Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Palatul Hermann - ARAD.
Palatul Hermann din municipiul Arad, este una dintre cele mai reprezentative clădiri, cu statut de monumnet istoric, de pe bulevardul principal al municipiului Arad, (Bulevardul Revoluției, nr.96) și a fost construit la începutul anilor 1880 de către negustorul înstărit, Gyula Hermann şi soţia acestuia. Inițial în clădire erau amenajate patru apartamente de lux, iar în spatele acesteia se întindea curtea şi grădina exigent proiectate. Decorațiile clădirii au fost realizate de sculptorul András Tóth. Clădirea are un plan în formă de „U”, faţada principală a palatului integrându-se în frontul continuu al străzii principale a oraşului. Primele, respectiv ultime două axe laterale sunt delimitate de pilaştri monumentali cu capitelul corintic decorat cu mascheroni. Coloana pilaştrilor prevăzută cu caneluri este secţionată în câte cinci părţi egale de vrejuri. La parter suprafaţa peretelui este striată, zona din jurul golurilor şi muchiile laterale ale faţadei fiind tratate în rustica. Deschiderile de la parter, vitrinele, respectiv uşile magazinelor, se încheie în arc semicircular. Uşile magazinelor de pe extremităţi sunt la fel de late ca şi poarta palatului. Cele şase goluri care flanchează poarta principală, sunt ritmate de coloane din bronz cu soclul decorat cu mascheroni şi ghirlande, coloana spiralică fiind împodobită cu vrejuri şi având capitel ionic stilizat. Registrele inferioare ale faţadei sunt delimitate printr-un brâu pronunţat, decorat cu şiruri de denticuli şi de ove, accentuat în dreptul balcoanelor de la etaj. Un şir de balustrade, delimitate de două brâuri continue, se desfăşoară sub deschiderea ferestrelor de la etajul întâi. Ancadramentele ferestrelor de la acest nivel se caracterizează prin montanţii modelaţi asemenea unor pilaştri şi închiderea semicirculară împodobită cu rocailleuri. Fiecare ancadrament este înglobat la rândul său în câte un cadru modelat din tencuială, sprijinit pe brâul superior al balustradei. Cadrele sunt formate din pilaştri care susţin o sprânceană frântă, cu arcul în formă de segment de cerc. Zona dintre ancadrament şi sprânceană este împodobită de câte o scoică flancată de ghirlande. Extremităţile faţadei se evidenţiază la acest nivel de câte un bovindou având lăţimea a câte două axe şi acoperişul arcuit. Faţada fiecăruia prezintă câte o fereastră încheiată în arc semicircular, asemănătoare celor descrise anterior, flancată de câte o fereastră dreptunghiulară, îngustă, surmontată de câte o deschidere rotundă. Golurile bovindoului sunt delimitate de herme care se sprijină pe console împodobite cu mascheroni şi susţin frontonul frânt, decorat cu un mascheron înconjurat de ornamente vegetale. Acoperişul bovindourilor de forma unei mici cupole este învelit cu tinichea. Ferestrele de la etajul superior sunt mai simple, fiind caracterizate de ancadramente modelate din tencuială, dreptunghiulare cu colţurile superioare evazate. Panourile flancate de console evidenţiate cu volute de sub deschideri prezintă un decor compus din rocailleuri şi ghirlande. Sprâncenele ancadramentelor se sprijină la rândul lor pe console decorate cu frunze de acant. Ornamentele din această zonă combină volute, mascheroni şi ghirlande. Axul central se evidenţiază printr-un decor mai bogat comparativ cu restul faţadei. Canaturile porţii încheiată în arc semicircular prezintă goluri decorate cu grilaje din fier forjat. Deschiderea porţii era flancată de statuile lui Samson şi Hercule, care însă au dispărut recent, fără urmă. Limbajul decorativ al clădirii eclectice este dominat de elemente stilistice baroce. Monumentul este unul dintre cele mai impresionante construcţii eclectice din Arad – stil de altfel bine reprezentat în oraş – graţie aspectului armonios al faţadelor sale, dar mai cu seamă decorului plastic foarte exigent al acestora. La parter, vitrinele spaţiilor comerciale sunt încadrate de coloane de fier în stil baroc. Elemente de stil specifice sunt şi cele două logii de la etajul I, cu ornamentaţie barocă.
-->
Răspunsuri
ora 11.11 - 1 raspuns
Biserica „Sfântul Nicolae“, ctitorită de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, este cel mai vechi lăcaş de cult din Făgăraş. Mai bine de trei secole ne despart de începuturile acestei bijuterii brâncoveneşti, ridicată în 1697-1698.
Brâncoveanu, sensibil la rugăciunile făgărăşenilor
“Într-acest an (1698 n.n.) au trimis Măria sa pe Neagoe Pitariul Rătescu în Ţara Ardealului, la Făgăraş, de au isprăvit o biserică, care încă din anul trecut l-au trimis Măria sa de au început din temelie a o lucra, cu cheltuiala Măriei Sale. Pentru că neavând creştinii de acolo biserică, trimis-au la Măria să cu multe rugăciuni ca să le facă o biserică. Şi neapărându-se Măria sa de un lucru dumnezeesc ca acesta, stătut-au bucuros după rugăciunea lor şi au trimis de au făcut biserica mare şi frumoasă întru cinstea Sfântului Nicolae”. Cu aceste cuvinte prezintă cronicarul Radu Greceanu (sec 17-18) zidirea celui mai vechi lăcaş de cult din Făgăraş, biserica ”Sfântul Nicolae”.
