Cândva ne-am sărutat sub un stejar,
pădurea verde era a noastră toată,
iubirea era în noi bine îngemănată,
era un asfințit frumos, atât de clar.
Florile pădurii au făcut un frumos dar
iubirea noastră era de petale colorată,
fluturii zburau, ne mângâiau câteodată.
era un asfințit frumos, atât de clar.
Nectarul iubirii l-am sorbit din pahar,
în poiana plină de viaţă mâncăm o rodie,
Se auzea printre frunze doar o melodie,
era un asfințit frumos, atât de clar.
Vom reveni în pădurea frumoasă iar,
Cândva ne-am sărutat sub un stejar.
Nicoleta Mija
-->
Răspunsuri
Romantism, sensibilitate, poezia este la temă, respectă schema ronsetului, însă nu respectă prozodia (ritmul şi măsura)! Atenţie: "rodie" şi "melodie" nu formează rimă, "rodie" având prima silabă accentuată, iar "melodie", a treia! Atenţie şi la mesaj, întâi acţiunea este plasată într-o pădure verde de stejar, apoi se vorbeşte despre o poiană (rodia putea fi cumpărată de la supermarket, nu o consider o greşeală)!
Cu regret, nota mea este 7! 
Îmbrăţişări cu drag!
Să fiu scuzat că râd puţin: sunt curios în ce poiană aţi mâncat o rodie? Cred că aţi folosit cuvântul doar pentru rimă! Dar mă rog, asta e altă treabă. Ca rimă merge. Rime de rang 3. Nota mea este:
(8)
Ar mai trebui puțin retușat finalul cu acea repetiție stejari-stejar care nu pare a avea rol stilistic.
Finalul l-aș mai croșeta
nițel,
Căci timpii verbelor
se zbenguie-n pădure
.
Ronsetul și-a atins însă-al său țel
Amurgu-i cu stejari
și... fără mure.
Nota:
