Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Gimnaziul romano-catolic din municipiul Miercurea Ciuc, denumire actuală Liceul Teoretic “Marton Aron”.
Gimnaziul romano-catolic din municipiul Miercurea Ciuc, denumire actuală Liceul Teoretic “Marton Aron” este o prestigioasă instituție de învățământ liceal din oraș (Strada Marton Aron, nr.72). Școala este situată în cea mai monumentală clădire istorică din municipiu ce s-a construit în perioada anilor 1905 – 1911. Acest gimnaziu continua tradiția celui de la Şumuleu Ciuc, întemeiat de franciscani, la mijlocul secolului al XVII-lea. În iulie 1900 s-a hotărât mutarea gimnaziului la Miercurea Ciuc. Primul proiect a fost elaborat în toamna anului 1902 de către arhitectul budapestan Ignác Alpár. A fost adoptat însă proiectul arhitectului clujean Sándor Pápai, sub forma unei construcţii monobloc.
La 26 aprilie 1905 s-a acordat terenul de aproximativ 10 iugăre pentru construirea clădirii gimnaziului. Din fondurile publice ale comitatului Ciuc se decide, la 25 mai 1907, acordarea de 100000 de coroane pentru construcţia internatului (aripa sudică a marii clădiri). Încă din 1905 s-a pus problema unei contribuţii substanţiale din partea statului, astfel că până la urmă, din fondurile publice ale statului ungar s-a acordat suma de 300000 de coroane pentru partea de gimnaziu propriu-zis (mijlocul impozantului palat). Din fondurile publice administrate de Statusul Romano-Catolic Ardelean, şi anume din Fondul de Burse, s-a construit seminarul (aripa nordică a clădirii). Piatra de temelie a construcţiei s-a pus la 29 mai 1909 şi inaugurarea a avut loc la 11 iunie 1911. Aripa din partea dreapta (sudică), proiectată pentru seminar, s-a finalizat abia în 1913. Execuţia a fost contractată cu fraţii Wusinczky din Braşov şi cu antreprenorul Jósef Preisner, lucrările de pietrărie s-au efectuat de firmele Nagy şi Reimann din Cluj, lucrările de tinichigerie şi inscripţionare de către clujeanul József Makkay, tâmplăria, zugrăvelile şi vopsitoriile de către Dénes Thuróczy şi István Kovács din Târgu Secuiesc, iar lucrările de sticlărie au fost realizate de clujeanul Gyula Hunwald. În aripa din partea stânga (cea nordică) a fost amenajat internatul cu 12 dormitoare, 8 săli de studiu, o sală de muzică, club, garderobă, grup sanitar cu 6 duşuri şi vană, sală de mese, infirmerie şi locuinţele personalului didactic de supraveghere. Dotările gimnaziului au fost dintre cele mai moderne ale vremii, însă nu multă vreme au servit funcţiilor didactice, deoarece în cursul primului război mondial clădirea a fost transformată parţial în spital militar. A fost distrus mobilierul sălii de desen, din dotările sălii de muzică şi din fondul de cărţi al bibliotecii a mai rămas doar jumătate, statuile muzeului de filologie au dispărut, laboratorul de chimie a fost golit, ustensilele sălii de gimnastică, colecţia de monede şi obiecte vechi a suferit avarii importante. Clădirea gimnaziului a avut de suferit şi în cel de al doilea război mondial, în perioada 1943-1944 a fost ocupată de birouri şi spital, dotările din nou au fost decimate, personalul care locuia în şcoală a fost nevoit să se mute în sala de gimnastică şi de desen. Ca urmare a reformei învăţământului din 1948, şcoala a devenit instituţie de stat, iar clădirea a fost supusă unor modificări: capela a fost transformată în sală de festivităţi, şi au fost îndepărtate trei vitralii de mari dimensiuni reprezentând Sfânta Maria şi regii sfinţi Sfântul Ştefan şi Sfântul Emeric. O soartă asemănătoare au avut şi plăcile comemorative din holul principal şi de la intrarea în internat care imortalizau principalele informaţii legate de edificarea clădirii, respectiv bustul episcopului Károly Gusztáv Majláth. În data de 25 mai 1990 şcoala a fost denumită după fostul său discipol, episcopul Áron Márton. Din anul 1991 funcţionează în această clădire şi Liceul Teologic Romano-catolic „Segítő Mária". Astăzi, această clădire-palat este „retrocedată” Bisericii romano-catolice nr. 1 din Miercurea Ciuc, căreia statul român îi plăteşte chirie sume imense pentru funcţionarea Liceului Teoretic „Marton Aron” din Miercurea Ciuc, cu predare exclusiv în limba maghiară. Clădirea se compune din trei corpuri, dintre care cea din mijloc cuprinzând liceul propriu zis este proeminent, iar aripile laterale sunt puţin mai retrase. Corpul central dispune de un rezalit central având acoperiş tip mansardă, cuprins între două turnuri, iar extremităţile acestei aripi sunt accentuate de rezalite încheiate în frontoane triunghiulare. Aripile laterale au aspect asemănător cu cea principală, şi sunt terminate în câte un turn mai voluminos, ataşat rezalitului de colţ. Intrarea principală a clădirii are loc axial prin rezalitul central al aripii principale, iar intrările secundare sunt în axele aripilor laterale, fiind accentuate de frontoane triunghiulare. Decoraţia faţadei