Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica romano-catolică din orașul Târgu-Lăpuș, județul Maramureș.
Biserica romano-catolică din orașul Târgu-Lăpuș, județul Maramureș s-a ridicat pe un teren donat de contele Eszterhazy Janos și a fost construită între anii 1831 – 1841, în stil romanic, după un plan realizat de Ungvari Gheorghe. Biserica este situată în centrul orașului, în Piața Eroilor, la nr.27 și are hramul Înălțarea Sfintei Cruci. Turnul acesteia a fost definitivat în anul 1846 și a fost sfinţită în anul 1839 de către Episcopul Covacs Nicolae care, cu această ocazie, a donat suma de 300 forinți. Dintre relicvele din biserică cel mai valoros obiect este o bucăţică de lemn originară din crucea pe care a fost răstignit Cristos, pe care contele Eszterhazy Janos a cumpărat-o de la Roma şi a dăruit-o acestei bisericii în anul 1858. În anul 1896 s-a construit vârful ascuţit al turnului după planul inginerului Karacsonyi Endre la care contele a contribuit financiar cu 540 forinți şi episcopul Forgassy Mihai cu 1000 forinți. Biserica a fost sfinţită la data de 23 august 1863 de către episcopul Bodola Samuel. Acoperișul inițial al bisericii a fost din șindrilă, ulterior fiind realizat din tablă.Clopotele au fost achiziţionate mult mai de vreme, între anii 1764-1777 dar probabil au fost instalate inițial în clopotniţa unei biserici mai vechi.
-->
Răspunsuri
ora 11.23 - 2 raspunsuri și o propunere aacceptată
Mă conformez!
Biserica romano-catolică din Tg. Mureş cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul - 1750
...
Biserica romano-catolică Sfântul Ioan Botezătorul din Târgu Mureș
Instalarea regimului habsburgic a favorizat la începutul veacului al XVIII-lea revenirea ordinul iezuit în Transilvania. Părintele István Endes a fost primul membru al ordinului care a sosit în principat în 1702 la Tîrgu-Mureş. Patronul său, căpitanul Făgăraşului, Simon Boér donase o casă nobiliară aflată în scaunul Mureş pentru construirea rezidenţei iezuite. În 1705 membrii ordinului ridicaseră deja o capelă mică, unde peste doi ani, după alegerea lui Francisc Rákóczi al II-lea ca principe s-a oficiat slujba de recunoştinţă, un Te Deum. Între timp ordinul a achiziţionat de la moştenitorii lui Ferenc Nagy Szabó fosta casă a acestuia, construită în 1623 pe colţul pieţei centrale. În 1727 episcopul János Antalffi a ridicat rezidenţa iezuită la rang de parohie şi după această dată a debutat construcţia bisericii de acum. Pe 8 august 1728 a fost aşezată piatra de temelie a corului, iar anul următor a fost terminat şi acoperişul acestei părţi a bisericii. În 1734 a început construcţia navei şi a turnurilor. Episcopul Transilvaniei, Zsigmond Antal Sztojka a oficiat liturghia de sfinţire a noii biserici pe 4 octombrie 1750.
Biserica a fost construită probabil după planurile călugărului iezuit Valentinus Scherzer. Meşterul antreprenor fusese Conrad Hammer, un maestru zidar originar din Schwalbach, dar stabilit la Cluj, care coordonase anterior şi construcţia bisericii iezuite clujene. În anii următori numele lui Hammer a fost înregistrat de mai multe ori în matricolele bisericii catolice în calitate de naş. Apariţia unor zidari germani noi (Andreas Öller, Simon Frey-Klaineder, Matthias Pehm) în matricolele parohiei începând cu cea de-a doua jumătate a anilor 1720 indică probabil implicarea acestora în construcţia bisericii.
