Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezentat ruinele Castelului Martinuzzi din Vințu de Jos - ALBA.
Castelul Martinuzzi a fost un castel medieval transilvănean situat în comuna Vințu de Jos, județul Alba, din care astăzi s emai văd doar câteva ruine. Castelul, de numele căruia se vechiculează numeroase legende, în anul 2010 a fost clasat ca monument istoric.Edificiul a fost construit pe temeliile unei mănăstiri catolice înființate în jurul anului 1300. Mănăstirea respectivă, singura mănăstire dominicană din Transilvania ridicată în afara unui oraș, funcționa din plin în anul 1361. Viața monahală a fost afectată de incursiunea otomană din 1438. Refacerea mănăstirii s-a realizat anevoios, cu sprijin papal. La începutul secolului al XVI-lea obștea monahală era restrânsă, în contextul reformei protestante. Ultimul călugăr a fost alungat în anul 1534 de nobilul Nicolae Kozar, care a transformat mănăstirea în castel. Între anii 1546-1551 edificiul a fost consolidat și extins în stil renascentist de către Gheorghe Martinuzii, guvernator al Transilvaniei, episcop de Oradea și cardinal. Clădirea avea un singur nivel, apărat de o incintă înconjurată de ziduri din piatră, cu intrarea dinspre nord-est și pod mobil. O serie de ancadramente renascentiste sunt atribuite arhitectului Domenico de Bologna. Alte fortificații includeau o palisadă dublă, pe laturile de est și sud, precum și valuri de pământ și șanțuri umplute cu apă captată din râul Mureș. După moartea lui Martinuzzi domeniul a aparținut următorilor proprietari:
- Giovanni Battista Castaldo
- reprezentanți ai principelui Andrei Bathoey
- Ștefan Bathoru și Cristofor Bathory, între anii 1575-1578
- Margareta Mailath, după 1578
- principele Gabriel Bethlen – începând cu anul 1614
Planurile arhitecturale au fost elaborate de Giacomo Resti, membru notabil al unui grupu important de arhitecti din nordul Italiei. Castelul Martinuzzi a fost prima lucrare majoră atribuită lui Resti, care l-a transformat într-o fortăreață monumentală, extinzând aripa originală și formând un hexagon regulat cu bastioane de apărare în colțuri. Acest tip de arhitectură, introdus pentru prima dată la Castelul Martinuzzi, a devenit ulterior popular în întreaga Transilvanie. Între anii 1658-1661 edificiul a suferit serioase daune în urma atacurilor turco-tătare. În 1715 castelul a trecut în proprietatea Episcopiei romano catolice transilvane, funcționând ca reședință de vară pentru episcopi. În 1792, în timp ce era ocupat de Ignațiu Batthyany, reședința episcopală a castelului a fost afectată de un incendiu, fiind ulterior reparată. Imobilul a fost naționalizat de comuniști și folosit drept magazie, depozit de cereale, depozit de mobilă și ca fabrică de prelucrare a cărnii. Latura de nord a edificiului s-a prăbușit în 1981. În cursul cercetărilor arheologice efectuate în curtea castelului au fost descoperit pietre funerare legate probabil de mănăstirea dominicană care a funcționat aici. Redau mai jos câteva dintre evenimentele notabile petrecute în acest castel:
- În noaptea de 16/17 decembrie 1551 Martinuzzi a fost asasinat în interiorul castelului de către mercenari imperiali conduși de generalul Castaldo
- La 9 mai 1595 domnitorul moldovean Aron Vodă a fost închis, alături de familia sa, în castel, și ulterior otrăvit.
- În 1601 arhitecții italieni Simone și Fulvio Genga au fost asasinați în temnița castelului de generalul Giorgio Basta, acuzați că s-ar fi implicat în afacerile politice ale Principatului Transilvaniei în timpul lui Mihai Viteazul.
- În 1680 mitropolitul Sava Brancovici a fost închis în temnița castelului, din ordinul principelui Mihail Apafi I
Pe seama cestu castel circulă numeroase legende:
- Se zice că în apele râului Strei, din proximitate, niște pescari ar fi găsit mai mulți galbeni. Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns până la cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor şi confiscarea tezaurului. Se crede că cu acești galbeni Martinuzii a cumpărat mai multe domenii și a renovat castelul. Se povesteşte că în lună decembrie a anului 1551 la reşedinţa guvernatorului a venit în vizită generalul spaniol Castaldo, omul de încredere al împăratului Ferdinand de Habsburg, şi că, într-o noapte, un grup de soldaţi ce-l însoţeau pe general l-au asasinat. După moartea acestuia castelul a fost jefuit, gasindu-se numai 2000 de monede de aur din tezaurul descoperit în apele Streiului.
- O altă legendă o are în prim-plan pe împarateasa Maria Tereza şi este localizată la jumătatea secolului XVIII-lea. Poveştile care circulă în zona îi atribuie împaratesei mai multe crime, victime câzând bărbaţii cu care Maria Tereza făcea amor.