principale este foarte variată, sunt îmbinate în mod specific elemente ornamentale neoromane, neogotice, neobaroce şi secesion. Cea mai marcantă decoraţie a faţadei principale, amintind de atmosfera bisericilor medievale sunt ferestrele uriaşe, încheiate semicircular, decorate cu rozete, respectiv ornamentaţia portalului intrării principale este un amalgam de motive neoromane, neobaroce şi secesion. Caracterul romanic al intrării principale este dat de cele trei perechi de colonete masive, cioplite în piatră, care susţin arcul ambrazurii. Capitelurile acestora sunt decorate cu elemente geometrice şi cu frunze stilizate, deasupra acestora apar volute şi boabe de struguri. Stucatura decorativă a arcului intrării, compusă din mărgele şi scoici seamănă cu decoraţia vrejurilor baroce, iar chenarul unduit este caracteristic secesionului. Colonetele intrării principale sunt elemente care se repetă pe faţada principală şi în alte locuri: la ultimul nivel al turnurilor, ca delimitare între ferestrele îngemănate, pe frontoanele triunghiulare. Capitelurile acestora sunt decorate cu elemente vegetale stilizate, între care pe alocuri s-a inserat şi câte o mască umană. Rezalitele laterale sunt decorate tumultuos cu elemente stilistice variate, în diverse combinaţii specifice; aici apar cel mai frecvent decoraţiile unduite ale secesionului. Faţadele dintre rezalite sunt decorate în jurul ferestrelor cu muluri din tencuială şi cartuşe, motivele care se repetă în diferite variante compoziţionale sunt linia unduită, triunghiuri, rozete, denticuli şi elemente vegetale de factură barocă. Cornişele aripilor sunt susţinute de console decorate alternant cu frunze de acant, ornamente geometrice şi capete zoomorfe. Acestea din urmă şi pilaştrii rezalitelor laterale cu capiteluri purtând capete zoomorfe stilizate sunt elemente decorative secesion, acestea în această perioadă devenind cele mai preferate motive ale arhitecturii. Tot ca elemente secesion pot fi socotite lintourile arcuite cu ornamente vegetale ale ferestrelor circulare de la demisol şi ale ferestrelor cu încheiere semicirculară. În interiorul clădirii, în hol, de o parte şi alta, încadrat de chenare cu închidere semicirculară decorate cu ghirlande, se află portretul episcopului Áron Márton, respectiv placa comemorativă a edificării cu textul: „Această casă a educaţiei a fost construită în anul Domnului 1909 şi 1910, din sacrificiul Comitatului Ciuc, pentru educarea tineretului secui în spirit patriotic, după principiile credinţei şi eticii creştine catolice." Holul principal larg este acoperit de o boltă, care uneşte formele bolţilor cilindrice cu penetraţii şi ale celor în cruce, decorată cu ornamente unduite şi cu denticuli, iar pilaştrii care susţin bolta au capiteluri cu ornamente vegetale. Din holul principal, de o parte şi alta se deschid coridoare, iar în dreptul său se află scara care asigură circulaţia dintre nivelurile clădirii. Parapetul scării este compus din baluştri cu soclu decorat cu frunze şi capitel cu ornamente geometrice, balustrul cu care porneşte având forme caracteristice secesionului. De pe podestul intermediar dintre parter şi etaj se accesează galeria sălii de gimnastică. Pereţii sălii de gimnastică sunt decoraţi cu pilaştrii şi cartuşe, precum şi cu un brâu cu denticuli. La etajul întâi, în faţa scării este intrarea în fosta capelă, care astăzi este utilizată ca şi sală de festivităţi. Această sală, chiar şi în urma transformărilor, păstrează aspectul de capelă, datorită în primul rând vitraliilor celor trei ferestre de mari dimensiuni. Vitraliile în forma lor actuală sunt reconstrucţii executate în 2008 de Ödön Nagy şi Gyula Vorzsák pe baza fragmentelor existente şi descrierea foştilor elevi ai şcolii. Vitraliul central sub rozetă reprezintă figura Fecioarei Maria în veşminte regale, cu Pruncul Isus în braţe. În vitraliul ferestrei din dreapta apare scena, în care regele Sfântul Ştefan îngenunchiat îşi dedică coroana Sfintei Fecioare, iar în vitraliul din partea stângă, Sfântul Emeric cu crini regali în mână. Conform funcţiunii iniţiale de capelă, decoraţia capelei este dominată de elemente de factură neoromană, ca arcul semicircular, parapetul galeriei, pilaştrii scunzi, capitelurile pilaştrilor şi nişele tripartite din perete cu închidere semicirculară. Între primul şi al doilea nivel casa scării este mai largă, spaţiul reprezentativ astfel creat este acoperit cu o boltă ce aminteşte bolţile stelate ale goticului târziu; şi acest spaţiu are vitralii. Coridoarele etajelor întâi şi al doilea au tavane plane, pe care apar diferite ornamente de factură secesion, cu motive vegetale şi unduite. Din aceste coridoare se deschid sălile de clasă orientate spre stradă. Liceul Márton Áron este cea mai monumentală clădire istorică din Miercurea Ciuc, a cărei unicitate se datorează îmbinării specifice ale elementelor eclectice şi secesion.
