atunci Colegiul Kun), unde funcţionează până în 5 decembrie 1925, când datorită intervenţiei din partea statului maghiar la Liga Naţiunilor, clădirea este evacuată.
1928 – Clădirea este cumpărată de către statul român cu 8 milioane lei, vărsaţi bisericii reformate, liceul mutându-se definitiv aici.
1948 – Prin reforma învăţământului din luna august, liceul este desfiinţat şi transformat în Şcoala profesională chimică.
1954 – Liceul se reînfiinţează sub denumirea de Şcoala Medie Mixtă de 10 ani.
1957 – Prin Ordinul Ministerului Învăţământului şi Culturii din 21 octombrie i se atribuie numele de Şcoala Medie „Aurel Vlaicu”.
1957-1965 – Şcoală Medie de 11 ani.
1965-1977 – Liceul de 12 ani.
1977-1990 – Liceu Industrial „Aurel Vlaicu”, cu profil mecanic – Construcţii de Maşini.
1990-2000 – Liceu Teoretic „Aurel Vlaicu”cu profil real şi uman.
2000 – Pe data de 31 august 2000, Consiliul Judeţean Hunedoara, prin Hotărârea 62/2000, în temeiul dispoziţiilor art. 1 lit. D, din Decretul-lege nr. 100/1990, privind atribuirea şi schimbarea de denumiri, republicat, ale art. 63 lit. Î şi art. 66 din Legea nr. 69/1991 privind Administraţia publică locală, republicată, hotărăşte:
Art.63. Aprobă schimbarea denumirii Liceului „Aurel Vlaicu” din municipiul Orăştie, în Colegiul Naţional „Aurel Vlaicu”. (Preşedinte: Mihai Nicolae Rudeanu)
2000-2010 – Colegiu Naţional „Aurel Vlaicu”, cu profil real şi uman.
2010-2012 – Colegiu Naţional „Aurel Vlaicu”- Şcoala Generală „Dominic Stanca”: structură.
2012-2018 – Colegiu Naţional „Aurel Vlaicu”, cu profil real şi uman.
2018-prezent – Liceu Teoretic „Aurel Vlaicu”, cu profil real şi uman.
Colegiului Național Aurel Vlaicu Orăștie