Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica Sfântul Neculai din Copou - IAȘI.
Biserica “Sfântul Nicolae-Copou” este situată în municipiul Iași la capătul bulevardului Carol din cartierul Copou. Lucrările de construcție ale bisericii au început în anul 1937 și s-au finalizat în anul 1943 când a fost și sfințită de mitropolitul Irineu Mihălcescu (16 aprilie). A nu se confunda cu Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, de langa Casa de Cultura din Iasi. Ctitorul principal al bisericii este părintele Manole Petru. Unul din ctitorii bisericii este și marele istoric Nicolae Iorga. Arhitectonic biserica se încadrează în stilul tradițional moldovenesc, cu elemente moderne. Pictura interioară în frescă a fost executată de pictorul Vasile Pascu între anii 1962 și 1965, iar icoanele de pe catapeteasmă și iconostasele au fost pictate de artistul Corneliu Baba. Între anii 1993 -1995 au fost executate picturi și în firidele exterioare ale bisericii. Biserica Sfantul Nicolae din Copou se afla intr-o stare buna de conservare. In aceasta s-au efectuat lucrari de restaurare si consolidare dupa cutremurele din anii 1977, 1986 si 1990. Alaturi de biserica s-a construit o clopotnita, o capela pentru morti si un loc de aprins lumanari. "Cum spunea I.P.S Mitropolit Daniel, biserica noastra este deosebita pentru ca face parte din bisericile de aur ale Iasului. Este pictata atat in interior, cat si in exterior, avand picturi ale unor alesi maiestri din tara noastra. Biserica Sfantul Nicolae din dealul Copoului face trecerea de la bisericile istorice ale Iasului la cele noi", a declarat parintele paroh Vasile Vaida.
Răspunsuri
ora 11.05 - 2 raspunsuri
Pe malul stâng al Dunării, la 4 km în aval de localitatea Svinița se află trei turnuri dispuse în colțurile unui triunghi ipotetic, care înainte de ridicarea nivelului Dunării (din cauza barajului -1971), se aflau pe abruptul malului. Astăzi, se scaldă în apele Dunării, iar turnul de sud este, în întregime sub apă. Turnurile care se văd și astăzi au înălțimea de 10 și 11m. Unul a suferit din cauza căutătorilor de comori, care au provocat prăbușirea segmentului dinspre râu. Toate au fost construite din piatră, zidurile au o grosime de 1,40m și aveau trei niveluri în interior.
Datarea turnurilor, se bazează pe presupuneri, și doar pe câteva documente. Unul emis în 1419 de Sigismund de Luxemburg, ne înștiințează că cetatea de la Șvinița a fost încredințată de regele maghiar cavalerilor teutoni, pentru a asigura apărarea frontierei dunărene. Într-un alt document din 1443, cetatea apare între cetățile apărate de cnejii bănățeni. Istoricii, lăsând o marja de eroare destul de mare, se pronunță pentru perioada între a doua jumătate a secolului XIII și începutul secolului XV, dar înainte de 1430.
Cetatea Tricule, abandonată în apele Cazanelor Mari (Mehedinţi) - sec. XV