Ce monumente e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Catedrala Mitropolitană - IAȘI
MITROPOLIA MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI este o unitate administrativă a Bisericii Ortodoxe Române, fiind condusă astăzi de către Teofan Savu, care poartă titlul de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Mitropolia Moldovei a fost înființată între anii 1381-1386 și recunoscută de către Patriarhia Constantinopolului în anul 1401, când era condusă de mitropolitul Iosif Mușat. Sediul mitropolitan a fost inițial la Rădăuți, fiind mutat din anul 1401 la Suceava, iar la mijlocul secolului al XVII-lea, în Iași, unde se află și astăzi. Mitropolia Moldovei și Bucovinei, este împărțită în patru subdiviziuni administrative: Arhiepiscopia Iașilor condusă de Arhiepiscopul Teofan Savu, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților condusă de Arhiepiscopul Pimen Zainea, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului condusă de Arhiepiscopul Ioachim Băcăoanul și Episcopia Hușilor condusă de Episcopul Corneliu Onilă.
***
CATEDRALA MITROPOLITANĂ – IAȘI, cu hramul Sfânta Paraschiva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România. Ideea înălțării unei biserici monumentale, la Iași, aparține domnitorului Mihail Sturdza (finanțator prinicipal) și mitropolitului Veniamin Costache. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis de Ioniță Sandu Sturdza, domn al Moldovei între anii 1822 – 1828, privind lucrările de proiectare și construire a noii biserici, este considerat a fi actul de naștere al acestei Catedralei mitropolitane. Biserica a fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea). S-a lucrat mai întâi între anii 1833 – 1839 după planurile arhitecților Gustav Freywald Bucher și Mihail Singurov. Pe 23 mai 1857, bolta centrală s-a prăbușit, biserica rămânând într-o stare precară pentru următoarele două decenii.În anul 1880 mitropolitul Iosif Naniescu a pus a doua piatră de temelie și, cu sprijinul autorităților statului, lucrările s-au încheiat în anul 1887. Arhitectul Alexandru Orăscu, pe atunci rector al Universității București, a refăcut proiectul măreței biserici, renunțând la imensa cupolă centrală.El a adăugat cele două rânduri de pilaștri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală și două nave laterale mai mici. Alexandru Orăscu a păstrat cele patru turle laterale decroșate, dar a renunțat la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolți, despărțite prin arce transversale. Pictura interioară a fost realizată de către maestrul Gheorghe Tăttărescu. Sfințirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment național, la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta. Pisania aflată în în partea dreaptă a pridvorului catedralei, pe o placă de marmură care se află la intrare, conține următorul text: Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-și-șaselea, al regatului meu al șaselea, împodobindu-se și înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare și veșminte prețioase, precum și cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite și închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălțarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soții Elisabeta și a urmașilor noștri...” Catedrala ieșeană este o clădire monumentală, de plan dreptunghiular, marcată la colțuri de patru turle decroșate. Stilul arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renașterii italiene. Elementele decorative, atât în interior, cât și în exterior, sunt dominate de baroc.
-->
Răspunsuri
ora 10.27 - un raspuns
Palatul Szantay este un edificiu situat în zona centrală a Aradului, la doar câțiva pași de artera principală, la colțul străzilor Horia și Episcopiei. A fost ridicat între anii 1905 - 1911.
Construcția acestei clădiri s-a făcut întrel ani 1905–1911, Palatul Szántay fiind reşedinţa arhitectului omonim.
Fațadele celor trei laturi ale turnului sunt identice, iar parterul are ferestre înalte, dreptunghiulare și un șir de discuri ornamentale din tencuială, dispuse pe orizontală, la treimea superioară a golurilor.
La parter găsim un brâu simplu, format de un listel la nivelul balcoanelor de la etaj. Pe toate laturile turnului se găsesc câte un balcon cu balustradă din fier forjat decorată.
De o parte și alta a balcoanelor, de pe stâlpișorii scunzi sunt figuri ce susțin consolele balcoanelor de la etajul al doilea, iar ușile de balcon au închidere semicirculare.
Zonele dintre balcoane, sunt decorate și ele, conținând ornamente vegetale la bază, iar balustrada balcoanelor de la etajul al doilea, este mult mai simplă.
Curtea interioară a acestui palat, este înconjurată de cursive, golurile sunt mai simple, având o balustradă din fier forjat. În casa scării, de la nivelul străzii, câteva trepte de marmură roșie duc într-un hol de plan circular, încadrat de o balustradă din fier forjat cu ornamente, balustrada ce se continuă și pe rampa arcuită a scărilor.
Ridicată în perioada de creație cea mai prolifică a arhitectului Lajos Szántay, clădirea păstrează dominația elementelor geometrice specifice stilului Secession, dar, pe alocuri, capătă un caracter eclectic subsidiar, prin utilizarea unor elemente decorative de proveniență antică și/sau medievală. Importanța culturală a edificiului este, și astăzi, de necontestat, mai ales că, în prezent, aici funcționează Filarmonica de Stat și Muzeul Județean din Arad.
Fiind una dintre cele mai importante clădiri Secession din Arad și din întreaga Transilvanie, Palatul Szántay, încadrat în tipologia caselor de raport contemporane, se remarcă datorită tâmplăriilor specifice, cu jaluzele şi geamuri colorate originale, datorită componentelor decorative din fier forjat şi tinichigerie şi nu în ultimul rând datorită decoraţiilor din tencuială, concepută liber, cu elemente geometrice şi vegetale, cu măşti şi volute, care apar pe suprafeţele pereţilor sau ale frontoanelor de forme variate.
Clădirea de dimensiuni impozante, inaugurată în 1913, a fost concepută la comanda familiei baronului Bohus, în locul unei construcţii iniţiale pe două nivele, casa Bohus, care ocupa numai o parte a terenului. În arhitectura arădeană, în noua clădire s-au utilizat pentru prima dată planşee din beton armat, la parterul palatului într-o sală proiectată iniţial pentru această destinaţie s-a deschis primul cinematograf al oraşului.