Ce monumente e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Cetatea din municipiul Aiud - ALBA.
În centrul municipiului Aiud din județul Alba se păstrează una din cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania (secolele al XIII-lea – al XVI-lea) – Cetatea Aiudului. Cetatea cu statut de monument istoric, are drept principale componente biserica reformată calvină și biserica evanghelică, înconjurate de o incintă fortificată. Cetatea a fost construită în secolul al XIV-lea, datorându-și aspectul actual modificărilor din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. În prima fază cetatea era de fapt o biserică fortificată, similar multor alte biserici fortificate transilvănene. A doua fază de construcție a cetății Aiudului a avut loc în perioada secolelor XVI-XVII. Forma actuală a cetății a fost definită în cea de-a doua fază de construcție, când zidurile au fost extinse. De plan poligonal neregulat, cu o suprafață de aproximativ 3500 m.p și construită din piatră brută cu o grosime a zidurilor de 1,2 m, cetatea a fost întărită cu turnuri atribuite diverselor bresle meșteșugărești care le întrețineau și al caror nume îl purtau. Avea 9 turnuri: Turnul măcelarilor, Turnul croitorilor, Turnul cizmarilor, Turnul blănarilor, Turnul dogarilor, Turnul olarilor, Turnul Kalendas, Turnul lăcătușilor-fierarilor și Turnul Porții. Din rândurile fiecărei bresle responsabile de turnuri, se alegeau ofițerii de breaslă, comandanții militari ai cetății. Legătura între turnuri se făcea prin drumul de strajă aflat în spatele parapetului, la care se avea acces prin intermediul mai multor scări din lemn. În interiorul celor 9 turnuri, la nivelele superioare ale lor se putea ajunge prin scările interioare de lemn. În interiorul zidurilor cetății se află Biserica reformată calvină, ridicată în stil gotic târziu la sfârșitul sec. XV, de tip biserică-hală cu trei nave, cu absida poligonală și turn pe vest, interiorul modificat baroc. Lângă aceasta este dispusă Biserica evanghelică luterană, ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pe latura de nord a cetății se afla Palatul Voievodal (sec. XVI-XVII), care a aparținut principelui ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612 - 1629). În palat astăzi funcționează Muzeul de Istorie din aiud. Cele 9 turnuri ale cetății sunt:
- Turnul măcelarilor - Rectangular, turnul păstrează încă elemente din faza sa inițială de construcție (secolul XIV). A fost dat în grija breslei măcelarilor încă de la început, fiind îngrijită de aceasta pe durata întregii sale istorii. Breasla măcelarilor apare menționată din secolul XV, primind mai multe privilegii din partea principilor transilvăneni (1589, 1749). În perioada modernă breasla s-a transformat în asociație profesională.
- Turnul cizmarilor - De formă rectangulară, turnul a aparținut întâi breslei lăcătușilor, în secolul XVIII fiind atribuit cizmarilor. Breasla cizmarilor apare menționată încă din secolul XV. În peretele turnului sunt zidite 3 inscripții: însemnele breslelor lăcătușilor, ale cizmarilor și o a treia care consemnează faptul că în 1706 turnul distrus a fost dat breslei cizmarilor care l-a reparat pe cheltuiala sa în 1734.
- Turnul dogarilor este dispus în colțul de sud-vest al celei de-a doua incinte a cetății. Breasla dogarilor aiudeni apare menționată din 1519, fiind de-a lungul timpului una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari. Pe peretele turnului sunt săpate în piatră însemnele breslei și anul ultimei reparații efectuate - 1744.
- Turnul olarilor este ridicat deasupra unei fundații datând din secolul XIV, având o formă de patrulater. A aparținut uneia dintre cele mai renumite bresle din Aiud, cea a olarilor. Breasla olarilor apare ca beneficiind de privilegii din partea principilor transilvăneni încă din 1748, ei existând până în primele decenii ale secolului XX, sub formă de asociații sau ca meșteri independenți.
