Tânărul cerb se-ncurcă în palavre
Dorind să cucerească-o căprioară.
Și-apleacă fruntea spre-a sa surioară,
Care-i sugerează niște manevre.
Junele nostru, rapid, ca-ntr-o doară,
Își mută sentimentele în lavre
Scăpând astfel de zâmbete de javre.
Iubirea, pentru el, e-o… zeamă chioară!
Manipulat și atenționat de toți
Se-ncurcă-n teama de singurătate.
Ar vrea să șadă printre compatrioți,
Dar alungat căci nu are saboți
Pleacă bolborosind dur din cetate:
Degeaba sunt încălțați, că-s idioți!
-->
Răspunsuri
Ehei, e plină lumea de astfel de cerbi, îmi place aluzia. Nota 9
