Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Spitalul vechi - RÂMNICU VÂLCEA
Vechiul spital municipal din Râmnicu Vâlcea este situat pe Bulevardul General Magheru, la nr. 4. La această adresă se găsește Pavilionul Central al Spitalului Vechi, una dintre cele mai vechi construcții din oraşul Râmnicu Vâlcea. Această clădire ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea, păstrează și astăzi aceeași funcțiune, ea fiind ridicată în vremea boom-ului economic al regelui Carol I. Timp de cinci ani s-a lucrat la această construcţie spectaculoasă cu destinația de spital. Lucrările de construcție au început în anul 1890 și au fost finalizate cinci ani mai târziu. Acest proiect a fost realizat din iniţiativa doctorului Ioan Suciu şi a medicului primar al oraşului Gheorghe Sabin, ajutaţi de medicul de origine franceză Charles Laugier, inspector general sanitar la Craiova. Doctorul Laugier a mai contribuit şi la renovarea, construcţia şi dotarea altor unităţi sanitare din Oltenia (pavilioane noi la spitalele Filantropia din Craiova şi Dăbuleni, la sanatorile din Leamna şi Geoagiu). Deoarece nu exista, în Râmnicul acelor vremuri, o clădire special amenajată pentru a servi ca spital al oraşului, ci doar 15 paturi în casele pităresei de pe Calea lui Traian, a fost construită această clădire cu o arhitectură eclectică de plan poligonal, cu două aripi laterale, cu parter şi etaj. Spitalul Judeţean a purtat numele ministrului I. G. Duca, după asasinarea acestuia de legionari în gara de la Sinaia (1933). La clădirea existentă, în anul 1905, s-a adăugat pavilionul de boli contagioase iar în anul 1935 s-au mai construit alte corpuri de clădiri. Cel care a condus spitalul în timpuri apuse a fost doctorul Ioan Suciu, cel care a înfiinţat aici secţii de O.R.L, Oftalmologie şi Fizioterapie. Pentru aducere aminte, în faţa edificiului se află bustul său, turnat în bronz la Bucureşti în atelierele “Vasile V. Răşcanu” în anul 1909. Clădirea înconjurată de frumosul parc unde nu de puţine ori puteau fi observați bolnavii care se plimbă a atras atenţia şi regizorului Alexandru Tatos, care a ales ca debut cinematografic, să îşi înceapă cariera aici. În saloanele și în incinta acestei unități medicale, s-a turnat filmul “Mere roşii” (1976), inspirat din viaţa medicului vâlcean Grigore Schileru.
-->
Răspunsuri
ora 17.23 - 2 raspunsuri
Capela Militară Focșani
Ca și localizare Capela Militară Focşani se află pe Bdul Unirii nr 22 iar pentru mine trebuia doar să trec stradă, blocul în care locuia mătușa mea era fix peste drum de biserica (chiar dacă apartamentul nu era la stradă).
Nu am știut niciodată că această biserica se numește de fapt Biserica „Sfințîi Împărați Constantin și Elena”, dar hai să pornim la drum să vedem istoricul ei.
Biserica a fost construită pe locul celei mai vechi cișmele din oraș construită de Constantin Brâncoveanu în 1696. Avem astfel încă o dovadă a apartenenței acelei zone de Țară Românească.
Așa cum spune și plăcută de la intrarea în biserica, această a fost înălțată în 1815 de biv vel serdar Costache Robescu. pe vremea domnitorului Ioan Gheorghe Caragea Voievod. Și dacă în acea vreme multe dintre biserici erau construite din lemn această a fost construită din cărămidă cu temelia de piatră.
Am căutat să văd ce înseamnă „biv-vel serdar” nu am găsit, deși am găsit ascoiate unor nume de persoane importante ale diferitelor epoci, am găsit doar pentru „serdar” următoarea definiție din DEX:
SERDÁR, serdari, s. m. 1. (În sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și Moldova) Comandant de oaste, mai ales de călărime. ◊ Marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste făcând parte dintre boierii de divan. Serdar de mazili = comandantul călărimii formate din boierii mazili. 2. (În sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu. – Din tc. serdār.
