Este cald, deschid larg ferestrele. Soarele strălucește din zori.Trandafirii au înflorit pe aleile din grădină. Caisul este pline de fructe zemoase. Floarea soarelui este plină de semințe. Prin aerul cald un fluture zboară, grădina este copleșită de soare.
Mai am câteva ore și voi pleca în vacanță la mare. Mama a pregătit multe bunătăți. Așa este ea, are grijă întotdeauna de cele mai mici amănunte.
- Dorina, când vine Niky la mare?
- Are câteva probleme, sâmbătă sigur vine.
- Te rog, sună și întreabă exact, vreau să-i fac o surpriză.
- Nu știu dacă îmi va răspunde peste zi, sun pe seară.
- Sună cineva la ușă, vezi cine este...
Deschis ușa, strig tare de bucurie. Niky mi-a dus un buchet de trandafiri. Are lângă el un geamantan mare.
- Peste jumătate de oră plecăm la Costinești.
- Dar puneai că.....
- Pentru tine am întotdeauna timp.
Mama privea mirată, dar fericită. În câteva clipe bagajul meu este gata, pălăria agățată de geamantan.
- Eu voi pleca cu Constantin la munte câteva zile. Dacă vă săturați de mare, veniți și voi.
Tata era Constantin, iubea marea dar mai mult muntele. De obicei stătea în grădină. Niky s-a dus la el, cu ceva în mână. Citea de mulți ani o revistă, și o găsea greu.
- Știam că ești plecat...
- Am vrut să-i fac o surpriză Dorinei, știu cât de mult îi place marea.
- Îmi plăcea și mie când eram tânăr, acum caut umbra pădurii, fug de căldura Să aveți grijă de voi, să nu vă avântați în valuri.
Așa era tata, așa este mama, mereu tineri, mereu cu un sfat pentru noi. Niky avea mașina pregătită cu tot ce trebuia. Ne-am luat rămas bun, fericiți am plecat spre Costinești. Era mai răcoare, noaptea ne așternea o potecă pe o rază de lună, printre mii de stele. Timpul s-a oprit aici, la malul mării, un pescăruș se odihnește pe o stâncă.
- Aș vrea să rămânem aici, pe nisipul cald până se vor limpezi zorii.
- Da iubite, să ne ascundem printre valuri.
Îmi amintesc de acea noapte, vorbeam încet, sărutul tău printre șoapte, fiecare centimetru al pielii tresare atinsă de răcoarea nopții. Respir adânc, simt al tău sărut, mă strângi în brațe, timpul s-a pierdut la țărmul mării. Așa ne-au găsit zorii, îmbrățișați, ascunși, aici la malul mării, printre șoapte de alint. Cu privirea zăbovesc, printre valuri unde o stânci încet dispare. Un pescăruș se odihnește liniștit pe ea, valurile se unduiesc spre țărm. Pe cerul senin pescărușii năvălesc, privesc marea. Zorii au inundat plaja, cu brațele tale puternice mă îmbrățișezi. Chipul tău strălucește în lumină, mă săruți pe gât, pe mâini, pe ochi, În jurul nostru este mult soare.
Liniștea dimineții este spartă de glasuri multe, de muzică, de acea muzică care-mi place mie. Caut în geantă o pană de chitară, cânt cu ei.
-Dorina, am pregătit un pepene rece...,porumb fiert.
Mirată, am privit în jur....numai noi. Cred că visează cu ochii deschiși.... Așa este Niky mai gurmand. Dintr-o dată voci multe, cunoscute, muzică..... Surpriza pregătită de iubitul meu, mulți prieteni pe plajă.
- Nina, m-am supărat pe tine! Să nu-mi spui că veniți la mare. Am simțit eu ceva, dar am crezut că mi se pare
- Dorina, știu că tu nu bei cafea, dar ți-am făcut un ceai așa cum îți place.
- Eu vreau să mănânc pepene!!!!! Niky mi-a spus că are și porumb.
- Da, noi am adus
- Dar de ce este așa mare gălăgie?
- Suntem toți Maria, Sofia, Elena, Radu, Mihai....
- Nu am știut nimic, dar mă bucur tare.
