Ce monument este in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Uzina apeductului - SUCEAVA
Uzina apeductului, denumire alternativă - Uzina de apă, denumire actualizată - Centru de Arhitectură urbană și Peisaj “Uzina de Apă” este cel mai nou obiectiv turistic al municipiului Suceava ce este situat pe Strada Apeductului, la nr. 4, în zona Suhat. Uzina de Apă din Suceava, denumire în limba germană -Wasserwerk der Stadt Suceava, este un ansamblu de clădiri cu valoare de patrimoniu industrial în care a funcționat fosta uzina de apă a orașului Suceava, dată în folosință la data de 12 august 1912 pe când Bucovina era parte a Imperiului Austro-Ungar. Firma Thiem și Fiii din Leipzig, Germania, a fost contractată să realizeze alimentarea cu apă și canalizarea orașului. Această companie a realizat și canalizarea orașului Praga. Rezervoarele de apă din cadrul uzinei au fost realizate de o altă firmă austriacă - Georg Rumpel - aceiași care au realizat o mare parte din alimentarea cu apă a orașului Sibiu. Pentru investiție, primăria a luat un credit substanțial de 1,5 milioane de coroane de la Banca Centrală Germană de Economii (a Germaniei). Era doar una dintre marile investiții din acea perioadă care aveau să scoată orașul Suceava din ceața medievală. Primarul de atunci, franco-elvețianul cu studii la Viena, Franz cavaler Des Longes, a fost unul dintre cei mai capabili pe care i-a avut urbea din toate timpurile. El a condus urbea timp de douăzeci și trei de ani, timp în care, printre altele, Suceava a fost iluminată, și-a văzut cetatea și principalele două biserici restaurate, a primit noi clădiri pentru instituțiile din centru și râul Suceava a fost canalizat. Ansamblul, din care fac parte casa pompelor, stația de tratare a apei și puțul colector, a funcționat între 1912 și 1960, după care a fost dezafectat și înlocuit cu o stație mai modernă. Patru dintre aceste clădiri (camera de deferuginare, puțul de apă curată, bazinele îngropate - care compun stația de tratare - și puțul colector), aflate în patrimoniul primăriei, au rămas nefolosite pană acum; în casa pompelor funcționează un atelier de reparații al ACET Suceava (intreprinderea de rețele comunale), iar casa administratorului se află în proprietate privată. Ansamblul se află în fosta zonă industrială a orașului, cu fabrici ale industriei socialiste închise în totalitate dupa ’89, majoritatea abandonate, câteva transformate în spații comerciale. În anul 2004 acest edificiu a fost inclus, sub denumirea de „Fosta Uzină de Apă”, pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, aici funcționând în prezent Centrul de Arhitectură, Cultură urbană și Peisaj „Uzina de Apă” Suceava. Iată cum în orașul cu două gări istorice, una românească și alta austriacă, Suceava, fosta clădire a Uzinei de Apă a devenit sediu pentru arhitecți, obiectiv cultural și turistic. Astăzi avem două intrări în Uzina Veche de Apă: una cu scări, cealaltă în lateral unde noii arhitecți au facut secțiune prin taluzul de pământ. Intrăm în clădire și realizăm că suntem la parter în marile rezervoare de decantare. Pe pereți chiar vedem calcarul, piatra depusă în zecile de ani cât au fost folosite. Pereții sunt bruți, ușile sunt nefinisate, lăsate cu iz industrial, podeaua e de metal, scările la fel. Totul se integrează perfect în peisajul inițial. În una din săli găsim creațiile unor copiii de la sat. Ei s-au jucat la școală „de-a arhitectura”. O alta, de lângă, e sală pentru teatru, spectacole și expoziții. Urcând, se intrăîn birourile comune ale Ordinului Arhitecților din România (OAR) și Uninii Arhitecților din România (UAR). Ei, împreună, administrează clădirea cel puțin pentru următorii patruzeci și cinci (45) de ani. Noul proiect este o colaborare care include autorități municipale, comunitate locală și o