17.Sonet Ștefan cel Sfânt

[Nicoleta Mija]

 

 

Starostele Nichifor Căliman  adesea spunea,

Stefan cel Sfânt , domnitor ca un cerb era,

Țara lui de jivinele venite, mereu o elibera,

Peste dușmani cu multă vitejie se impunea.

 

Înaintea luptei Ștefan își spunea rugăciunea,

Lângă domn era, când pe dușman îl secera,

Domnul iubea muntele, iubea toată țara,

Armăsarul Catalan liniștit în poiană păștea.

 

Muntele era ocrotit de călugări și ciobani,

În amurg soarele se ascunde după munți,

Nichifor stă de vorbă cu Samoilă și Onofrei.

 

Strânge Ștefan cel Sfânt iar oaste de țărani,

Mulți au luptat lângă el, acum sunt cărunți,

Cântă ciobanii o baladă despre anii grei.

 

 

[Pop Dorina]

Flash-uri de istorie prezentate pueril nu cred că pot îmbrăca haina sonetului cu mândrie, chiar dacă protagonistul este „Ștefan cel Sfânt”. Nota mea este, cu mare indulgență, opt.

[Matei Ioaniţiu]

E ceva cu măsurile la acestge versuri: primul de 15 silabe, al doilea de 11, cam greu să nimereştui un cântecel/sonete (care ar fi avut maxim 14-15 măsura). Nota mea este 7 .