Descrierea edificiului
Biserica şi parohia se află în piaţa centrală a oraşului (P-ţa Trandafirilor), la capătul nordic al acesteia, pe aliniamentului estic. În secolul al XVIII-lea edificiul, înconjurat pe atunci de clădiri mai scunde părea probabil şi mai înaltă decât în zilele noastre. Locaşul impozant definea imaginea pieţei centrale baroce delimitată spre sud de clădirea primăriei, care ulterior a fost demolată. La fel ca şi celelalte biserici iezuite din regiunea noastră, şi planul celei tîrgumureşene reprezintă o variantă a planului bisericii Il Gesù din Roma, mediată de şantierul locaşul vienez al ordinului. Cele două turnuri de pe faţada principală care evocă imaginea bisericii vieneze, definesc silueta clădirii. Faţada este articulată de pilaştri toscani monumentali, care delimitează un panou central mai larg, respectiv câte unul mai îngust spre extremităţi. Poarta principală dreptunghiulară, evidenţiată printr-o sprânceană arcuită se situează în axul central. De o parte şi de cealaltă a porţii se află câte o fereastră cu ancadramentul încheiat în segment de cerc. Deasupra acestora faţada prezintă trei ferestre înalte, cu închiderea semicirculară. Ancadramentul celei mijlocii, mai ample, este surmontat de o sprânceană compusă din arce concave, cele laterale purtând sprâncene ale căror arce descriu câte un segment de cerc. În panoul ornamental de sub fereastra centrală remarcăm un relief în stuc cuprinzând emblemele ordinului: inima Mântuitorului flancat de motivul ancorei şi cel al crucii. Axele laterale flancate de pilaştri sunt identice: porţile de sub turnuri se caracterizează prin ancadramente dreptunghiulare, cu colţurile superioare evazate, încununate de sprâncene drepte.
Planul bisericii delimitează un dreptunghi. Nava acoperită de bolţi semicilindrice cu penetraţii este flancată de câte trei capele laterale. De o parte şi de cealaltă a corului dreptunghiular au fost amenajate sacristia, respectiv o capelă, ambele dotate cu oratoriu, respectiv cu galerii la nivelul superior.
Galeria vestică susţinută de trei arcade se caracterizează printr-un parapet decorat cu stucaturi (orga este o construcţie realizată de firma Moser în 1869). O criptă subterană se întinde sub suprafaţa corului şi a capelelor de pe latura nordică. Aici au fost înmormântate personalităţi importante ale comunităţii catolice locale.
Altarul monumental central a fost construit în stil baroc la comanda soţilor János Haller, guvernatorul Transilvaniei şi Zsófia Daniel de către Johannes Nachtigall şi Anton Schuchbauer, sculptorii cei mai apreciaţi ai Transilvaniei în perioada respectivă, care colaboraseră în prealabil şi la realizarea mobilierului bisericii iezuite clujene. Altarul principal se structurează pe trei axe delimitate de patru coloane monumentale cu capitelul compozit. Axul nordic şi sudic cuprind câte o compoziţie sculpturală alegorică simbolizând Noul, respectiv Vechiul Testament. Partea superioară a axului mijlociu este dominată de tabloul central uriaş reprezentând Botezul lui Iisus, operă atribuită de literatura de specialitate maestrului vienez Michel Angelo Unterberger (1695-1758). Blazonul de alianţă al donatorilor - contele János Haller de Hallerstein şi baronesa Zsófia Daniel de Vargyas - încoronează această piesă de mobilier liturgic. Iconografia altarului principal este completată printr-un tablou mai mic, subiacent care o reprezintă pe Madona. Micul Iisus stă pe globul terestru strângând în mâinile sale o cruce în formă de lance pe care o înfige în şarpele încolăcit în jurul globului. Maria poartă veşminte colorate în albastru şi roşu. Ea îmbrăţişează cu stânga Pruncul, iar cu dreapta ridică floarea de crin. Acest tablou este amplasat în centrul unui cartuş caracterizat de un decor abundent compus din putti care ţin o draperie, din volute aurite şi din capete de putti. Uşa tabernacolului de sub tabloul descris prezintă un decor asemănător înfăţişând putti care ţin o draperie, cu norişori şi capete de putti. Altarul principal este încoronat de o cornişe dinamică, accentuată puternic în dreptul coloanelor. Pe extremităţile laterale ale cornişei şede câte un înger, în axul central fiind amplasat Ochiul Divin încadrat de un decor baroc abundent.