- Turnul Kalendas a fost construit deasupra unui vechi contrafort de susținere a zidului vestic al cetății. Inițial a aparținut breslei frânghierilor, ulterior fiind donată asociației "Kalendas" sau "Sfântul Spirit".Turnul a fost ridicat în secolul xv
- Turnul lăcătușilor-fierarilor a fost primit de breasla lăcătușilor și fierarilor în secolul XVIII după distrugerea cetății de către trupele habsburge și ale curuților, fiind destinat a asigura apărarea cetății dinspre nord-vest. Pe peretele turnului este încrustat în piatră emblema breslei. Aceasta este una dintre cele mai vechi bresle din Aiud, fiind menționată încă din secolul XVI și existând până la începutul secolului XIX.
- Turnul Porții a fost ridicat încă de la început (secolul XIV), pe sub el asigurându-se accesul în cetate. Poarta aflată sub turn era legată de podul mobil care făcea legătura peste șanțul cu apă, în acest fel asigurându-se controlul celor ce intrau în cetate. Până la sfârșitul secolului XVIII șanțul a continuat să fie utilizat. Într-o a doua fază de construcție, pe partea vestică a turnului porții a fost ridicată clădirea ce adăpostește azi Muzeul de Istorie din Aiud.
- Turnul croitorilor
- Turnul blănarilor
-->
Răspunsuri
ora 11.30 - 2 raspunsuri
Colegiul Naţional Pedagogic Carol I, din Câmpulung Muscel, Argeş (fosta Şcoală Normală)
Colegiul Naţional Pedagogic Carol I, din Câmpulung Muscel, este continuatorul Şcolii Normale înfiinţate în anul 1867, la Bucureşti.
La 17 octombrie 1867, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, Dimitrie Gusti, înainta domnitorului Carol I un document în care arăta în cuvinte emoţionante, necesitatea imperioasă a înfiinţării unei şcoli preparatoare pentru învăţători, recrutaţi din fiecare judeţ, pentru că „nu vom avea şcoli bune săteşti decât cu condiţiunea de a avea mai întâi învăţători capabili şi la înălţimea chemării lor“.
În acest context, în care spiritele luminate ale veacului susţineau ridicarea culturală a poporului prin dezvoltarea învăţământului, domnitorul Carol I semna decretul nr. 1.570, prin care, la 22 noiembrie 1867, se înfiinţa Şcoala Normală din Bucureşti, sub denumirea de Şcoala preparandală din Bucureşti sau Şcoala normală primară din Bucureşti, semnând apoi, o zi mai târziu, la 23 noiembrie 1867, actul de numire al profesorilor şcolii.
La 30 noiembrie 1867, domnitorul Carol I a făcut prima vizită la Şcoala Normală.
La 27 noiembrie 1868, directorul George Radu Melidon (primul director al şcolii în perioada bucureşteană) înainta către Ministerul Instrucţiunii Publice un raport prin care solicita aşezarea şcolii sub patronatul religios al Sfântului Andrei, iar la 17 decembrie 1869 propunea ca şcoala să primească definitiv numele de Şcoala Normală Carol I.
Înfiinţată la Bucureşti în anul 1867 prin decretul domnitorului Carol, Şcoala Normală Carol I a fost cea dintâi instituţie de învăţământ din Muntenia specializată în pregătirea învăţătorilor. Încă din primii ani de funcţionare, şcoala a avut ca profesori nume mari ale vieţii academice, ştiinţifice şi didactice româneşti. Mutată în 1896 la Câmpulung Muscel într-o clădire monumentală, Şcoala Normală Carol I a continuat să fie o instituţie de elită prin marii profesori şi absolvenţii pe care i-a format.
Numindu-se din 1996 Colegiul Naţional Pedagogic Carol I, şcoala-fanion a începuturilor învăţământului pedagogic românesc a îmbrăcat în ultimii ani o haină nouă, în urma unui amplu program de reabilitare. Aşa cum arată astăzi, colegiul este nu numai una dintre cele mai frumoase şcoli din ţară, ci şi un monument istoric, un adevărat muzeu.
