Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Monumentul Ioan Maiorescu - CRAIOVA
Hotărărea de a se ridica o statuie lui Ioan Maiorescu la Craiova a fost luată în anul 1909. Fondurile necesare realizării statuii au fost obţinute prin subscripţie publică, numele donatorilor fiind publicate în Revista Ramuri. Realizarea bustului lui Ioan Maiorescu (bronz) a fost încredinţată sculptorului Ion Iordănescu. Lucrarea a fost terminată în anul 1911 iar inaugurarea a avut loc la 7 ianuarie 1913. Aşezată iniţial în Parcul Bibescu, în 1928 va fi mutată în faţa Colegiului Naţional Carol I, iar după cutremurul din 1977 pe scuarul din faţa Colegiului Naţional Elena Cuza (Strada Maiorescu Ioan). Bustul este lucrat din bronz, iar soclul este construit din piatră de Câmpulung. Din stânca ce formează soclul se desprinde un tors bărbătesc (simbolul timpului) şi cu ambele braţe înfăşoară cu o draperie umerii bustului. Pe soclul de piatră al statuii este săpată inscripţia: “Lui Ioan Maiorescu 1811-1864, apostol al ideilor naţionale în trei ţări române”, iar pe spatele soclului este scris un paragraf dintr-o cuvântare a marelui diplomat român.
Ioan Maiorescu, născut Trifu, (născut în anul 1811 în localitatea Bucerdea Grănoasă (azi – județul Alba) și decedat 24 august/5 septembrie 1864 în Craiova) a fost un profesor român de istorie, director al Școlii Centrale din Craiova, agent diplomatic al guvernului Țării Românești pe lângă dieta germană de la Frankfurt pe Main, tatăl lui Titu Maiorescu. Teolog prin formație (cu studii la Blaj, Pesta și Viena), Ioan Maiorescu se va dovedi un liber cugetător. Profesor la Cernăuți, Craiova, Iași, București, el rămâne o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern. Ioan Maiorescu a fost inspector al școlilor din Oltenia și profesor la Școala Centrală din Craiova. Stabilit o vreme la Viena, Ioan Maiorescu scrie în ziarele austriece articole despre români și redactează memorii în legătură cu problema românească. Revenit în țară după Unire, a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii, de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite, profesor la „Sfântul Sava“, director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București.
-->
Răspunsuri
ora 11.02 - 3 raspunsuri
Palatul Episcopal al Galaţiului (Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos)
Istoria oficială a Centrului Eparhial al Dunării de Jos începe pe 17 noiembrie 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înfiinţat, prin Decretul domnesc nr.1617, o nouă eparhie, „Episcopia Dunării de Jos”, al cărei întâi ierarh a devenit Melchisedec Ştefănescu. Pentru a cinsti importanţa acestei eparhii, aflată din punct de vedere geografic la intersecţia culturilor orientale şi occidentale, în perioada episcopului Partenie Clinceni (1866-1902) a fost construită în Galaţi o clădire impunătoare – Palatul Episcopal, faţă în faţă cu zona în care este astăzi Grădina Publică.
Piatra de temelie a fost aşezată oficial în anul 1898, iar pe 8 septembrie 1901, noua şi somptuoasa clădire a fost inaugurată. Palatul Episcopal a suferit daune importante în urma cutremurului din 1940, care au fost remediate cu mari eforturi în următorii doi ani. În 1963, destinaţia clădirii Palatului Episcopal a fost schimbată de guvernanţii acelor vremuri, acesta găzduind, până în septembrie 2012, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi. Ca urmare a demersurilor iniţiate de către ierarhul Dunării de Jos, ÎPS Arhiepiscop Casian, clădirea Palatului Episcopal a fost retrocedată Eparhiei în anul 2006. Din anul 2004, Palatul Episcopal se regăseşte pe lista monumentelor din judeţul Galaţi, la poziţia 137, cod GL-l-m-B-03036.
Construcţia Palatului Episcopal din Galaţi a început în urmă cu 119 ani şi a fost posibilă datorită eforturilor depuse de chiriarhii vremii. Atunci, eparhia Dunării de Jos avea jurisdicţia canonică şi asupra ţinuturilor din sudul Basarabiei, iar reşedinţa acesteia se afla în oraşul Ismail. În 1878, după pierderea sudului Basarabiei în favoarea ruşilor, în urma Congresului de pace de la Berlin, reşedinţa episcopală s-a mutat la Galaţi. Pentru construirea palatului de aici a fost alocată impresionanta sumă de 200.000 lei, însă lucrările au fost începute mult mai târziu.
