Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Institutul Marianum din CLUJ-NAPOCA.
Institul Marianum din municipiul Cluj Napoca, denumire oficială - Institutul Romano – Catolic Marianum, denumire și destinație actuală - Facultatea de litere a Universității Babeș-Bolyai, este o masivă clădire, cu statut de monument istoirc, situată pe strada Horea, la numărul 31.Clădirea în care se desfășoară astăzi cursurile și orele de seminar ale studioșilor de la Litere este, cu siguranță, o prezență cuceritoare. Misterioasă, retrasă în spatele unei grădini care o protejează de privirile trecătorilor, cei care ar putea arunca căutături intrigate, prin arhitectura sa acest edificiu exprimă rigoare, sobrietate și eleganță simplă. La o cercetare mai atentă, se relevă faptul că în trecut aici a funcționat o școală. Arhitectura și planul clădirii – cu holuri largi și lungi, sălile numeroase, de dimensiuni modeste – indică destinația acesteia. Într-adevăr, aici a funcționat o instituție de învățământ – Institutul Romano – Catolic Marianum. Povestea acestuia începe la începutul veacului trecut, atunci când orașul de pe malul Someșului Mic trăia o perioadă înfloritoare, de efervescență culturală și artistică. Atunci fața orașului se schimbă prin apariția unor clădiri noi, prin expansiunea spațiului urban spre actuala stradă Horea, prin avântul intelectual și energie creatoare. Este o epocă a marilor schimbări, o perioadă în care femeilor li se permite înscrierea la facultate, iar societatea se transformă sub influența ideilor venite din alte spații europene. Tot la începutul secolului XX apare și Școala Romano – Catolică de fete ,,Marianum”, cea care va deveni o instituție respectabilă, reprezentând chintesența acelei epoci ghidată de rigoare și disciplină. Ctitorul acestui edificiu al învățământului clujean a fost arhitectul Jenő Hűbner, lucrările de construcție fiind realizate de firma lui János Spáda. Chiar de la început, școala s-a aflat sub incidența administrativă a Statusului Romano-Catolic, maicile din Ordinul de Notre Dame fiind cele care se vor ocupa de conducerea acestei instituții. Finalizată în anul 1911, transformată în anul 1916 în internat, instituția va găzdui o școală de fete, deschisă pentru toate naționalitățile și confesiunile din Transilvania acelor vremuri. Totodată, clădirea nou apărută în spațiul urban se va remarca prin inovație, fiind prima construcție din Cluj edificată din beton armat. Din punct de vedere stilistic, arhitectura respectă rigorile artistice ale vremii, definite prin simplitatea liniilor și a decorațiunilor. Marianum era cea mai complexă instituție confesională de învățământ din Cluj, cuprinzând cinci unități de învățământ: Școala Primară, Școala Civilă Orășenească, Școala Comercială, Școala de Gospodărie și Gimnaziul de Fete. Locuințele călugărițelor erau amenajate în corpul central, dinspre curtea interioară a clădirii. Vasta clădire cuprindea pe lângă obișnuitele săli de clasă, o sală de sport cu balcon, sală festivă, capelă, sălile corpului profesoral, internat (construit între 1914 – 1916), dar dotările interioare erau completate de spațiile exterioare ample în care s-au amenajat terenuri de sport, teren de tenis și un patinoar.În timpul celui de-al doilea război mondial clădirea este afectată de bombardamente, iar în 1948, prin noile legi promulgate, este naționalizată și intră în posesia Universității ,,János Bolyai”. Până în anul 1959, în incinta clădirii s-a aflat sediul Facultății de Litere și a Facultății de Istorie. După fuziunea acestor două facultăți și până astăzi edificiul a rămas în proprietatea Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe faţada clădirii există o placă comemorativă de mari dimensiuni, care aminteşte că aici ar fi primit titlul de Doctor Honoris Causa poetul şi omul politic transilvănean Octavian Goga, în timp ce în curtea din faţa intrării se află busturile lui Nicolaus Olahus şi Dimitrie Cantemir.
-->
Răspunsuri
ora 11.57 - 3 raspunsuri
SCURT ISTORIC AL TEATRULUI DRAMATIC FANI TARDINI, GALAŢI
În 1837, la Hanul Ventura se dădeau reprezentaţii de către pârcălăbie, cum a fost cea din septembrie 1837, pentru suirea pe tron a noului domnitor.
Pe 5 februarie 1848, în "Albina românească", Gh. Asachi susţine că s-au facut încercări de a se da reprezentaţii în stagiunea 1847-1848 de către o trupă de diletanţi ce alcătuiau Societatea Filarmonică.
În 1851-1853, la Galaţi, Fani Tardini a jucat alături de Mihail Pascaly, Matei Milo, I. Poni, în spectacolele "Puritanii Londrei" şi "Vorba din Paris".