Construcţia monumentalei clădiri în care îşi desfăşoară astăzi activitatea CP Carol I, s-a realizat în perioada 1892-1895, sub patronajul regelui Carol I, care a donat din caseta proprie 12.000 de galbeni, la care s-a adăugat contribuţia autorităţilor locale şi a Ministerului Instrucţiunii Publice.
La vremea aceea era una dintre cele mai frumoase şi moderne clădiri din Europa, având peste 100 de încăperi. A fost prima clădire a oraşului Câmpulung iluminată electric şi aici s-a făcut prima proiecţie cinematografică din localitate, în anul 1906, deoarece clădirea dispunea de o centrală electrică proprie.
Comenius spunea: „O şcoală care să corespundă perfect ţinutei sale e o adevărată instituţie pentru cultivarea omului“.
La sugestia regelui Carol I , demersurile strămutării Şcolii Normale ,,Carol I” din Bucureşti la Câmpulung au început în anul 1887.Terenul pe care urma să se construiască un local propriu pentru şcoala normală de la Câmpulung a fost ales de Dimitrie Sturza şi Spiru Haret, lângă Biserica Flămânda, unde fusese o şcoală cu întreţinere gratuită pentru cei ce învăţau, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Tratativele pentru cumpărarea a 10 hectare ,,sub dealul Flămânda, despre oraş” s-au purtat între Dimitrie A.Sturza, ministrul Instrucţiunii Publice, şi Istrate Rizeanu , primarul oraşului Câmpulung, ca reprezentant al Consiliului Comunal. Locuitorii oraşului şi ai judeţului Muscel, bucuroşi pentru o asemenea decizie, au trimis o telegramă de mulţumire lui Nicolae Kretzulescu, preşedintele Senatului (născut de altfel în Leordeni). Telegrama a fost citită în şedinţa din 11 ianuarie 1890. Planul construcţiei şcolii a fost întocmit de arhitectul Socolescu, iar lucrările de construcţie au fost conduse de Giovani Batista Dreina. Piatra fundamentală a monumentalei clădiri s-a pus pe 26 octombrie 1892. Au fost prezenţi : Tache Ionescu, ministrul Instrucţiunii Publice, Alexandru Rîmniceanu, prefectul judeţului Muscel, Istrate Rizeanu, primarul oraşului, M.Sachelarie, preşedintele Tribunalului, Gh.Ionescu, revizorul şcolar al judeţului ş.a. Alcătuită din 113 încăperi şi un amfiteatru mare şi frumos, şcoala are o suprafaţă de studiu de 8.000 de metri pătraţi. A costat 12.000 de galbeni, oferiţi de Carol I încă din 22 decembrie 1867 pentru ,,clădirea unui edificiu propriu în care se va aşeza Institutul Pedagogic din Bucureşti, menit a da învăţători comunelor rurale”. Şcoala s-a inaugurat în 1896.
În prima serie de absolvenţi de aici a fost Constantin Rădulescu-Codin, născut în satul Zgripceşti , comuna Beleţi-Negreşti, Muscel. Învăţător, revizor şcolar, remarcabil culegător de folclor. Printre primii bursieri admişi în 1896 a fost Ion Mihalache, născut în satul Goleştii Badii, Muscel (1882-m.1965) . A absolvit ca şef de promoţie în 1901. În muzeul şcolii se află bustul său, o donaţie din partea PNŢ-CD Argeş.
După reforma învăţământului din 1948, s-a numit Liceul Pedagogic Câmpulung-Muscel. Tot atunci s-au pierdut lucrări de mare valoare, printre care tabloul ,,Ascensiunea Madonei” (recuperat ulterior), donat în 1898 de Ministerul Instrucţiunii Publice, şi un bust al regelui Carol I.
Şi astăzi, la 150 de ani de la înfiinţare, Colegiul Naţional Pedagogic Carol I este una dintre cele mai moderne şcoli atât din România, cât şi din Europa, graţie unui proces de reabilitare complex şi a unei baze materiale de excepţie.