În acelaşi an, în cadrul unei şedinţe la care a participat şi P.S.S. Parthenie, delegat al Episcopiei, a fost desemnat locul pentru construirea Palatului, şi anume piaţa Ştefan cel Mare. La începutul anului 1888, Episcopia a solicitat Primăriei tot acel teren (33.184 m²), deoarece Palatul Episcopal avea să fie un monument public.
La 24 septembrie 1899, când Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a comunicat P.S. Parthenie că lucrările la construcţia Palatului Episcopal sunt terminate, localul a fost luat în primire de Minister. Atunci, Episcopia s-a adresat Prefecturii judeţului Covurlui pentru a cere pază. În acelaşi timp, a fost solicitat şi un credit în valoare de 125.000 lei, contractat pentru atenase, îngrădit, pictură şi introducerea apei şi gazului la Palatul Episcopal. Pentru a înfrumuseţa locul, în jurul Palatului Episcopal au fost plantaţi 248 de arbori, 200 de brazi de la domeniul coroanei, a fost ajustată şi aşezată tâmpla în paraclisul noului Palat Episcopal. De asemenea, sume importante de bani au fost cheltuite şi pentru vopsit şi poleit, candelabre, lămpi, fire şi braţe pentru iluminatul Palatului Episcopal.
Pentru a uşura trecerea de la stradă până la Palatul Episcopal pe ambele părţi din faţă, Episcopia s-a adresat Primăriei Galaţi la finalul anului 1900. S-a cerut astfel construirea unui semicerc de şosea cu trotuare, iar Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a aprobat suma de 10.000 lei pentru executarea lucrărilor rămase.
În perioada 23 noiembrie 1900 şi 8 decembrie 1900, Ministrul Cultelor a arătat că s-au cheltuit 9.000 lei pentru mobilier, 1.800 lei pentru mobilierul de la Paraclis: 28 străni (scaune fixe lucrate din lemn lustruit şi orante cu sculptură şi poleială, un jeţ arhieresc şi strană pentru cântăreţi). Chiar şi aşa, a mai fost nevoie de bani pentru mobilierul din sala de mese, cel din camerele de musafiri, precum şi pentru a se instala fir telefonic.
Prin talentul pictorului Gheorghe Popescu, profesor la Şcoala de Belle Arte din Iaşi, pereţii au fost înfrumuseţaţi cu portretele în bust ale membrilor familiei regale: regele şi regina împreună cu odrasle Principele Carol, Elisabeta şi Maria, în bust mărime naturală şi pictate în ulei, contra sumei de 2500 lei.
În anul 1939 s-a dispus inventarierea bunurilor imobiliare aparţinând Ministerului Cultelor şi Artelor, astfel că valoarea Palatului Episcopal era de 3.300.000 lei.
Detalii despre arhitectura Palatului Episcopal
Palatul Episcopal este o clădire impozantă, cu front lung şi două aripi perpendiculare, în formă de π grecesc. La parter se aflau biroul de lucru al Episcopului, un salon de primire, o sufragerie mare pentru mese oficiale şi o altă sufragerie zilnică. De asemenea, tot aici se regăseau dormitorul Episcopului cu anexe şi bucătăria Palatului Episcopal, cu cămări de alimente. Lângă birou se afla un hol larg, care corespunde uşii principale de intrare şi scării de onoare, cu trepte de marmură ce fac legătura cu etajul.
În dreapta holului erau birourile părinţilor consilieri, o sală de şedinţă, birourile funcţionarilor cancelariei episcopale şi sala Consistoriului, dar şi camerele de serviciu. Etajul era împărţit în trei părţi: în stânga erau camerele pentru oaspeţi, un hol, apoi dormitoare, saloane şi o sală lungă de mese, toate acestea fiind rezervate familiei regale. De menţionat că în anul 1906, principele Ferdinand şi a principesei Maria au venit în vizită la Galaţi pentru a lua parte la ceremonia aşezării pietrei de temelie a Catedralei Episcopale, în contextul aniversării jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.
La demisol erau locuinţele grădinarului şi bucătarului, dar şi camera în care locuiau nepoţii Episcopului. În total, Palatul Episcopal avea 30 de camere, mansardă şi pivniţe, şi se încălzea cu lemne. În urma cutremurului din anul 1940, clădirea a suferit deteriorări, dar a fost consolidat în decursul a doi ani. Astăzi, impresionanta clădire se regăseşte pe lista monumentelor istorice din anul 2004, din judeţul Galaţi.
Palatul Episcopal Galaţi
Palatul Episcopal Galaţi - inaugurat la 8 septembrie 1901