Am deschis fereastra larg dimineața,
Invit pădurea să-mi intre toată în casă,
Aleargă o căprioară în poiana luminoasă,
Din brad mă salută veverița îndrăzneață.
Caută liniștită acolo unde este iarba grasă,
Căprioara ridică privirea atât de semeață,
Vine de pe colină vulpea încet, o mare hoață
Pleacă și veverița în scorbură, misterioasă.
La sfârșit de august, e aproape toamnă,
Bocănește cerbul în pădurea acum tăcută,
În poiana însorită cheamă turma în pădure.
Bate vântul, pădurea schimbă altă haină,
Privesc a cerbilor mândri frumoasă dispută,
Căprioara din poiană vrea repede să o fure.
-->
Răspunsuri
Aceeași impresie o am despre... ultimul vers. Dar fiind vorba despre „Sfârșit de august”, ofer cu indulgență, ascunzându-mi „răutatea” prin buzunare, nota nouă.
Paste, pastel, pastel. Poate supăr (şi dacă e aşa mă retrag)... Toată ideea sfârşitului de august concentrată în catrene şi apoi în terţine răspunsul naturii din pădure la provocările sfârşitului de vară... Ceva de acest gen aş fi vrut să citesc... Nota 8
.