Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Capela Sf. Ștefan din localitatea Sânzieni - COVASNA.
Sânzieni, în maghiară – Kézdiszentlélek, este o comună din județul Covasna, care include și satele: Cașinu Mic, Petriceni și Valea Seacă. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4582 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4682 locuitori), dintre care: maghiari – 98,03% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei covăsnene Sânzieni, astăzi se prezintă aproximativ astfel: romano-catolici – 95,7%, reformați – 1,28% și restul – nedeclarată sau altă religie. Singura atracție turistică a comunei este Capela Sfântul Ștefan, important loc de pelerinaj situată pe unul din dealurile din apropiere, ce este reprezentată pe stema comunei. Capela se prezintă sub forma unei clădiri dreptunghiulare, cu cupolă, cu un lob semicircular în fiecare perete, cu un turn de husar deasupra tuturor celor patru lobi. Ușa de acces în capelă este diferită de stilul propriu al edificiului. Ea este protejată de un grilaj metalic și intercalată între două coloane decorate în stil renascentist. Deasupra ușii este realizat un ornament decorativ constând în principal în două steme distincte și inscripția: “Non est mortale quod opto Anno Dni 1686 Die 23 Mart ”. Capela are o singură fereastră în mijlocul lobului sudic. Iluminarea naturală a capelei se face prin ferestrele alungite ale tuirnurilor husare. Podeaua este realizată din dale pătrate de piatră. Altarul capelei, deteriorat, îl înfățișa cândva pe Sfântul Ștefan în timp ce își oferea coroana Fecioarei Maria. La aproximativ 22 metri nord-vest de rotundă se află o clopotniță cu aspect interesant, cu o suprafață a pardoselii de 3,75 x 3,75 metri. Puțin mai departe de acestea, dincolo de șaua dealului, se află o cruce de piatră care oferă informații interesante. Majoritatea cercetătorilor au fost înșelați sau cel puțin influențați de anul 1686 marcat pe grinda de deasupra ușii de acces. Iată ce a consemnat în acest sens cercetătorul maghiar Balázs Orbán: "O capelă cu cinci conuri a fost construită pe locul de odinioară al unui mândru donjon, probabil din materialul său, deasupra unui turn care imita stilul românesc. Este o construcție veche pe care o consider ca o imitație ulterioară, așa cum se arată prin portalul său sculptat orientat spre vest și inscripția sa.” Scriitorul maghiar Endre Bartos, acceptă anul 1686 ca dată de construcție a bisericii, și ne justifică prezenta literelor K și S de pe grindă, sugerând că ar veni de la Kalmoki Samuel – constructorul capelei. După catedrala de la Șumuleu-Ciuc, capela aceasta este al doilea, ca importnață, loc de pelerinaj al maghiarimii și nu numai.
-->
Răspunsuri
ora 11.22 - 4 raspunsuri
Bustul lui Ioan Maiorescu, Craiova
Bustul lui Ioan Maiorescu - Craiova
Hotărărea de a se ridica o statuie lui Ioan Maiorescu a fost luată în anul 1909. Fondurile necesare realizării statuii au fost obţinute prin subscripţie publică, numele donatorilor fiind publicate în Revista Ramuri.
Realizarea bustului lui Ioan Maiorescu (bronz) a fost încredinţată sculptorului Ion Iordănescu. Lucrarea a fost terminată în anul 1911 iar inaugurarea a avut loc la 7 ianuarie 1913.
Aşezată iniţial în Parcul Bibescu, în 1928 va fi mutată în faţa Colegiului Naţional "Carol I", iar după cutremurul din 1977 pe scuarul din faţa Colegiului Naţional "Elena Cuza". Bustul este lucrat din bronz, iar soclul este construit din piatră de Câmpulung.
Din stânca ce formează soclul se desprinde un tors bărbătesc (simbolul timpului) şi cu ambele braţe înfăşoară cu o draperie umerii bustului. Pe soclul de piatră al statuii este săpată inscripţia: "Lui loan Maiorescu 1811-1864, apostol al ideilor naţionale în trei ţări române", iar pe spatele soclului este scris un paragraf dintr-o cuvântare a marelui diplomat român
În zona centrală a municipiului Craiova, în imediata apropiere a clădirilor Liceului Carol I și a Școlii Otetelișanu, se află bustul lui Ioan Maiorescu, considerat unul dintre cele mai vechi monumente de for public din oraș. Operă a sculptorului român Ioan Iordănescu, monumentul dedicat celebrului profesor român de istorie și director al Școlii Centrale din Craiova a fost inaugurat în ianuarie 1913.
