Ieri am prezentat Colegiul Național „Costache Negruzzi” din municipiul Iași
Colegiul Național „Costache Negruzzi” din municipiul Iași, cunoscut și sub denumirile de Liceul Internat din Iași, Liceul Internat „Costache Negruzzi”, Liceul „Costache Negruzzi” sau Negruzzi, este una dintre cele mai vechi instituții de învățământ preuniversitar din Moldova, fondat în anul 1895 și afiliat UNESCO începând cu 1990. În Raportul general Anual asupra Învățământului, din decembrie 1884, se argumenta necesitatea înființării unor licee model, ”având personalul didactic cel mai ales, o administrație perfectă”, pentru ca, în timp ”întreg învățământul” să resimtă ”influența binefăcătoare a unui centru de cultură de asemenea importanță”. În acest context de modernizare a societății românești, la 5 octombrie 1895, își deschidea porțile Liceul Internat din Iași, ”o nouă școală instalată într-o clădire spațioasă și anume întocmită, înzestrată cu tot materialul didactic reclamat de programa liceală clasică [...], menită a experimenta, în cele mai bune condițiuni de izbândă, învățământul liceal clasic, numai cu elevi interni și a prezenta un model de școală în acest fel”. Întemeiat ca liceu-model, de tipul colegiului englezesc, liceul și-a păstrat prestigiul dobândit în primii ani de existență, ”din perioada de belșug bugetar 1895-1900” , intențiile intelectuale și culturale ale întemeietorilor transformându-se, în timp, într-un climat educațional și spiritual deosebit, recunoscut până astăzi drept spirit internatist sau spirit negruzzist. Din primii ani de funcționare, în Liceu s-a creat o atmosferă de ordine, de carte și de intelectualitate, posibilă printr-un cumul de factori esențiali:
- Selecția riguroasă a elevilor (proveniți din medii sociale, religioase, culturale, economice foarte diferite, dar având ca element comun îndeplinirea standardelor de exigență negruzzistă);
- Un corp profesoral de excepție, cadre didactice cu vocație și rezultate demonstrate, secondate de pedagogi români sau străini;
- Dotările materiale care să asigure calitatea învățământului (laboratoare, materiale didactice, bibliotecă literară și științifică). Într-o astfel de atmosferă de emulație intelectuală, nu e de mirare că în amfiteatrul Liceului Internat au fost organizate, încă de la început, conferințe susținute de specialiști originari din Franța sau Germania.
Liceul se mândrește atât cu directori, cât și cu absolvenți de valoare, precum Spiru Haret, Nicolae Gane sau Eugen Lovinescu. Adresa de corespondență a colegiului este Strada Toma Cozma, nr. 4. Liceul Internat din Iași se deschide la 3 octombrie 1895, în urma inițiativei lui Spiru Haret, care intenționa să înființeze un liceu exemplar. Conform site-ului oficial al liceului, „inaugurarea s-a făcut într-o clădire impozantă, una din cele mai mari și mai frumoase din Iași, care se vedea de departe, înălțându-se în partea cea mai ridicată a orasului, pe umărul dealului Copou, în mijlocul grădinilor care o împrejmuiesc din toate părțile”. De asemenea, liceul „urma să formeze o elită culturală”, motiv pentru care au fost recrutați profesori deja remarcați prin profesionalism și talent în mai multe școli; totodată, au fost invitați și copiii cei mai promițători, din toate colțurile Vechiului Regat dar și din Transilvania. Inițial, liceul a avut un singur profil generalist. Ulterior adoptării legii asupra învățământului secundar și superior din 1898 (Legea „Spiru Haret”), s-au introdus doua secții, cea clasică și cea modernă. O a treia secție, de reală, se înființează în 1911. Pe 22 iunie 1899, este semnat decretul prin care instituția va purta denumirea de Liceul Internat „Costache Negruzzi”. În anul 1902 promovează prima promoție complet formată la Liceul Internat (cu șapte clase), iar în 1904 prima care a urmat opt clase. După cel de-al doilea război mondial, procesul didactic a suferit ca urmare a „adoptării” modelului sovietic, cu reducerea anilor de studiu la 10 clase, modificarea planurilor și a programelor de învățământ, încercându-se – în mod deosebit în anii 1950 – înstrăinarea de valorile naționale autentice. S-a lovit în liceul exponent al așa-zisei „elite burgheze” prin cunoscutele presiuni asupra profesorilor, prin înlocuiri și detașări forțate, prin desființarea unei biblioteci deosebit de valoroase – aproximativ 10000 de volume în anul 1954". În perioada stalinistă, numele liceului a fost schimbat de mai multe ori, devenind „Liceul de băieți nr. 2” (1949-1952), „Școala de 10 ani nr. 2 de băieți” (1952-1954) și „Școala medie nr. 2 de băieți” (1954-1956). Totuși, notează același autor, „în ciuda ingerințelor politice din anii '50, liceul și-a păstrat prestigiul și «spiritul internatist» nu s-a pierdut, prin eforturile și dăruirea exemplare ale dascălilor și ale elevilor ce i-au onorat numele”. În anul 1956, liceul își recapătă (parțial) denumirea de Liceul „Costache Negruzzi”, iar din 1977 devine Liceul de matematică-fizică „Costache Negruzzi”. În anii 1990 liceul a revenit la denumirea inițială, revendicându-și și consolidându-și totodată statutul de odinioară, reprezentând astăzi o instituție marcantă a învățământului ieșean. În anul 1998, devine Colegiul „Costache Negruzzi”, în 2010 obține titulatura de „Școală Europeană”, iar din 2015, poartă numele de Colegiul Național „Costache Negruzzi” Iași. Terenul destinat amplasamentului Liceului Internat a fost cumpărat de Primăria Iaşi în 1892, iar construcţia s-a desfăşurat între anii 1893 – 1895. Se spune că adevăratul ctitor al Liceului Internat poate fi considerat Take Ionescu, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice în Guvernul Lascăr Catargi (1891- 1895), care a urmărit îndeaproape realizarea impunătoarei construcţii. Astfel, epuizându-se bugetul alocat, la 16 martie 1895 ministrul Take Ionescu a solicitat Adunării Deputaţilor un spor la buget de 183.244 lei pentru terminarea lucrărilor Liceului Internat de la Iaşi, ce urma să devină un „adevărat model pentru studiile noastre secundare”. Cu această aprobare construcţia Liceului Internat a fost terminată, fiind inaugurată în 3 octombrie 1895. Din păcate, căzând Guvernul Catargi în chiar aceeaşi dată,(!), ministrul Take Ionescu n-a putut participa la festivitatea inaugurării, dar, revenind în 1899 ca ministru, i-a dat denumirea preconizată iniţial de: Liceul Internat „Costache Negruzzi”. La terminare, clădirea monumentală a Liceului, cu subsol, parter, două etaje şi înalte trepte ale intrării, „una dintre cele mai impozante şi frumoase din Iaşi” (cum scria presa vremii), cu internat de 300 locuri, sală de sport, locuinţă a directorului, uzină, bucătărie, spălătorie şi ateliere diverse, alcătuia imaginea importantului lăcaş-model. Ca şi întregul Iaşi, Liceul Internat a suportat şi el consecinţele războiului pentru întregirea neamului şi, astfel, şi-a întrerupt definitiv cursurile în anii 1917 şi 1918; clădirea, fiind pusă la dispoziţia Crucii Roşii, a devenit mai întâi Spitalul nr. 267 şi în 1918 a devenit hotel militar destinat repatriaţilor din Rusia. 15 foşti elevi şi 2 profesori ai Liceului Internat au căzut pe frontul războiului de întregire a neamului. În primăvara anului 1944, liceul și-a întrerupt cursurile, fiind evacuat în Banat, acestea fiind reluate în toamna lui 1945, după sfârşitul războiului. Clădirea liceului a fost grav avariată pe timpul bombardamentelor din anul 1944. Ca urmare a schimbării regimului politic din România, în urma reformei învăţământului din 1948, care a adoptat modelul sovietic, denumirea Liceului Internat se schimbă în mai multe rânduri. În perioada 1950 – 1954 localul Liceului Internat a fost atribuit Şcolii medii muncitoreşti, devenită Facultate muncitorească şi ca urmare cursurile Şcolii negruzziste s-au desfăşurat în localul fostului Seminar pedagogic universitar, iar internatul funcţiona în fosta Şcoală Lambrior de pe Sărărie. Numai perseverenţa profesorului Vasile Calistru, director în perioada 1950 – 1955, a reuşit să menţină şcoala, nu doar pe „linia de plutire”, dar şi să obţină rezultate onorabile la concursurile şcolare. În noiembrie 1956, în urma aprobării acad. Ilie Murgulescu, ministru al învăţământului, şcoala recapătă vechea sa titulatură: Liceul „Costache Negruzzi” Iaşi. Tot în acest an a fost reînfiinţată fanfara liceului şi s-a înfiinţat orchestra şi corul liceului.
-->
Răspunsuri
Monumentul eroilor din războiul pentru independență 1877-1878 a fost înălțat în centrul orașului Azuga, în anul 1905 în memoria ” Companiei a VIII- a de Dorobanți din Prahova, ce a luat cu bărbăție parte la războiul independenței și îndeosebi a vitejilor, fii comunei, care au căzut în lupta pentru neatârnarea neamului românesc”.
Monumentul se află în fața Bisericii Sfânta Treime din Azuga.
ora 13.47 - 2 raspunsuri
Monumentul eroilor Războiului de Independență 1877-1878 a fost înălțat in centrul orașului Azuga, in anul 1905.