Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Palatul Timișiana - TIMIȘOARA.
Banca (Palatul) „Timişiana” este un edificiu vechi și important al orașului de pe Bega. Clădirea este situată la intersecţia străzii Martin Luther cu bulevardul Revoluţiei 1989, unde odinioară se afla piaţa Balaș și clădirea în care se afla camera de tortură a oraşului Timișoara. Terenul care aparținea primăriei, a fost vândut băncii „Timişiana”, o bancă românească din monarhia austro-ungară. Acest teren era râvnit şi de armată, care dorea să construiască aici o închisoare militară, şi, la un moment dat, chiar l-a ocupat cu forţa, înconjurându-l cu sârmă ghimpată şi păzindu-l cu soldaţi. Conflictul a fost în cele din urmă aplanat în favoarea băncii, care, după ce a perfectat cumpărarea în 1911, a ridicat aici o clădire cu trei etaje după proiectul arhitectului Josef Krammer. Imobilul, cu faţada pe ambele străzi, avea parterul şi un etaj destinat sediului bancar, în timp ce etajele superioare, cu 15 apartamente şi 40 de camere, erau locuinţe de închiriat. Construcţia poartă amprenta stilurilor caracteristice anilor de la cumpăna dintre veacuri. Faţada este sobră, decorată cu coloane dorice şi capiteluri false, elemente geometrice şi câteva balcoane aflate la cel de-al doilea etaj, iar acoperişul înalt, cu lucarne, dă clădirii o anumită supleţe. Banca, a cărei intrare era separată de cea a locatarilor, avea un hol extrem de elegant, cu coloane de marmură, şi o scară care se armoniza cu întregul spaţiu. Până la naţionalizare, banca „Timişiana” a fost una din cele mai prestigioase bănci ale oraşului. Ulterior a devenit sediul BCR iar în prezent aici s-a instalat Banca Italo-Romena, devenită ulterior Veneto Banc. În majoritatea cărților poștale ajunse până la noi clădirea Băncii „Timișiana” apare încadrată de alte monumente arhitectonice timișorene importante: Casa Mersy și Palatele Klein și Gombos, toate construite în perioada anilor 1911 – 1914.
-->
Răspunsuri
ora 11.02 - 2 raspunsuri
Pavilionul Central al Spitalului Vechi Râmnicu Vâlcea (construit 1890-1895)
Şi pentru că e vremea vacanţelor, s-ar putea săptămâna ce vine să lispsec (în unele zile) şi eu (în sensul că nu voi putea accesa site-ul)... Dar voi reveni cu siguranţă pe la sfârşitul lunii!!!
VACANTA PLACUTA!
Pavilionul central al Spitalului din Râmnicu Vâlcea
Această clădire este Pavilionul Central al Spitalului Vechi, una dintre cele mai vechi din oraşul Râmnicu Vâlcea. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat vreodată să o priviţi cu ochii mei, să îi urmăriţi arhitectura, dar această clădire de sfârșit de secol XIX, care mai păstrează și astăzi aceeași funcțiune, a fost ridicată în vremea boom-ului economic al regelui Carol I.
Timp de cinci ani s-a lucrat la această construcţie spectaculoasă care avea rolul de spital în oraşul vâlcean.
“Lucrările de construcție au început în anul 1890 și au fost finalizate cinci ani mai târziu. Acest proiect a fost realizat din iniţiativa doctorului Ioan Suciu şi a medicului primar al oraşului Gheorghe Sabin, ajutaţi de medicul de origine franceză Charles Laugier, inspector general sanitar la Craiova. Doctorul Laugier a mai contribuit şi la renovarea, construcţia şi dotarea altor unităţi sanitare din Oltenia (pavilioane noi la spitalele Filantropia din Craiova şi Dăbuleni, la sanatorile din Leamna şi Geoagiu).
Deoarece nu exista, în Râmnicul acelor vremuri, o clădire special amenajată pentru a servi ca spital al oraşului, ci doar 15 paturi în casele pităresei de pe Calea lui Traian, a fost construită această clădire cu o arhitectură eclectică de plan poligonal, cu două aripi laterale, cu parter şi etaj. Spitalul Judeţean a purtat numele ministrului I. G. Duca, după asasinarea acestuia de legionari în gara de la Sinaia (1933).
La clădirea existentă, în anul 1905, s-a adăugat pavilionul de boli contagioase iar în anul 1935 s-au mai construit alte corpuri de clădiri”, îmi mărturiseşte prof. dr. Florin Epure, director executiv la Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea, când l-am întrebat despre istoria Spitalului Vechi.
Cel care a condus spitalul în timpuri apuse a fost doctorul Ioan Suciu, cel care a înfiinţat aici secţii de O.R.L, Oftalmologie şi Fizioterapie. Pentru aducere aminte, în faţa edificiului se află bustul său, turnat în bronz la Bucureşti în atelierele “Vasile V. Răşcanu” în anul 1909.
Clădirea înconjurată de frumosul parc unde nu de puţine ori observăm bolnavii care se plimbă a atras atenţia şi regizorului Alexandru Tatos, care a ales ca debut cinematografic să îşi înceapă cariera aici.
În saloanele și în incinta acestei unități medicale, s-a turnat filmul “Mere roşii” (1976), inspirat din viaţa medicului vâlcean Grigore Schileru.