Ruinele Castelului Martinuzzi, Vințul de Jos, Alba.
Fost castel medieval din Transilvania (din 2010 - monument istoric) construit pe temeliile unei mănăstiri catolice înființate în jurul anului 1300, singura mănăstire dominicană din Transilvania ridicată în afara unui oraș (funcționa în anul 1361). Afectată de incursiunea otomană din 1438. Refacerea mănăstirii - cu sprijin papal. Ultimul călugăr - alungat în 1534 de nobilul Nicolae Kozar, care a transformat mănăstirea în castel. Între 1546-1551 - consolidat și extins în stil renascentist de către Gheorghe Martinuzzi, guvernator al Transilvaniei, episcop de Oradea și cardinal. Clădirea avea un singur nivel, apărat de o incintă înconjurată de ziduri din piatră, cu intrarea dinspre nord-est și pod mobil. O serie de ancadramente renascentiste sunt atribuite arhitectului Domenico de Bologna. Alte fortificații includeau o palisadă dublă, pe laturile de est și sud, precum și valuri de pământ și șanțuri umplute cu apă captată din râul Mureș.
După moartea lui Martinuzzi domeniul a fost preluat de generalul Giovanni Battista Castaldo, iar ulterior de reprezentanți ai principelui Andrei Báthory. Între 1575-1578 castelul este condus de Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, iar după 1578, intră în posesia Margaretei Mailath. În 1614 proprietatea a trecut în posesia principelui Gabriel Bethlen. Planurile arhitecturale au fost elaborate de Giacomo Resti, arhitect italian, care l-a transformat într-o fortăreață monumentală, extinzând aripa originală și formând un hexagon regulat cu bastioane de apărare în colțuri, tip de arhitectură devenit ulterior popular în întreaga Transilvanie. În 1715 castelul a trecut în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice din Transilvania, funcționând ca reședință de vară pentru episcopi. Naționalizat în perioada comunistă și folosit ca magazie, depozit de cereale, depozit de mobilă și ca fabrică de prelucrare a cărnii. Latura de nord s-a prăbușit în 1981.
Tradiția orală susține că Martinuzzi ar fi fost asasinat pentru recuperarea unui tezaur de monede antice, preluat de la un grup de pescari care l-au descoperit din întâmplare la rădăcina unui copac pe râul Strei, în apropierea localității Sîntămărie-Orlea. Legende locale contemporane afirmă că proprietatea, aflată sub pericol de prăbușire, ar fi bântuită, sau că ar adăposti tezaure secrete.
Ruinele Castelului Martinuzzi fac parte din categoria acelor ruine care merită vizitate, chiar dacă au rămas în picioare doar câteva ziduri. Ruinele se află în localitatea Vinţu de Jos, la doar 15 kilometri de Alba Iulia şi 10 kilometri de Sebeş.
Castelul Martinuzzi a fost construit în secolul al XVI-lea, pe bazele unei mănăstiri dominicane, de către guvernatorul transilvănean Gheorghe Martinuzzi. Mănăstirea, ridicată în secolul al XIV-lea, era una dintre cele mai prospere, însă a început să decadă după campaniile conduse de turci în Transilvania în secolul al XV-lea. În secolul al XVI-lea, la mănăstire, ajunsese să locuiască doar un călugăr, care a fost, în cele din urmă, mutat la Sebeş. După ce mănăstirea a rămas goală, nobilul Nikolaus Kozar se stabileşte în ea şi o transformă într-un aşa-zis castel. Însă cel care a făcut mănăstirea un adevărat castel a fost Gheorghe Martinuzzi, în anul 1550.
Castelului Martinuzzi din Vinţu de Jos (Alba), locul unde împărăteasa Maria Tereza îşi ucidea iubiţii
Pe teritoriul comunei Vinţu de Jos din judeţul Alba mai există ruinele unui castel celebru în urmă cu câteva sute de ani, construit de un guvernator al Transilvaniei, de Gheorghe Martinuzzi. În jurul castelului există numeroase legende. Una dintre acestea se referă la o comoară descoperită de pescari în apele Streiului. Alta povesteşte cum îşi omora iubiţii împărăteasa Maria Tereza.