serie de arhitecți, ingineri și studenți. Mai mult, contractorii privați și companiile dedicate tehnicilor inovatoare sunt implicați în realizarea unui parteneriat public-privat exemplar. Pe un amplasament de 1255 mp cu o dimensiune a clădirii de 500 mp, noua intervenție este minimă. Un acces direct la rezervoarele de apă este creat ca o „tăietură clară” în deal, oferind o piață ca o curte destinată integrării viitoare a clădirilor din jur. Terenul a fost remodelat pentru a asigura un confort termic natural în interiorul clădirii subterane. Părțile superioare au fost întărite cu o tehnică din fibră de carbon, iar cadrele originale ale ferestrelor conservate sunt dublate cu ferestre cu geamuri autoportante fără rame. Structura inițială a acoperișului este restaurată și părți ale peretelui interior sunt păstrate ca „fresce tehnologice”. Deși concepută inițial ca o construcție tehnologică, noua „uzină de apă” este acum capabilă să găzduiască evenimente, de la conferințe la concerte și expoziții. Recuperându-și locul în oraș, acest proiect încearcă adevăratul sens al cuvântului „durabilitate”. Uzina de apă este în istoria Sucevei, moment decisiv marcând intrarea în modernitate din punct de vedere urbanistic a unui oraș care, până la acea dată, încă mai păstrează ceva din aerul patriarhal al vechilor zidiri medievale.” Realizarea acestui proiect cultural a fost realizată de Ordinul Arhitecților din România (OAR) în parteneriat cu Uniunea Arhitecților din România (UAR) și în asociere cu Municipiul Suceava. Ramura de nord-est a OAR, prezidată de arhitectul Constantin Gorcea, care este coordonatorul proiectului.
-->
Răspunsuri
ora 11.11 - 2 raspunsuri
Statuia Sfântului Florian se găsește în centrul Jimboliei din județul Timiș.
A fost așezată în acest oraș în anul 1866 și a devenit un simbol al orașului.
Sfântul Florian este considerat protector al Jimboliei și al pompierilor localnicilor, această după înființarea formațiunii de pompieri voluntari din oraș, în anul 1875.
Dimensiunile statuii sunt impresionante, are în total 6,76 metri înălțime. Conține două socluri: unul în formă de octogon cu înălțimea de 1,75 metri și unul mai îngust, de forma pătrată, cu baza cubică ornamentală.
Pe stâlpul de 2,6 metri este așezată sculptura propriu-zisă. Acesta are o înălțime de 2,41 metri din care 2,2 metri reprezintă doar figura Sfântului Florian care toarnă apă dintr-o căldare peste o clădire aprinsă.
În 2002, statuia a fost restaurată de către Ion Oprescu.
Locaţia: intersecţia dintre strada Tudor Vladimirescu şi strada Republicii
Istoric:
- 1866 – anul în care a fost ridicată statuia, în cinstea Sfântului Florian, patronul oraşului şi sfânt din calendarul catolic, ocrotitor împotriva incendiilor şi inundaţiilor – catastrofe care au afectat în nenumărate rânduri o localitate după colonizarea şvabilor
- 2002 – statuia a fost restaurată de specialistul în domeniu, timişoreanul Ioan Oprescu
Arhitecura:
- monumentala construcţie a fost executată din gresie de culoare gri şi are trei elemente de bază: postamentul, stâlpul de susţinere şi statuia propriu-zisă
- toată construcţia are o înălţime de 6,76 m din care 1,75 m postamentul, în formă de octogon. Soclul îngust, pe care se află stâlpul de 2,6 m, este pătrat şi are o baza cubică ornamentală. Pe acest stâlp este aşezată statuia propriu-zisă, care are o înălţime de 2,41 m, din care 2,2 m reprezintă figura sfântului.
Statuia, din Jimbolia, a Sfântului Florian from Televiziunea Jimbolia on Vimeo.
NOTĂ: Această statuie a Sfântului Florian se află în mai multe localităţi din ţară, uneori acelea fiind aproape identice cu cea din Jimbolia.
http://www.inbistrita.ro/istoric/sfantul_florian.php
Da, aveti dreptate. Nu am știut. Eu studiez cărțile postale și de aici îmi aleg subiectele.
Statuie Sfântul Florian Jimbolia