Ce monument este în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Muzeul Octavian Goga din localitatea Ciucea - CLUJ
Castelul Boncza din comuna Ciucea, județul Cluj, denumiri ulterioare Castelul Ady Endre, Castelul Octavian Goga și apoi Muzeul memorial Octavian Goga, este o clădire monument istoric, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. Muzeul memorial Goga din Ciucea se întinde pe un domeniu de aproximativ 24 de hectare, incluzând: clădirea-castel, emblematica structură cunoscută drept Casa de pe stâncă, Mausoleul Iubirii soților Goga (Octavian și Veturia), Casa Albă (Muzeul de Artă Etnografică), folosită în trecut pentru oaspeți, Casa Ady Endre, precum și bisericuța de la Gălpâia și Mânăstirea. Proprietatea a fost achiziționată de familia Goga în anul 1920, de la văduva poetului maghiar Ady Endre. Soții Octavian și Veturia au locuit aici până la moarte. Veturia a rămas o persoană puternic implicată în comunitate, chiar și în prezent numeroși ciuceni amintindu-și de „Gogoaia”. Întrucât Veturia Goga i-a supraviețuit 41 de ani soțului său, ea a fost cea care s-a ocupat de transformarea castelului într-un muzeu dedicat operei și biografiei lui Octavian Goga, Muzeul Memorial „Octavian Goga” fiind inaugurat în anul 1967, la un an după ce domeniul a fost donat de către Veturia Goga statului român – condiția fiind ca ea să poată locui acolo până la moarte, iar domeniul să devină muzeu memorial. Familia Goga obișnuia să-și petreacă toate sărbătorile la Ciucea, oricând aveau timp, venind pentru câteva zile aici. Într-o scrisoare din 1924 trimisă de Goga din București, acesta nota: „Mă gândesc la acasă. Niciodată Ciucea n-a fost mai luminoasă și nu mi-a vorbit mai de-aproape inimii.” Pe 7 mai 1938 Goga va deceda în urma unui atac cerebral. Corpul său este dus la București și expus în aula Ateneului, iar apoi îngropat în cimitirul Bellu, pentru ca după 2 luni mai târziu să fie adus la Ciucea, conform dorinței poetului, și pus în mormântul a cărui cruce este realizată de Milița Petrașcu, unde va rămâne până în 1958. În 1958, după finalizarea mausoleului iubirii, corpul poetului a fost mutat din mormântul temporar în care se afla, în sarcofagul mausoleului. Domeniul pe care se află astăzi conacul a aparținut avocatului Miklos Boncza din Huedin. La sfârșitul secolului al XIX-lea, acesta a ridicat un castel aici, la insistențele nepoatei sale, fiica unei surorii a sa. Ulterior nepoata s-a măritat cu unchiul Miklos Boncza, din căsnicia lor venind pe lume Berta Boncza, cunoscută și sub numele de Csinszka, cea care ulterior va deveni soția lui Ady Endre. Aceasta își va petrece copilăria pe domeniul de la Ciucea, iar după căsătoria din 1914 cu Ady, domeniul le va deveni reședință în perioada 1915-1917. Ulterior cei doi se vor muta la Budapesta. După moartea lui Ady Endre din ianuarie 1919, Berta îi scrie lui Goga, oferindu-i domeniul spre vânzare. Dată fiind prietenia strânsă care existase dintre el și Ady, acesta se va deplasa la Ciucea în vara anului 1919 împreună cu Alexandru Hodoș, redactorul revistei „Țara noastră”. Constată că imobilul se află înr-o stare proastă, dar decide totuși să îl cumpere la prețul solicitat de văduva lui Ady, în pofida opoziției Veturiei Goga. Aceasta scria ulterior: „Eu eram în contră să cumpărăm o ruină.” Octavian mi-a răspuns: „Nu se pune chestiunea așa. O văduvă nu se refuză și când acea văduvă este văduva lui Ady Endre, cumpăr proprietatea chiar dacă ar fi să o fac cadou cuiva.”Decizia lui Goga provine de la spijinul moral pe care acesta l-a primit de la Ady cînd poetul român era întemnițat la Seghedin de către autoritățile ungare, din cauza opțiunilor sale politice. Ady Endre publica atunci la Budapesta în ziarul Vilag un articol sub titlul Robia lui Octavian Goga în care nota: „Când ospitalitatea ungurească oficială îl trata pe Octavian Goga, marele poet al românilor în temnița de la Seghedin, i-am trimis salutul meu. Fratelui, salut de frate!”. Pe 20 octombrie 1920 Boncza Berta a semnat actul de vânzare-cumpărare la Budapesta, și 8 zile mai târziu Goga semnează la București documentul prin care devenea proprietarul domeniului contra sumei de 280000 de coroane. Poetul nu dispunea de această sumă și va apela la un împrumut de la Banca Agrară din Cluj, pentru a face plata. După ce a intrat în posesia domeniului, Goga a inițiat o serie de acțiuni de restaurare și refacere a lui, în perioada 1921 -1926. Este vizat în primul rând castelul, care va fi etajat, extins și restructurat într-un stil brâncovenesc, cu verande mari orientate spre râul Criș. După stabilirea la Ciucea, Octavian și Veturia Goga au decis ca mormântul lor să fie pe domeniul de aici. Același lucru îl nota și Goga în testamentul său din 1936. Veturia nota în 1938: „În primăvara anului 1938 ne plimbam prin grădină când, după o hotărâre definitivă, am desemnat locul unde să ridicăm mormântul.” În anul 1966 Veturia Goga oferă statului român ca donație întregul complex. Donația este acceptată, iar în vara lui 1967 va avea loc deschiderea oficială a Muzeului Memorial "Octavian Goga" din Ciucea. Muzeul reînvie viața poetului, fiind expuse un număr mare de obiecte personale ale acestuia sau diferite alte piese adunate de acesta din toată țara.