Răspunsuri
ora 11.14 - 5 raspunsuri
Ruinele castelului Martinuzzi de la Vințu de Jos - Județul Alba
Ruinele Castelului Martinuzzi, Vințul de Jos, Alba.
Fost castel medieval din Transilvania (din 2010 - monument istoric) construit pe temeliile unei mănăstiri catolice înființate în jurul anului 1300, singura mănăstire dominicană din Transilvania ridicată în afara unui oraș (funcționa în anul 1361). Afectată de incursiunea otomană din 1438. Refacerea mănăstirii - cu sprijin papal. Ultimul călugăr - alungat în 1534 de nobilul Nicolae Kozar, care a transformat mănăstirea în castel. Între 1546-1551 - consolidat și extins în stil renascentist de către Gheorghe Martinuzzi, guvernator al Transilvaniei, episcop de Oradea și cardinal. Clădirea avea un singur nivel, apărat de o incintă înconjurată de ziduri din piatră, cu intrarea dinspre nord-est și pod mobil. O serie de ancadramente renascentiste sunt atribuite arhitectului Domenico de Bologna. Alte fortificații includeau o palisadă dublă, pe laturile de est și sud, precum și valuri de pământ și șanțuri umplute cu apă captată din râul Mureș.
După moartea lui Martinuzzi domeniul a fost preluat de generalul Giovanni Battista Castaldo, iar ulterior de reprezentanți ai principelui Andrei Báthory. Între 1575-1578 castelul este condus de Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, iar după 1578, intră în posesia Margaretei Mailath. În 1614 proprietatea a trecut în posesia principelui Gabriel Bethlen. Planurile arhitecturale au fost elaborate de Giacomo Resti, arhitect italian, care l-a transformat într-o fortăreață monumentală, extinzând aripa originală și formând un hexagon regulat cu bastioane de apărare în colțuri, tip de arhitectură devenit ulterior popular în întreaga Transilvanie. În 1715 castelul a trecut în proprietatea Episcopiei Romano-Catolice din Transilvania, funcționând ca reședință de vară pentru episcopi. Naționalizat în perioada comunistă și folosit ca magazie, depozit de cereale, depozit de mobilă și ca fabrică de prelucrare a cărnii. Latura de nord s-a prăbușit în 1981.
Ruinele Castelului Martinuzzi fac parte din categoria acelor ruine care merită vizitate, chiar dacă au rămas în picioare doar câteva ziduri. Ruinele se află în localitatea Vinţu de Jos, la doar 15 kilometri de Alba Iulia şi 10 kilometri de Sebeş.
Castelul Martinuzzi a fost construit în secolul al XVI-lea, pe bazele unei mănăstiri dominicane, de către guvernatorul transilvănean Gheorghe Martinuzzi. Mănăstirea, ridicată în secolul al XIV-lea, era una dintre cele mai prospere, însă a început să decadă după campaniile conduse de turci în Transilvania în secolul al XV-lea. În secolul al XVI-lea, la mănăstire, ajunsese să locuiască doar un călugăr, care a fost, în cele din urmă, mutat la Sebeş. După ce mănăstirea a rămas goală, nobilul Nikolaus Kozar se stabileşte în ea şi o transformă într-un aşa-zis castel. Însă cel care a făcut mănăstirea un adevărat castel a fost Gheorghe Martinuzzi, în anul 1550.
Castelului Martinuzzi din Vinţu de Jos (Alba), locul unde împărăteasa Maria Tereza îşi ucidea iubiţii
Pe teritoriul comunei Vinţu de Jos din judeţul Alba mai există ruinele unui castel celebru în urmă cu câteva sute de ani, construit de un guvernator al Transilvaniei, de Gheorghe Martinuzzi. În jurul castelului există numeroase legende. Una dintre acestea se referă la o comoară descoperită de pescari în apele Streiului. Alta povesteşte cum îşi omora iubiţii împărăteasa Maria Tereza.
Ruinele Castelului Martinuzzi, Vințul de Jos, Alba