- Mihai, mai știi să cânți la chitară?
- Da, Dorina, chiar foarte bine. Am mers și la Cenaclul Flacăra de câteva ori.
- Mă bucur pentru tine, cânți foarte frumos.
- A fost și Sofia cu mine, printre spectatori bineînțeles.
- Elena, ești albă, să ai grijă, să nu te expui din prima zi.mult.
- Așa sunt eu albă, nu mă bronzez ușor.Ți-am adus un ursuleț de pluș.
- Da, mulțumesc mult, am o colecție mare.
Așa mai trece o zi, spre seară prietenii au plecat fiecare la casa lui. Este liniște.Niky îmi aduce pe o farfurie pepene și porumb. Aici la malul mării timpul nu mai are bariere, m-a atras și de fiecare dată îmi inundă sufletul. Niky mă mângâie pe cap, zâmbește.
- Copilul meu frumos, iubirea noastră a început aici pe nisipul cald, cu primul sărut.
Valurile se izbesc de țărm într-o continuă rătăcire, plouă iar, furtună... Nu ne pasă, mergem cu picioarele goale, simțim nisipul fierbinte. Ne sărutăm îmbrățișați, aleargă marea în jurul nostru, strângem iubirea în clepsidra iubirii. Răscolim nisipul, soarele ne privește chipul, ne înlănțuie un frumos curcubeu. Alergăm fericiți printre valuri, trupurile sunt acoperite de un bronz frumos, într-o vară de poveste. Așa am făcut mereu, pe malul mării plimbări, adunam scoici, scriam pe nisip o poveste de iubire. Marea îngână un frumos cântec de leagăn.
- Dorina, știu, ai scris ceva pe o foaie. Hai să căutăm o sticlă, să trimitem poezia ta departe, pe mare.
- Da Niky, am scris ..., vreau să știu dacă îți place.
- Îmi place tot ce scrii tu!
Valul se lovește de mal,
Nisipul este atât de fierbinte,
Am în suflet sărutul tău iubite,
Stele nopții vin la carnaval.
Este răcoare, mă acoperi cu un șal,
De îmbrățișarea ta îmi aduc aminte,
Valul lovește de mai,
Nisipul este atât de fierbinte,
Scriu câteva cuvinte în jurnal,
Valul mării vine la mal cuminte,
Am în suflet ale noastre jurăminte,
Peste mare vântul este mai vocal,
Valul se lovește de mal.
- Este frumoasă, îmi place, pregătesc sticla. Mâine mergem la Constanța într-o mică plimbare, la prietenul meu Costel. Când pleacă în larg îl rog să arunce printre valuri sticla noastră. Poate un marinar rătăcit o va găsi și se va bucura așa cum m-am bucurat și eu.
Doar valul mângâie liniștit țărmul. Îmi dăruiești o salbă de scoici, coboară altă noapte peste plajă. Alt val își întinde brațul înspumat, cerul este senin, frumos colorat. Soarele petrece multe ore în apa limpede a mării, printre alge și scoici. Mingea de foc a cerului colorează nisipul pe plajă. Nici un nor nu tulbură liniștea unei zile minunate. La malul mării scoicile aduse din străfunduri îngână un cântec surd purtat de valurile învolburate .Pe oglinda tremurată a mării , apusul frumos strălucește. Prin desișul de raze seara coboară.pe aceeași cărare, simt adierea vântul cald de vară,
Cred că am dormit puțin,deschid ochii, Niky nu mai este lângă mine. Privesc în jur, vine repede, repede spre mine, ascunde ceva la spate.
- Unde ai fost plecat?
Curioasă caut cu privirea.Cu o lacrimă ascunsă sub pleoape îmi dăruiește un buchet de albăstrele și un inel.
Umbra ruginie a serii se oglindește în mare. Privesc spuma valurilor cu istoriile nescrise ale celor ce-au avut speranțe,gânduri ca și noi. Îndrăgostiți privim asfințitul, luna pe cer ne ascunde sărutul.Altă noapte la malul mării, valurile se rostogolesc spre țărm. În brațele tale bine dorm, adun în suflet amintirile mării. Luna gingașă noaptea măsoară,umbrele zilei calde repede dispar. Printre gene un vis călător, visurile mă însoțesc la malul mării. Altă dimineață, același soare.....