Costache Robescu a fost primul perfect al județului Putna iar această biserica era singură capela militară care slujea Garnizoanei Focșani. Acesta este și motivul pentru care în 1895 prefectul și totodată senatorul Iancu Robescu cedează biserica Ministerului de Război.
Biserica a trecut prin multe și a văzut multe. A fost afectată de incendiul din 1853 care a afectat orașul și în urmă căruia au fost distruse icoanele, catapeteasma și podoabele. Catapeteasma a fost refăcută și este sculptată în lemn de stejar. După Primul Război Mondial biserica a primit în dar un clopot făcut dintr-un tun german capturat de armata română.
În plus cutremurele din 1838,1940,1977 au afectat biserica. că să nu mai spunem că perioada comunismului a însemnat și pierderea multor biserici foarte aproape de acest lucru fiind și această biserica și având în vedere că a fost avariată la cutremurul din 1977 și că în jur se construiau blocuri a scăpat cu greu, cinste și preotului de atunci, părintele Bălănuță, tatăl actriței Leopodina Bălănuță. Aici de fapt ceva povești mi-a mai spus și soacră mea și asta pentru că am întrebat-o și mi-a zis că în jur se construiau blocuri și macaralele lucrau de zor acolo. Preotul paroh a profitat de prezența macaralelor astfel încât acoperișul și turlele au fost date jos cu macaralele, s-a consolidat partea de sus a bisericii și apoi acestea așezate la loc. Și se pare că datorită acestui preot paroh (anticomunist convins) biserica a rămas în picioare și există și astăzi.
Că evenimente petrecute aici putem menționa:
- 6 decembrie 1832 – slujba oficială de primire a generalului Kisseleff. Din moment de o arteră importantă aorasului București îi poartă numele am căutat ceva informațîi și redau un scurt fragment:
” Între 1829 și 1834 a condus administrația militară rusească a Țării Românești. Șoseaua Kiseleff din București îi poartă azi numele. Președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul administrației militare ruse. A contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate și la întocmirea Regulamentelor Organice, care de fapt au fost primele Constituțîi din istoria Moldovei și Valahiei. Aceste regulamente organice au fost introduse în Țară Românească în 1831 și în Moldova în 1832. Că ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856-1862, a sprijinit unirea Principatelor Române. ”
- 21 septembrie 1845 - cununia prințului Gheorghe Bibescu, domnul Munteniei, cu Maritza Văcărescu, nas fiind Mihai Sturza, domnul Moldovei
- 1921 – aici au fost adăpostite pentru o noapte osemintele Ecaterinei Teodoroiu înainte de a fi duse la Târgu Jiu și s-a oficiat un serviciu religios în memoria ei. Și despre ea doar două vorbe din aceeași sursă:
„Ecaterina Teodoroiu născută la 14 ianuarie 1894, Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu, România – d. 22 august 1917 lângă Panciu, România a fost o cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. ”
- 1948 – biserica redevine biserica de mir.
- 26 octombrie 2014 – resințirea bisericii.
La intrarea în biserica se găsesc mormintele intemeietorilor acestui lăcaș de cult marcate printr-o placă de marmură. Interiorul bisericii nu este mare însă nu poți să nu remarci picturile viu colorate de pe pereți precum și icoanele prezente prin biserica sau scaunele pentru enoriași.
Picturile interioare sunt opera pictorilor Vasile Carp și a ucenicului Adrian Munteanu și sunt realizate în tehnică fresco. În câteva cuvinte i-a explicat și ce înseamnă această tehnică, ea reprezintă o tehnică prin care pigmentul de culoare (o vopsea minerală rezistență la var) este suspendat în apă de var alcalină și aplicat pe suprafață umedă a tencuielii.
Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (Capela/Biserica Militară) Focşani, Vaslui (1815)