Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Monumentul eroilor din cimitirul municipiului Galați.
Monumentul eroilor din cimitirul municipiului Galați este situat în cimitirul Eternitatea de pe Bulevardul George Coșbuc, nr. 221. Acest mausoleu (criptă) s-a ridicat în memoria eroilor români și străini căzuți în războiul de independență și în cele două războaie mondiale. Edificiul s-a construit între anii 1925-1927, după planurile arhitectului șef al primăriei Galați, Mihail Popescu. Primele lucrări la mausoleu au început în anul 1925 și au fost coordonate de generalul de divizie Ionescu Marin și continuate de generalul Florescu Mihail. Inaugurarea a avut loc în anul 1930. Mausoleul este o construcție monumentală cu două nivele, unul la demisol, celălalt în forma unei terase, împrejmuită de un zid lucrat în cărămidă și mozaic. Demisolul prezintă o încăpere rotundă, cu o nişă pătrată în partea de răsărit. Pereţii prezintă mai multe registre, dispuse vertical, placate cu marmură cenuşie având săpate numele eroilor precum şi poze în medalioane de porţelan ale unora dintre ei. Partea superioară a monumentului prezintă formă de cruce cu două abside laterale circulare prevăzute cu scări şi câte o secţiune pentru acces în interior. În partea de est se găseşte un pridvor deschis format de 12 coloane care susţin un acoperiş masiv lucrat din cărămidă şi mozaic. Deasupra acoperişului se găseşte un grup statuar din piatră artificială, a cărui compoziţie cuprinde două personaje alegorice, simbol al vitejiei şi recunoştinţei, steaguri de luptă şi elemente de război, realizat de F(ernando) Celino. La o distanță de 1 m se află o incintă de beton placată cu marmură.Pe plăcile din marmură sunt inscripționate numele eroilor cunoscuți, proveniți din fostul județ Covurlui, căzuți în Războiul pentru Independență, în primul și al doilea război mondial. În medalioane de porțelan se găsesc fotografii ale unora dintre aceștia. Mausoleul adăpostește osemintele a 2625 militari din fostul județ Covurlui, căzuți în cele 3 războaie, dar și eroi ruși și francezi.
-->
Răspunsuri
ora - 11.38 - 2 raspunsuri
Primăria din Miercurea Ciuc, Harghita
Clădirea Primăriei Miercurea Ciuc a fost construită în 1888 şi aici a funcţionat sediul judeţului Ciuc.
Fostul sediu al comitatului Ciuc – clădirea primăriei actuale – se află vizavi de Cetatea Mikó, faţada sa principală privind către strada principală. Partea de vest a clădirii, aşezată paralel cu strada principală, se leagă de partea de est printr-o casă a scării ce cuprinde o scară cu două rampe, respectiv prin două coridoare laterale.
Clădirea inaugurată festiv în 1888 era mult mai mică faţă de starea sa actuală, extinsă. Faţada sa principală era constituită din treisprezece axe de goluri, dintre care cele trei axe principale erau accentuate de un rezalit ieşit uşor în relief. Partea principală a clădirii, de trei nivele, era completată pe cele două laturi de câte cinci-cinci axe de goluri adiţionale, însă faţadele acestora erau doar de două nivele. În cazul aripilor de nord şi sud, faţada era străpunsă de deschideri încheiate drept atât la nivelul inferior cât şi la cel superior, iar sub ferestrele de la etaj, decorate cu timpane, se afla un brâu median. În cazul celor trei axe centrale, la cele două nivele inferioare deschiderile erau încheiate în semicerc, iar nivelul superior era decorat cu ferestre geminate încheiate drept, încununate de timpane. Singurul balcon originar al clădirii, deasupra intrării principale, se deschidea din sala de consiliu. În cazul celor două nivele inferioare rezalitul era articulat de pilaştri cu capiteluri corintice, copii micşorate ale acestora fiind dispuse şi deasupra brâului, între ferestrele geminate ale celui de-al treilea nivel. Partea centrală a faţadei era încheiată într-o cornişă susţinută de un şir de console, pe care originar se afla un atic. Acest atic era decorat de stema din teracotă a comitatului, care conform surselor era susţinută de două figuri. Această stemă a fost găsită recent, cu ocazia unor săpături arheologice din anul 2012 în parcul oraşului. Înainte de modificare clădirea avea caracter neorenascentist, însă după intervenţie elementele stilistice neobaroce au devenit mai dominante.
