Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Colegiul național "Silvania" din Zalău - jud. SĂLAJ
Colegiul reformat „Wesselenyi”, azi Colegiul național “Silvania” este o instituție de educație din municipiul Zalău, județul Sălaj și este situat pe strada Unirii, la nr.1. Începuturile celui mai vechi liceu din Zalău şi din judeţul Sălaj, îşi au rădăcinile în prima jumătate a secolului al XVII-lea: în anul 1646, la Zalău funcţiona deja un gimnaziu reformat (calvinist). Din acest an este cunoscut numele primului rector al instituţiei, precum şi numele elevilor înscrişi la cursurile superioare. Aceşti elevi au fost înscrişi în matricola şcolii şi prin aceasta, ei se angajau să respecte legile şcolii. În primele secole, limba de predare a fost limba latină, apoi limba maghiară, iar din secolul trecut limbile română şi maghiară. În decursul timpului, denumirea școlii s-a schimbat de mai multe ori: la început se numea Gimnaziul evanghelic reformat, apoi Colegiul evanghelic reformat. În anul 1903, când a fost construit actualul sediu principal cu trei nivele, a primit numele de Colegiul reformat “Wesselenyi”. Între anii 1953 - 1965, şcoala a purtat numele poetului Ady Endre, apoi s-a mai numit Liceul de matematică-fizică, Liceul teoretic şi din 2001 poartă denumirea de Colegiul național Silvania.Istoria colegiului poate fi împărţită pe trei perioade: epoca cât a funcţionat ca şi şcoală confesională (de la întemeiere – până la 1948), epoca din anii socialismului (1948 - 1989) şi istoria ultimelor două decenii. Colegiul din Zalău, sub forma Colegiului reformat este atestat ca şi şcoală medie din anul 1646. Din acest an cunoaştem lista elevilor din ultimele două clase superioare: şcola era structurată pe sistemul 4+4+2 clase. Cunoaştem şi numele primului profesor -director, care purta titlul de “rector”. Primul rector, pe nume Stephanus Váry, a îndeplinit această funcţie între 1646 - 1649. Marile evenimente istorice ale epocii moderne şi-au făcut simţite efectele şi asupra vieţii colegiului: de exemplu, cu ocazia războiului “curuţilor” în anul 1703 tot oraşul a fost incendiat de către armata imperială, cu acest prilej şi şcoala a suferit distrugeri semnificative. În anul 1848 toţi elevii de la cursurile superioare, în frunte cu profesorii lor, s-au înrolat în armata revoluţionară, drept pentru care, după înfrângerea revoluţiei, autorităţile habsburgice au vrut să desfiinţeze colegiul. Şi primul război mondial a afectat viaţa colegiului, mulţi dintre elevii din clasele mai mari s-au înrolat în armată, iar mai mulţi profesori au fost mobilizaţi. După ce în ianuarie 1919 Zalăul şi împrejurimilie au intrat sub administraţie românească, colegiul, după o perioadă de adaptare, se menţine ca şi liceu (gimnaziu sau colegiu) confesional sub denumirea de Colegiul Reformat „Wesselényi” din Zalău (între 1903 -1948). În anul 1953, Liceul de stat nr. 2 din Zalău a primit denumirea de Şcoala medie „Ady Endre”. În 1960 şcoala a fost unificată cu şcoala medie similară cu predare în limba română. Ulterior, conform nomenclatorului oficial al epocii, a devenit Liceu de cultură generală, iar în 1975 Liceu de matematică-fizică. În aceşti ani pe lângă clasele de profil teoretic, au fost înfiinţate şi clase de mecanică dar de fapt şi absolvenţii din aceste clase în marea lor majoritate se pregăteau pentru învăţământul superior.După revoluţia din decembrie 1989, schimbările petrecute în societatea românească, au afectat şi viaţa liceului din Zalău. Din anul 1990 a devenit Liceul Teoretic Zalău. În anul 1996 au fost sărbătoriţi 350 de ani de la atestarea documentară a liceului, şi tot atunci a fost dezvelită şi o placă comemorativă în curtea mică pe clădirea Corpului B, pe cea mai veche clădire a liceului. Din anul 2001, liceul nostru poartă denumirea de Colegiul Naţional „Silvania”. Corpul A al colegiului a fost construit în anii 1902-1903. Proiectantul clădirii a fost arhitectul Baumgarten Sándor (1864 – 1928). Construcţia a fost executată de către Rimanóczy Kálmán şi Rendes Vilmos constructori întreprinzători din Oradea, la preţul de 151434 coroane 88 filleri, echivalentul a 46 kilograme de aur. Execuţia a durat doar 16 luni. Corpul B a fost construit între anii 1858 - 1861 şi extins apoi în mai multe