Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Moara “Valerianos & Lykiardopoulos” din municipiul Brăila.
Fabrica automată de făină “Valerianos & Lykiardopoulos” din municipiul Brăilă, denumiri ulterioare Fabrica de pâine “Nicolae Bălcescu” și S.C. Demopan S.A., este o veche și robustă clădire, cu statut de monument istoric, aflată pe malul Dunării. Edificiul a fost construit între Vadul Cazărmei (Rizeriei) și Strada Pontonierilor și a funcționat ca societate în nume colectiv. Fabrica a fost construită în anii 1911-1912, cu un capital de 400000 lei aur, de către numiții: Spiru şi Theodor Lykiardopoulos, Spiru, Stavru şi Foti Valerianos – membri a două familii de afaceriști greci. Fabrica a fost construită pe o suprafaţă de 11000 mp, fiind distribuita pe cinci niveluri. Capitalul social al fabricii era de 20000000 lei lei iar valoarea instalaţiilor, a terenurilor şi a construcţiilor se apreciau în anul 1933 la 120 milioane lei. Exploatarea era făcută cu maşini pe vapori, a căror forţă motrică era de 1350 CP. Capacitatea instalaţiei era de 40 vagoane zilnic, dar n-a funcţionar niciodată la această capacitate. Conform informaţiilor din presă, în anul 1933, fabrica producea 24 vagoane de făină pe zi. Cea mai mare parte din producţia de făină, de calitate superioară, era exportată în Turcia, Grecia, Algeria, Egipt. Clădirea era apreciată drept cea mai mare şi modernă moară din întreg Orientul. Se știe că pe malul Dunării sau construit și alte mori la fel de grandioase. Văzute dinspre Dunăre, morile impresionau prin soliditatea şi grandoarea arhitecturii şi creau impresia că oraşul întreg creşte din substanţa lor. Ele glorificau vizual prosperitatea oraşului şi o aşezau, sugestiv, sub semnul grâului. Morile moderne nu aveau un corespondent în ramura brutăriilor, rămase într-un stadiu primitiv de funcţionare în localuri insalubre. După naţionalizarea din anul 1948, întreprinderea şi-a continuat activitatea sub numele Fabrica de pâine „Nicolae Bălcescu”, având în momentul privatizării în jur de 1200 de angajaţi. Declinul ei a început după anul 2010, iar starea actuală a clădirii se apropie de colaps. În prezent, omul de afaceri gălățean Petrică Herăscu încearcă să scape de activele fostei „Demopan” oferindu-le Primăriei în contul datoriilor acumulate la plata taxelor şi impozitelor locale. Este vorba despre o clădire de referinţă a Brăilei, care încă mai stă în picioare deşi în interior multe componente metalice au fost furate şi vândute la fier vechi, aşa cum se întâmplă cu multe alte obiective industriale ale Brăilei actuale.
Vizualizări: 0
-->
Răspunsuri
ORA 11.53 - 2 RASPUNSURI
Școala Gimnaziala "Vasile Cristoforeanu" Râmnicu Sărat.
Școala Gimnazială „Vasile Cristoforeanu” Râmnicu Sărat, Buzău
Școala fost înfiinţată în anul 1882 prin străduinţa autorităţilor locale sub denumirea „Şcoala nr. 2 de fete”, devenită din 1886 „Şcoala nr. 2 de fete şi băieţi” având conduceri separate.
În perioada 1894 – 1895 prin grija primarului Vasile Cristoforeanu a fost construit un local nou cu etaj cu 8 săli de clasă. Clădirea în formă de trapez are o arhitectură impunătoare cu un spaţiu verde în faţă în care ulterior a fost amplasat bustul ctitorului Vasile Cristoforeanu. Fiecare din cele două şcoli avea intrare separată, curte de joacă pentru copii proprie şi locuinţă pentru cei doi directori.
În timpul primului război mondial întreaga clădire a fost transformată în spital româno-rus, folosită apoi drept cazarmă, spital german, iar locuinţele directorilor transformate în farmacie – spital.
În perioada ocupaţiei germane clădirea a devenit lagăr pentru prizonierii ruşi.
Reparată după terminarea războiului clădirea îşi reia funcţionalitatea iniţială.
Cel de al II – lea război mondial îşi lasă urmele nefaste asupra acestei şcoli care a fost ocupată de comandamentul german, apoi a devenit spital sovietic. Pagubele au fost imense începând cu dispariţia materialului didactic, a mobilierului, ajungându-se la dispariţia uşilor şi ferestrelor folosite ca lemne de foc.
Refăcută, „Şcoala nr. 2 de băieţi şi fete” îşi primeşte din nou elevii la cursuri din anul 1947.
Din anul şcolar 1963 – 1964 cele două şcoli elementare s-au unit şi au primit spre folosinţă şi clădirea Şcolii medii „Ştefan cel Mare”.
Şcoala a funcţionat sub denumirea de „Şcoala cu clasele I-VIII nr. 5″ până în aprilie 2000 când prin unirea cu „Şcoala cu clasele I-VIII nr. 4″ îşi ia denumirea de “Şcoala cu clasele I-VIII „Vasile Cristoforeanu”.