În 1853, Luigi Ademolo, un profesor de cant, a înfiinţat în Galaţi "un mic teatru" pe locul Hanului Ventura, unde pe lângă comedii se jucau şi mici operete, cu un orchestru înjghebat din mai multi italieni ce lucrau în magaziile de la schelele din port.
În anul 1858, în viata teatrală a Galaţiului are loc un eveniment deosebit prin montarea piesei lui Mihail Pascaly, "Viitorul României", în premieră absolută, fapt ce a dus la pregătirea spiritelor pentru înfăptuirea Marii Uniri.
Pe data de 18 iunie 1859, Mihail Pascaly adresează municipalităţii din Galaţi o cerere pentru a i se permite să dea reprezentaţii.
În 1860, trupa condusă de Fani Tardini şi Alexandru Vlădicescu susţine două reprezentaţii într-un local de teatru improvizat pe Strada Domnească.
În 1862, se întocmeşte un proiect pentru construirea unui teatru in Galaţi. Proiectul este aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, dar nu s-a mai realizat, nefiind sprijinit de guvern.
În 1863-1864, Teodor Burda informează în "Istoria teatrului în Moldova" că există la Galaţi o sală specială de teatru, când prin contribuţia mai multor iubitori de teatru, s-a construit în localul vechii burse de pe malul Dunarii o sală mare, cu o scena şi cu un loc aparte pentru orchestră, în care s-au dat diferite reprezentaţii teatrale.
În martie 1865, când trupa lui Fani Tardini se afla la Cernauţi spre finalul turneului, Mihai Eminescu îi ajunge din urmă şi îi însoteşte spre Brasov, în calitate de sufleur.
În 1866, Fani Tardini adresează o cerere municipalităţii gălătene, prin care solicita o subvenţie necesară pentru construirea unui teatru.
În 1866, exista la Galaţi un teatru pe locul negustorului Iaconomu. Aici au jucat multe trupe româneşti şi străine, printre care şi glorii mondiale ca Sarah Bernhardt, Adelina Patti şi alţii.
În anul 1870, Fani Tardini vine cu trupa sa in Galaţi şi dă o reprezentaţie în amfiteatrul din Via de la Filantoff situat pe Strada Domnească, cu piesa "Nebuna de la şapte turnuri".
În 1872, Fani Tardini împreuna cu Alexandru Vlădicescu se stabileşte in Galaţi, ocupând o locuinţă pe Strada Cuza Vodă, nr. 50.
Pe 21 martie 1880, trupa lui Fani Tardini dă prima reprezentaţie cu piesa "Idiotul".
În 1880, "Vocea Covurluiului" reproduce scrisoarea lui M. Pascaly, precizând că articolul care a aparut în Galaţi a fost reprodus in ziarul "Binele Public" din Bucuresti.
În anul 1885, societatea dramatică prezintă pentru prima oară la Galaţi piesa "D'ale carnavalului".
Pe data de 8 decembrie 1887, "Curieul român" anunţa că poetul Mihai Eminescu va fi ajutat, in suferinţele-i materiale de către doamna Fani Tardini şi de către domnii Vlădicesti, care s-au hotărât să dea o reprezentaţie in beneficiul poetului.
În 1900, Fani Tardini a dat o reprezentaţie la Teatrul Papadopol din Galaţi, jucând pentru ultima oară piesa "Cocina".
În anul 1908, Fani Tardini încetează din viaţă în casa ei din Strada Cuza Vodă, nr. 50.
Pe 23 octombrie 1922 se deschide Teatrul cel Mare.
Din anul 1919 pâna în anul 1941 a funcţionat Teatrul Papadopol.
Lucrarile la actuala cladire a teatrului, cunoscută atunci sub numele de Sala "V.A. Urechia", au început în 1924 şi s-au terminat în 1941.
În 1949, comitetul provizoriu al comunei urbane Galaţi emite Ordinul nr. 3033, prin care se prevedea înfiinţarea Teatrului Galaţi-Brăila, care a funcţionat doar în Brăila.
De la 1 septembrie 1955, începe funcţionarea Teatrului de Stat Galaţi, prin Hotarârea Consiliului de Miniştri nr. 2003, din 16 septembrie 1955.
Primul spectacol al teatrului a fost "Preludiul", în 14 aprilie, în sala Orchestrei Simfonice de Stat (devenită mai târziu Sala Teatrului Muzical "Nae Leonard").
Primul spectacol în actuala sală a teatrului a fost piesa "D'ale carnavalului", pe 30 decembrie 1956.
Din anul 1973, Teatrul de Stat primeşte denumirea de Teatrul Dramatic Galaţi.
Din anul 2000, Teatrul Dramatic Galaţi devine Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galaţi.
Proiectul iniţial, costisitor...
Teatrul Papadopol,
funcţional din 1919 în 1941, din zona străzii Navelor, dispărut într-un incendiu. Aici, Caragiale a citit public, la 1900
Teatrul dramatic Galaţi, 1924-1941
Teatrul Dramatic Fani Tardini din Galati, 1924-1941