-->
Răspunsuri
Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași (cunoscut și sub denumirile de Liceul Internat din Iași, Liceul Internat „Costache Negruzzi”, sau Liceul „Costache Negruzzi” sau Negruzzi ) este una dintre cele mai vechi instituții de învățământ preuniversitar din Moldova, fondat în 1895 și afiliat UNESCO începând cu 1990. Liceul se mândrește atât cu directori, cât și cu absolvenți de valoare, precum Spiru Haret, Nicolae Gane, Eugen Lovinescu, Ion Ralet sau Haralamb Vasiliu.
Liceul Internat din Iași se deschide la 3 octombrie 1895,[1] în urma inițiativei lui Spiru Haret, care intenționa să înființeze un liceu exemplar. Conform site-ului oficial al liceului, „inaugurarea s-a făcut într-o clădire impozantă, una din cele mai mari și mai frumoase din Iași, care se vedea de departe, înălțându-se în partea cea mai ridicată a orasului, pe umărul dealului Copou, în mijlocul grădinilor care o împrejmuiesc din toate părțile”.
Liceul Internat „Costache Negruzzi” la inceputul sec. XX
De asemenea, liceul „urma să formeze o elită culturală”, motiv pentru care au fost recrutați profesori deja remarcați prin profesionalism și talent în mai multe școli; totodată, au fost invitați și copiii cei mai promițători, din toate colțurile Vechiului Regat, dar și din Transilvania.
Inițial, liceul a avut un singur profil generalist. Ulterior adoptării legii asupra învățământului secundar și superior din 1898 (Legea „Spiru Haret”), s-au introdus doua secții, cea clasică și cea modernă. O a treia secție, de reală, se înființează în 1911. Pe 22 iunie 1899, este semnat decretul prin care instituția va purta denumirea de Liceul Internat „Costache Negruzzi”. În 1902 promovează prima promoție complet formată la Liceul Internat (cu șapte clase), iar în 1904 prima care a urmat opt clase.
În decadele de după al doilea război mondial, procesul didactic a suferit ca urmare a „adoptării” modelului sovietic, cu reducerea anilor de studiu la 10 clase, modificarea planurilor și a programelor de învățământ, încercându-se – în mod deosebit în anii 1950 – înstrăinarea de valorile naționale autentice. S-a lovit în liceul exponent al așa-zisei „elite burgheze” prin cunoscutele presiuni asupra profesorilor, prin înlocuiri și detașări forțate, prin desființarea unei biblioteci deosebit de valoroase – cca. 10.000 de volume în anul 1954". În perioada stalinistă, numele liceului a fost schimbat de mai multe ori, devenind „Liceul de băieți nr. 2” (1949-1952), „Școala de 10 ani nr. 2 de băieți” (1952-1954) și „Școala medie nr. 2 de băieți” (1954-1956).
Totuși, notează același autor, „în ciuda ingerințelor politice din anii '50, liceul și-a păstrat prestigiul și «spiritul internatist» nu s-a pierdut, prin eforturile și dăruirea exemplare ale dascălilor și ale elevilor ce i-au onorat numele”. În anul 1956, liceul își recapătă (parțial) denumirea de Liceul „Costache Negruzzi”, iar din 1977 devine Liceul de matematică-fizică „Costache Negruzzi”.
În anii 1990 liceul a revenit la denumirea inițială, revendicându-și și consolidându-și totodată statutul de odinioară, reprezentând astăzi o instituție marcantă a învățământului ieșean. În 1998, devine Colegiul „Costache Negruzzi”, în 2010 obține titulatura de „Școală Europeană”, iar din 2015, poartă numele de Colegiul Național „Costache Negruzzi” Iași.
ora 11.14 - 2 raspunsuri
... o trcurăm pe licee, şcoli etc.
La 5 octombrie 1895, își deschidea porțile Liceul Internat din Iași, azi Colegiul Naţional "Costache Negruzzi" Iaşi.