- Se mai crede că în pereţi castelului s-ar afla comori, mai ales datorită faptului că în timpul săpăturilor au fost descoperite mai multe monezi de aur şi argint. Cu toate acestea, până acum nimeni nu a încercat să dea de urma presupusei comori, fiindcă structura de rezistenţă a clădirii este foarte slabă, iar pereţii se pot prăbuşi în orice moment.
Chiar dacă ruinele castelului nu sunt deloc primitoare, existând chiar risc de prăbușire, autocarele cu turişti români şi maghiari se opresc şi acum să vadă locul pe care guvernatorul Martinuzzi l-a construit pentru a-şi petrece vacanţele.
-->
Răspunsuri
ORA 11.06 - 5 RASPUNSURI
Clădirea care găzduiește Muzeul de etnografie şi artă populară este cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung.
Din tot acest univers de cultură şi de civilizaţie legendară, face parte una dintre cele mai vechi case din oraş, construită în anul 1735, aflată în strada Republicii, la numărul 7.
Casa împovărată de sute de ani, stând parcă ascunsă în spatele zidului gros şi înalt construit din cărămidă şi tencuit simplu în alb, găzduieşte Muzeul de etnografie şi artă populară, secţie a Muzeului Municipal Câmpulung.
Cu generozitate, de peste cinci decenii, casa oferă vizitatorilor o veritabilă şi fascinantă călătorie în timp şi spaţiu şi realizează o imagine relevantă a străvechii capitale a Ţării Româneşti.
Fiind cea mai veche construcţie civilă din Câmpulung, casa poartă numele ultimului ei proprietar, avocatul Gheorghe Ştefănescu, descendent al unei mari familii boiereşti din Ţara Românească, cea a logofătului Nicolae Ştefănescu şi este cunoscută în patrimoniul cultural al oraşului cu numele de ,,Vila Gică Ştefănescu’’
Clădirea nu este doar o casă tipic musceleană, cu două caturi, parter şi etaj, cu foişor larg, cu stâlpi de lemn frumos sculptaţi şi arcade ondulate de zidărie, cu acoperişul specific caselor ţărăneşti din şiţă, ci este declarată monument de arhitectură veche românească din secolului al XVIII-lea, impresionând prin tavanele în bolţi arcuite, ornamentele de la uşi sculptate în piatră de Albeşti şi ferestrele cu vitralii reprezentând figuri geometrice şi chipuri istorice.
Secția de etnografie și artă populară a Muzeului Municipal Câmpulung Muscel este adăpostită într-o clădire declarată monument de arhitectură din sec. al XVIII-lea, construită în stil muscelean, cu parter și etaj.
Clădirea a fost construită în anul 1735 de către tetrilogofătul Ștefănescu, ultimul proprietar fiind avocatul Gheorghe Ștefănescu, de aici și numele vila „Gică Ștefănescu”.
Muzeul de Etnografie și Artă Populară, Câmpulung Muscel, str. Republicii, nr. 5, jud. Argeș
- găzduit într-o clădire construită în anul 1735, cea mai veche construcție civilă din Câmpulung, monument de arhitectură în stil muscelean, cu parter și etaj, cu foișor de lemn, ușor sculptat, ce se termină în arcade ondulate de zidărie, cu stâlpi și pălimar din baluștri strunjiți de lemn, cu profilatură simplă din tencuială la ferestre, cu gârlici, în goluri arcuite sub foișor și învelitoare de șiță.
- clădire construită de catre tetrilogofătul Ștefanescu, ultimul proprietar fiind avocatul Gheorghe Ștefănescu, de aici și numele vila Gică Ștefănescu. În anul 1928 a fost restaurată de arhitectul câmpulungean Dumitru Ionescu Berechet, acesta luându-și doctoratul în arhitectură cu această lucrare, pentru care a primit premiul Salonului Oficial. În anul 1948 cladirea este donată Academiei Române cu scopul de a deveni muzeu, iar în anul 1952 se reorganizează aici Muzeul Orășenesc Câmpulung (cu patru colecții: istorie, științele naturii, artă populară și artă plastică). Din anul 1977 devine secția de etnografie și arta populară (documentează ocupațiile tradiționale, interioarele țărănesti specifice zonei Muscel, portul popular, principalele mesteșuguri din zonă și o colecție de ceramică).
Vila Ghiță Ștefănescu, azi Muzeul de Etnografie și Artă Populară. Cea mai veche clădire din Câmpulung - Argeş, restaurată de Dimitrie Ionescu-Berechet arhitect în 1928
Muzeul de Etnografie Câmpulung este găzduit de Vila Ghiță Ștefănescu, cea mai veche construcție civilă din Câmpulung, construită în stil muscelean în anul 1735 de logofătul Ștefănescu, ultimul proprietar fiind avocatul Gheorghe Ștefănescu. În anul 1928 a fost restaurată. În 1948 clădirea a fost donată Academiei Române pentru a deveni muzeu, iar în 1952 se reorganizează aici Muzeul Orășenesc Câmpulung.