Nicoleta Mija
număr de cuvinte: 1200;
număr de personaje: 6;mama, tata,Dorina,Niky,Nina,Mihai,Sofia
cuvinte impuse: soare, bronz, nisip, cafea, plajă, furtună, vacanță, cărare;
cuvinte dificile (100%)
cuvinte din cincisprezece litere: floarea sorelui
-->
Răspunsuri
TOTAL NOTE: = 27,97
Trebuie să recunosc că lecturării textelor dumneavoastră am alocat o noapte întreagă. Motivul a fost în primul rând dedus din comentariile celorlalţi. Aşa caă am citit fiecare text cred că de vreo 3 ori. Concluzia mea generală este că am avut parte de vreo 8 capitole dintr-o nuvelă sau un roman de amintiri. La acest gen de scrieri se potrivesc descrierile lungi sau amănunţite.
La o proză scurtă (de 4 pagini A5 - atât reprezintă cele 1200 de cuvinte, ca să lămuresc şi de ce am ales această cifră rotundă - ) te aşteptţi ca acţiunea să fie în centrul atenţiei, să cuprindă 80% din întregul text. Iar acţiunea nu înseamnă doar plimbări.
Vacanţa aceasta printre valuri este statică, nu te cheamă să o mai petreci vreodată. Nota mea este 8.
:)
Marea și poveștile ei... Nota mea e 8.
O povestioară nostimă, de amorezi. Aşa îmi pare mie. Tehnic, probabil îndeplineşte condiţiile, mai mult sau mai puţin, nu analizez eu asta. Sub aspect vizual fac o observaţi: atenţie la normele de scriere (îndeosebi semnele de punctuaţie).
Pentru subiect şi încercare nota mea este
7
Dorință de a scrie și proză aveți, însă simt că scrieți forțat. Parcă vă este frică de ceva. Deslănțuiți-vă! Frica lăsați-o în bucătărie sau în debara și luați-vă cu dumneavoastră doar plăcerea de a pune cu eleganță și melodicitate cuvintele pe hârtie și atunci va ieși ceva care... curge. O curgere lină a cuvintelor împletită cu profesionalism, așa aș defini eu proza.
În altă ordine de idei v-ați grăbit. Se încurcă des punctul, cu virgula. Chiar câteva litere sunt puse greșit în cuvinte, sunt convinsă că din grabă, în mod eronat. Exemple: „Caisul este pline de frunte zemoase”, „ printre valuri unde o stânci încet dispare”, „Valul lovește de mai”. Aceste greșeli le pun în cârca dorinței de a scrie cât mai mult, însă nu întotdeauna cantitatea este aplaudată. Se poate și vă rog să corectați literele „năzdrăvane”.
Prezența ursulețului mi se pare o… chestie izbitor de naivă, pe care n-o înțeleg. Mă rog, nu trebuie să le știu eu pe toate.
Propoziția: „ Îmi place tot ce scrii tu!” am luat-o ca un dar indirect și personal, ținând cont de faptul că personajul feminin îmi poartă numele (sau eu pe-al ei?).
Pentru liniuța de dialog, vă sugerez să folosiți semnul:„ – ”, nicidecum cel folosit de dumneavoastră.
Mai sunt mici scăpări la numărul de cuvinte (doar 1165).
Curajul dumneavoastră îl aplaud însă și vă trimit o îmbrățișare.
Nota mea pentru această proză este 7.
Proză, ciu poezie, cu vacanţă şi ceva valuri... Apropo "floarea soarelui" e din 2 cuvinte! Dar are cine să puncteze asta! Aveţi stil în descrieri...
N-am priceput, mă obişnuiesc mai greu: de ce bullet-uri în loc de linii de dialog? Înteleg, o fi de la telefon... Ale tinereţii valuri în amintiri strecurate printre alte valuri... Bine clădită povestirea.
Vezi, dacă nu le ai cu tehnologia? Las că s-o descurca Muntean să le facă dialoguri!