Pictura altarelor laterale este atribuită aceluiaşi Michel Angelo Unterberger. Altarul capelei nord-estice îl reprezintă pe Sfântul Ladislau în momentul în care despică stânca cu vârful lancei făcând să ţâşnească izvorul miraculos. Capela mijlocie de pe latura nordică este dedicată Sfântului Iosif, iar cea nord-vestică Sfântului Ioan de Nepomuc îngenunchiat în faţa crucii. Capela mijlocie de pe latura sudică a fost închinată Mariei Magdalena, iar altarul modern din capela sud-vestică îl înfăţişează pe Sfântului Anton de Padua. Pictura altarului baroc din capela sud-estică a fost înlocuită cu o copie a operei renumite a lui Gyula Benczúr, Botezul lui Vajk. Cadrul original este decorat cu cinci cartuşe care înfăţişează imaginea sfinţilor Emeric, Agneta, Iosif, Francisc Xaverius şi Ignaţiu de Loyola.
Amvonul baroc al bisericii a fost realizat în 1757 la comanda soţilor contele Miklós Bethlen, tezaurar al Transilvaniei şi contesa Krisztina Csáky, de către sculptorii care au contribuit şi la construcţia altarului. Parapetul acestuia este străjuit de imaginea celor patru evanghelişti reprezentaţi cu atributele lor (Ioan - vulturul, Luca - taurul, Marcu - leul şi Matei - îngerul). Baldachinul remarcabil prin ornamentica sa serveşte drept postament statuii Arhanghelului Mihail care se înalţă dintre figurile de putti. Pe brâul baldachinului, într-un cartuş oval remarcăm blazoanele donatorilor (şarpele încoronat al familiei Bethlen din Beclean, respectiv un cap de turc şi o sabie evocând stema familiei Csáky de Horogszeg) încadrate de un scut în forma de testa di cavallo. Pe relieful din spatele amvonului sunt întruchipaţi sfinţi şi martiri iezuiţi grupaţi în jurul crucii (Sf. Ignaţiu de Loyola, Sf. Francisc Xaverius, Sf. Francisc Borgia şi alţi cinci sfinţi).
În 1900 bolta navei a fost decorată cu picturi neobaroce ilustrând Înălţarea Maicii Domnului, chipul Sfintelor Margareta şi Elisabeta, în timp ce pictura de deasupra orgii reprezintă instrumente muzicale. Pictura bolţii din sacristie copiază compoziţia Adoraţia magilor realizată de Paolo Veronese, penetraţiile bolţii fiind împodobite cu figurile celor patru Doctori ai Bisericii (Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Grigore cel Mare şi Sf. Ieronim). Pictura interioarelor este opera maeştrilor Henrik Altenbuchner şi Antal Szirmai (1860-1927). Vitraliile bisericii au fost confecţionate în 1898 de către firma Türcke din Grottau (azi Hrádek nad Nisou, Cehia). Tematic acestea reprezintă minunea izvorului şi a Sfântului Ladislau, Magna Domina Hungarorum, Botezul regelui armean, Iisus cu pruncii, Immaculata, Sfântul Petru şi Pavel. În afară de cele enumerate mai avem cunoştinţă de alte două vitralii (Sf. Cecilia, Ecce Homo) dispărute între timp.
Îndrăznesc să vin cu o propunere pentru perioada sărbătorilor (24 dec - 27 dec 2021): ori suspendăm desfășurarea concursului pe această perioadă (eventual doar postări despre anumite monumente), ori - dacă e posibil - postarea unui set de 4 întrebări (pentru fiecare din cele 4 zile) cu termen unic de răspuns pentru toate pe 28 dec. 2012 ora 11.00.
Şi cu sugestie am putea aplica acelaşi regim şi pentru perioada 31.12.2021 - 02.01.2022.
Eu până de Bobotează voi cam lipsi, aşa că ideea mi se pare interesantă...