Extinderea sediului comitatului la începutul anilor 1910 s-a produs în pofida eleganţei reţinute a clădirii. În cadrul lucrărilor desfăşurate în 1912–13 faţada principală a fost lărgită în mod proporţional pe amândouă laturi, iar clădirea a fost completată cu aripi noi. Faţada lărgită, de 23 axe de goluri, a primit la cele două extremităţi intrări noi, deasupra cărora au fost amplasate două balcoane noi. Brâul median care se afla sub ferestrele de la etaj a dispărut, în locul acestuia faţada fiind articulată de benzi formate din blocuri de piatră fasonate. Modificări substanţiale s-au produs şi pe partea centrală a clădirii: deşi au fost păstrate ferestrele geminate ale celui de-al treilea nivel, pilaştrii proporţionaţi dintre acestea au fost substituiţi cu elemente mai puţin estetice, respectiv aticul care încununa rezalitul central a fost înlocuit de un timpan. Pentru o vreme îndelungată câmpul timpanului era străpuns de o deschidere ovală, însă aceasta a fost înlocuită de stema oraşului, amplasată cu ocazia restaurării faţadei în anul 2000. În spatele timpanului, respectiv pe acoperişurile înălţate deasupra colţurilor faţadei principale lărgite, conform modei din acea perioadă, au fost amplasate decoraţii din tinichea. Stema comitatului a fost amplasată pe faţadă tot cu ocazia modificărilor de la începutul secolului, cu alte cuvinte, stemele care înfăţişează simbolurile comitatului se pot vedea şi astăzi amplasate în cartuşuri baroce la colţurile blocului care constituie cel de-al treilea nivel al rezalitului central. Conform descrierii unei diplome semnate de împărat la data de 2 octombrie 1793 în Viena, în primul cartierul al stemei Scaunului Ciuc se află un soare pe fond albastru, iar lângă acesta, în cartierul doi, se vede o semilună pe fond roşu, din mijlocul căreia răsare o cruce dublă. În cartierul trei apar trei râuri – conform cuvintelor diplomei Mureşul, Oltul şi Târnava – respectiv doi munţi sau dealuri, pe culmile cărora se află două case mici. Munţii înfăţişaţi se referă, conform descrierii, la pasul Piricske şi Ghimeş, iar dealurile împădurite cu brazi din cartierul patru simbolizează brădeturile. Partea centrală, aurită a stemei este ocupată de Fecioara Maria ţinând în braţe Pruncul Isus (care înfăţişează de fapt statuia votivă din Şumuleu Ciuc), întreaga compoziţie fiind încununată de o coroană, completată de următoarea inscripţie: „Sigillum Sedium Siculicalium Csik utriusque Gyergyó et Kászon”. Colţurile din dreapta şi stânga ale celui de-al treilea nivel al rezalitului central au fost împodobite de reprezentări simplificate ale stemei comitatului Ciuc – format din stema Scaunului Ciuc descris mai sus. Pe acestea, în câmpuri aproape indiscernabili, cel mai uşor se distinge figura schematică a Fecioarei cu Pruncul, însă brădeturile din partea inferioară a stemei sunt sesizate doar de brazi stilizaţi şi forme triunghiulare aşezate independent una de alta. În ceea ce priveşte modificările de la începutul secolului, trebuie remarcat inclusiv accentuarea rezalitelor de colţ, care au avut în acelaşi timp un rol urbanistic important (mai ales cel de nord), deoarece acestea marcau perspectiva unora dintre străzile oraşului.
În interiorul clădirii decoraţia se restrânge mai ales asupra casei scării respectiv asupra sălii de consiliu, în primul caz fiind caracteristice perechile de pilaştri cu capiteluri ionice şi ghirlande, iar în cel de-al doilea caz putându-se remarca galeria susţinută de un şir de console. Între console se pot vedea elemente din strucatură.