Despre monument
În 1909, într-o ședință a societății culturale a elevilor Colegiului craiovean, al cărui suflet era profesorul de istorie Vasile Mihăilescu, s-a propus și s-a luat decizia de a se ridica un bust lui loan Maiorescu. Prin subscripție publică și prin contribuția lui Titu Maiorescu s-a strâns suma de 18.000 lei, fondurile necesare construirii bustului. Executarea bustului a fost încredințată sculptorului bucureștean Ioan lordănescu, cunoscut pentru realizarea mai multor monumente istorice în Oltenia (Monumentul Eroilor din Râmnicu Vâlcea, Monumentul Eroilor din Băilești, Monumentul eroilor pentru independență din Corabia). Deși lucrarea a fost terminată în 1911, inaugurarea a fost amânată până în ziua de 7 ianuarie 1913, când profesorii craioveni N. Bănescu și Vasile Mihăilescu au finalizat volumul omagial dedicat marelui profesor de istorie.
Bustul lui Ioan Maiorescu, Craiova – inscriptie fata soclu
Bustul lui Maiorescu dovedește o valoare artistică deosebită, fiind lucrat în bronz, iar soclul din piatră de Câmpulung. Din stânca ce formează soclul se desprinde un tors bărbătesc (simbolul timpului) și cu ambele brațe înfășoară cu o draperie (vălul trecutului) umerii bustului. În soclu este săpată inscripția: „Lui loan Maiorescu 1811-1864, apostol al ideilor naționale în trei țări române”, iar pe spatele soclului este săpat un paragraf dintr-o cuvântare a marelui cărturar și diplomat român: „Eu frate încă am văzut multe și din toate aceste multe m-am convins că noi fără carte aici în țara aceasta și mai departe în țările acelea locuite de români multă viață nu vom avea. Am fost eu în țările apusului și apoi fost-am și la Viena și pe acolo pretutindeni am înțeles că nimic alt nu întărește și nu împodobește viața omului și deci viața poporului mai mult ca învățătura, știința și artele. Asta n’o uitați, frate, în toate luptele vieței voastre, c’apoi încă şi noi vom ajunge ca Polonii, și nu-i frumos, nu-i bine.”.
Bustul lui Ioan Maiorescu, Craiova – inscriptie spate soclu
Bustul a fost așezat inițial în parcul Bibescu (actualul Parc Romanescu), apoi, din anul 1928, a fost mutat în fața Colegiului Național Carol I, pe locul unde ilustrul profesor revoluționar, urcat într-un copac, dăduse citire în 1848 Proclamației de la Islaz. După cutremurul din 1977, bustul a fost translatat puțin mai la nord, mai aproape de fațada principală a Colegiului Național Elena Cuza, în scuarul din fața fostei Școli Otetelișanu.
Despre Ioan Maiorescu
Ioan Maiorescu (n. 1811, Bucerdea Grânoasă, comitatul Alba – d. 24 august/5 septembrie 1864, Craiova) a fost un profesor român de istorie, director al Școlii Centrale din Craiova, agent diplomatic al guvernului Țării Românești pe lângă dieta germană de la Frankfurt pe Main. S-a născut în familia Trifu, tatăl său fiind un țăran transilvănean, dar și-a luat numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. S-a căsătorit cu Maria Popazu, cu care a avut doi copii, Emilia și Titu, cel ce a fost o personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX.
Bustul lui Ioan Maiorescu, Craiova – vedere laterala
Ioan Maiorescu a murit la 24 august/5 septembrie 1864, la vârsta de doar 54 de ani.
Bustul lui Ioan Maiorescu, Craiova (profesor de istorie, tatăl lui Titu Maiorescu)
Bustul lui Ioan Maiorescu, Craiova
Realizarea bustului lui Ioan Maiorescu (bronz) a fost încredinţată sculptorului Ion Iordănescu. Lucrarea a fost terminată în anul 1911 iar inaugurarea a avut loc la 7 ianuarie 1913.