-->
Răspunsuri
ora 11.18 - 4 raspunsuri
Cazinoul din Băile Herculane
Cazinoul Băile Herculane
Deși mai puțin cunoscut, Cazinoul Băile Herculane are o istorie bogată, fiind primul cazinou din România, construit între 1862 — 1864, înaintea Cazinoului Constanța.
Cazinoul cu Coloane, așa cum era cunoscut în perioada sa de glorie, găzduia în special elita aristocrației imperiale de la Viena. Pe terasă erau organizate serate și baluri în care toți erau cuprinși de plăcerea dansului.
Tot aici, compozitorul și dirijorul austriac Iakob Patzaler s-a lăsat purtat de imaginație, creând astfel celebrul vals ''Suvenir de Hercules Bath". S-a cântat la Budapesta, la Viena, Leipzig, Stockholm, la Chicago — SUA, in Japonia, la Tokio.
Băile Herculane este o stațiune plină de istorie și povești fascinante. Cazinoul cu Coloane este doar una dintre ele!
Cazinoul din Băile Herculane
Staţiunea Băile Herculane are un renume în toată lumea, numai că, din păcate, epoca glorioasă de altădată a apus. Strălucirea aristocraţiei europene s-a stins, an de an, însă au rămas superbele clădiri istorice, una dintre acestea fiind cazinoul din Băile Herculane, locul unde la începutul anilor 1900 a fost compus un vals dedicat staţiunii de pe Cerna şi care a ajuns să fie cântat pe mai multe meridiane.
Construit între anii 1862 - 1864 în stil baroc austriac, sub îndrumarea arhitectului Wilhelm von Doderer, Cazinoul cu coloane, aşa cum era cunoscut, era frecventat în special de elita aristocraţiei imperiale de la Viena. Clădirea cazinoului a cuprins o sală de spectacole, un restaurant şi bazarul cu 14 bolţi şi 12 ferestre. La etaj se afla 'Sala de Argint', unde se jucau ruleta şi alte jocuri de noroc.
Pe terasa Cazinoului din staţiunea Băile Herculane, altădată se organizau baluri şi se dansau valsuri, iar în salonul de cură s-a compus celebrul vals 'Suvenir de Hercules Bath'.
În vara anului 1903, compozitorul şi dirijorul austriac Iakob Patzaler, care dirija Fanfara Regimentului 33 Infanterie din Arad, susţinea concerte în pavilionul muzical din Parcul central în sezonul estival. Având un moment de pauză, s-a dus în salonul de cură al cazinoului, s-a aşezat relaxat la pian şi a început să improvizeze câteva note muzicale. La un moment dat, a observat că din improvizaţiile sale a rezultat o temă interesantă, care în cele din urmă s-a dezvoltat într-un vals. În câteva zile, premiera valsului a avut loc chiar la cazinoul din Băile Herculane. Audienţa a fost extraordinar de impresionată. Desigur că la aceasta a contribuit şi atmosfera locului.
Surpriza a fost că, în scurt timp, acest vals a avut un succes cu totul şi cu totul neaşteptat. S-a cântat la Budapesta, la Viena, Leipzig, Stockholm, la Chicago - SUA, în Japonia, la Tokio. Ziariştii l-au întrebat pe compozitor dacă a avut vreodată senzaţia că a compus ceva extraordinar, care îl va face faimos în întreaga lume.
Răspunsul a fost unul sincer şi scurt: Nu! Iakob Patzaler a răspuns că a mai compus multe valsuri, unele poate chiar mai frumoase, însă nimeni nu a observat. În schimb, audienţa de la Băile Herculane a fost foarte impresionată. Faima staţiunii, la acel sfârşit de secol al XIX-lea, a adus şi faima valsului 'Suvenir de Hercules Bath'. Nepotul compozitorului, Friederich Patzaler, din Baden-Baden - Germania, mi-a propus să scriu despre acest vals şi să reînviu această poveste fascinantă a valsului dedicat staţiunii Băile Herculane, precum şi despre bunicul său, compozitorul Iakob Patzaler, lucru pe care îl voi realiza într-o lucrare a mea viitoare. Din păcate, în perioada comunistă, acest vals şi această poveste a staţiunii au fost neglijate
.
Intrarea în salonul cazinoului se făcea de pe o terasă acoperită, iar printr-un coridor se comunica şi cu actualele hoteluri Decebal şi Traian.
În anul 1956, clădirea cazinoului a fost cuprinsă de un puternic incendiu, în urma căruia au căzut cinci statui de pe frontispiciu. Din păcate, refacerea interioară a imobilului nu a mai redat întocmai aspectul iniţial al cazinoului. Atunci au dispărut şi balcoanele din salon. Pe unul din pereţii cazinoului trona un portret de mari dimensiuni al împăratului Franz Iosef, pictură care deşi a supravieţuit incendiului din 1956, nu a rezistat şi furiei comuniştilor care au acoperit-o cu alte decoraţiuni, desigur în încercarea de a şterge orice urmă a măreţiei vremurilor trecute.
Cazinoul din Băile Herculane este monument istoric.
Renumita staţiune este atestată documentar din anul 153 şi îşi trage numele de la Hercules, care era protectorul familiei romane a împăratului Ulpius Traianus, acest loc. Inspiraţi de frumuseţea locurilor şi de poveştile acestor meleaguri, mulţi poeţi şi scriitori şi-au dedicat creaţiile acestei staţiuni, printre care Cristian Andersen, Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Al. Petofi, Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, N. Xenopol, M. Sadoveanu, I. Minulescu, I. Slavici, Lucian Blaga şi mulţi alţii.