Credincioşii ortodocşi din Făgăraş avuseseră o biserică veche, însă aceasta a ars. Timp de 40 de ani ei nu au avut un lăcaş de cult şi erau nevoiţi să meargă în satele învecinate la slujbe, pentru că stăpânirea străină nu le-a dat aprobare să zidească o biserică ortodoxă. Aflaţi în această situaţie grea, s-au hotărât să apeleze şi la Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti, cunoscut pentru dragostea sa faţă de Biserică. Acesta, sensibil la cererea românilor din Făgăraş, s-a hotărât să-i ajute şi să le construiască o biserică. Cererea lui Brâncoveanu, adresată principelui Mihai Apafi II, a fost luată în considerare, însă urmând a fi respectate anumite condiţii, între care aceea ca “zidurile noii biserici să nu fie prea groase, nici prea înalte“, din respect faţă de Cetatea Făgăraşului, ale cărei turnuri să domine în continuare toată împrejurimea.
Deasupra uşii de intrare în pronaos se află o pisanie, cu slove săpate în piatră şi cu stema Ţării Româneşti, care ne spune că cel care a ctitorit această biserică închinată Sfântului Nicolae este domnitorul Constantin Brâncoveanu, iar biserica a fost construită în 1698, al zecelea de domnie al voievodului.
Textul pisaniei de la intrare:
„Această sfântă şi dumnezeiască biserică a Răsăritului, Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod, domnul şi oblăduitorul a toatei Ţări Româneşti. În slava şi lauda Preasfintei şi Necuprinsei în trei ipostase şi una în fiinţă Troiţă şi întru cinstea Sfântului şi de minuni făcătotului Nicolae, episcopul Miralichiei, al cărui hram şi este, din temelie cu toată cheltuiala sa o a ridicat şi o a zidit, la anul de la mântuirea lumii 1698, la al zecelea an al domniei sale. Şi s-au început la luna iunie 17 zile şi s-au sfârşit la luna lui septembrie 30 zile, la anu. Şi a fost ispravnic Neagoe Pitar Rătescu 7206 1697.”
Arhitectul nu este cunoscut, însă este foarte probabil că a fost vorba de unul dintre artiştii formaţi în atmosfera atât de complexă a Şcolii de la Hurezi.
Stil brâncovenesc
Biserica în ansamblul ei marchează prezenţa stilului renaşterii brâncoveneşti. Faţadele evidenţiază doua brâie caracteristice acestui stil, la fel şi cornişele de sub streaşină, realizate în cărămidă aparentă. Pridvorul deschis este înconjurat de zece coloane octogonale. Şi clopotniţa are formă octogonală şi se află deasupra naosului. Cupolele sunt în număr de trei, din cărămidă şi de forma semisferică. Caracteristice pentru stilul brâncovenesc sunt şi cele şapte ferestre cu ancadramente din piatră sculptată ca şi ancadramentul uşii, păstrată în forma sa originală.
Şi iconostasul bisericii “Sf. Nicolae” este cel original, sculptat cu deosebită măiestrie în lemn de stejar, în acelaşi stil brâncovenesc, poleit cu foiţă de aur. Pictura lui a fost realizată, aşa cum o dovedesc inscripţiile păstrate, de zugravul Preda din Câmpulung.
Decorul altarului şi al naosului a fost executat în tehnica frescei, urmând îndeaproape iconografia şi maniera stilistică bizantină, de cei doi fii ai lui Preda, Preda şi Teodosie. Pictura din pronaos s-a executat mai târziu şi este opera unui pictor necunoscut, de o valoare mult mai mică.
Luată cu forţa
Anul 1723 a fost unul greu încercat pentru închinătorii bisericii brâncoveneşti, pentru că locaşul de cult a fost luat cu forţa şi dat în folosinţa credincioşilor greco-catolici. Românii ortodocşi au rămas astfel din nou fără loc de închinare şi au fost nevoiţi să meargă la slujbele religioase din satele vecine. Abia în 1783 a fost ridicată biserica „Sfânta Treime“, de pe strada Codru Drăguşanu.
Vreme de 14 ani biserica “Sfântul Nicolae” a fost folosită de doi episcopi greco-catolici, Ioan Pataki şi Inochentie Micu Klein, drept catedrală episcopală. Din 1737, când sediul episcopiei unite s-a mutat de la Făgăraş la Blaj, ea a devenit biserică de parohie până în 1948, când a revenit în posesia celor pentru care a fost ridicată această ctitorie voievodală: ortodocşii făgărăşeni.
Dintre slujitorii care au urmat, îi amintim pe pr. Aurel Brumboiu, pr. Octavian Cocan, pr. Vasile Bârsan şi pr. Ioan Dincă (pensionat în 2016).
Biruitoare peste veacuri
În 1994 a început un proces dificil de restaurare a bisericii, pentru că aceasta este monument istoric şi orice lucrare are nevoie de aprobări speciale. Între anii 1994-1998 s-a realizat restaurarea şi recondiţionarea picturii bisericii, înnegrită de veacuri. Restauratori au fost pictorii Virginia Videa şi Gheorghe Zaharia. Restaurarea iconostasului a fost făcută de către pictorul Dorin Handrea din Bucureşti.
Iată cum, de mai bine de trei secole, putem spune că biserica ”Brâncoveanu” s-a încăpăţânat să rămână neclintită sub zădărnicia vremurilor şi nevrednicia oamenilor. Ea este întruparea cea mai vie şi mai grăitoare a dreptei credinţe, lauda sfântului ierarh al cărui nume îl poartă, precum şi a sacrificiului de a cărui cunună s-a învrednicit domnescul ctitor şi alesul mucenic al lui Hristos, Constantin Brâncoveanu.