faze. Servea ca internat, apoi a fost extins cu sala festivă şi în continuare partea de dincolo de „tunelul” două locuinţe de serviciu: aripa nordică unde acum funcţionează Biblioteca şi mai multe laboratoare de informatică. Sala festivă asigura spaţiul pentru festivităţi de deschiderea şi de încheierea anului şcolar, precum şi pentru diferite manifestări culturale, religioase şi şi publice. Această extindere s-a făcut în două faze: Clădirea fostului internat a fost extinsă şi modernizată tot prin 1902-1903 şi proiectul din anuarul colegiului din 1904 putem vedea, că era cu două nivele: parter şi etaj şi avea mai puţine încăperi. Lipsea de pe proiect şi holul din corpul B care s-a construit când a fost prelungită clădirea spre vest şi dusă până la sala de sport. În anii de dinaintea primului război mondial a fost prelungită şi spre nord, unde s-a adăugat sala festivă şi corpul cu biblioteca actuală. După anul 1969 internatul a fost desfiinţat şi dormitoarele transformate în săli de clase, iar de la începutul anilor 90, în acest corp de clădire au fost înfiinţate în total 7 laboratoare de informatică. Corpul C a fost construit în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Este a construcţie cu două nivele în formă de „L” şi are în subsol un beci. Clădirea a fost renovată în întregime în 2006-2007, iar pivniţa modernizată a fost transformată în club pentru elevi. Construite practic în decurs de o jumătate de secol, cele trei clădiri istorice care sunt şi monumente de arhitectură nu prezintă un stil unitar: corpul B şi corpul C se încadrează undeva între stilul clasicist sau mai degrabă neoclasic. Această arhitectura este solemnă, dar în acelaşi timp mult mai simplă şi mai funcţională-raţională, decât barocul: Astfel toate elementele corpului clădirilor care ies oarecum în relief – rezalitele (cum se numesc în arhitectura barocului) – dispar, iar fațadele devin impresionante prin unitatea lor și prin faptul că toate elementele ce le compun vor fi absolut în linie. În ceea ce priveşte corpul A, clădirea dinspre stradă cu trei nivele de suparafaţă şi un nivel subteran, situaţia este mai clară: a fost construit în stilul secesionist, la modă la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea. Proiectantul clădirii (cum s-a mai spus) a fost arhitectul Baumgarten Sándor, iar decoraţiunile exterioare în stil secesionist au fost concepute de către un alt arhitect Lechner Ödön (1845-1914). Clădirea construită la începutul secolului XX. era o mândrie pentru cei din Zalău şi din Sălaj cu faţadă splendidă, având aplicaţii cu motive florale (floarea soarelui) şi vegatale, simboluri creştine şi protestante (cocoşul – animalul Sfântului Petru) etc. Cocoşul, în simbolistica creştină înseamnă: fidelitatea, vigilenţa şi apelul la pietate. Aceste ormamentele exterioare – bazoreliefuri colorate – ale clădirii principale, vizibile dinspre stradă (corpul A) au fost distruse: în vara anului 1966 sau 1967, când aceste decoraţii exterioare au fost date jos pe motiv de „zugrăveală”. Acele reliefuri, care au suportat două războaie mondiale, nu au putut rezista gustului uniformizant, omogenizator al dictaturii comuniste. Tot atunci au fost distruse şi şabloanele (formele) în care respectivele decoraţiuni au fost turnate. Unele rămăşiţe din aceste decoraţii au fost salvate de un angajat al Muzeului şi au fost restaurate după 1990: Este vorbă de floarea soarelui din ceramică şi pictată în culoarea galbenă, cu diametrul de 60 de cm, iar cocoşul tot pictat şi din acelaşi material avea dimensiunea de 60×90 cm.
Vizualizări: 0
-->
Răspunsuri
ora 14,34 - doua raspunsuri
Cum arăta gara din Satu Mare, cu 100 de ani în urmă (Galerie foto)
Prima clădire a Gării CFR din Satu Mare a fost inaugurată în data de 25 septembrie 1871, odată cu darea în folosință a căii ferate care făcea legătura dintre Carei și Satu Mare.
Actuala clădire a gării a fost inaugurată la 11 noiembrie 1899.
Imobilul, considerat la acea vreme ca fiind unul deosebit de modern, a fost construit respectând proiectele arhitectului Pfaff Ferenc (1851-1913) de la Budapesta.
Tot la sfârșitul secolului XIX au fost date în funcțiune și căile ferate Satu Mare – Halmeu (20 iunie 1972) respectiv Satu Mare – Baia Mare (6 iulie 1884).
Gara CFR Satu Mare