Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat fostul Hotel Athene Palace din BACĂU, azi Hotelul Central și Teatrul Bacovia.
Hotelul “Athene Palace” din municipiul Bacău, denumire actuală Hotelul „Central”, este o clădire de un farmec deosebit, situată pe Strada Iernii, la nr.7. Edificiul este categorisit ca și monument istoric, cu fațadă principală pe Bulevardul Mărășești si cu cea posterioara spre strada paralelă. Aceasta cladire monumentala a fost construita intre anii1927-1929, dupa planul arhitectului Ionescu Berechet. Constructia a apartinut societatii „Ocrotirea tinerelor fete”, purtând numele de Palatul Marasti, ce cuprindea o sala de teatru si cinematograf, împreuna cu hotelul de prim rang. Acest nume i-a fost conferit in memoria luptelor victorioase ale Armatei Române din Primul Razboi Mondial de la Marasti, de pe teritoriul Judetului Vrancea. Inaugurat la 7 martie 1926, evenimentul s-a bucurat de prezenta MS Regina Maria. Structura constructiei este pe temelie de beton armat, soclul din aceeasi material, dar cu rezistenta mai mare, iar peretii din zidarie portanta de caramida. Cladirea este compusa din trei etaje si subsol, parterul fiind placat initial cu piatra naturala. Hotelul are trei nivele cu 40 de camere. La exterior, acesta este flancat de doua turnuri, iar la primul etaj este prevazut cu un mic balcon. La interior, pe ancadramentul stâlpilor de sustinere ai fiecarui etaj, se afla mai multe miniaturi pictate, datând din anul ridicarii constructiei. In anul 1950 hotelul a fost nationalizat, fiindu-i schimbat numele in Hotelul Central. Decoratia fatadei principale a hotelului si teatrului a fost realizata in stil eclectic, având elemente ce apartin diferitelor stiluri europene la moda de atunci. La registrul superior se intâlnesc in decoratie si elemente românesti. Intre timp, cladirea teatrului s-a extins cu inca doua corpuri noi de constructii, anexate lateral stânga si lateral dreapta la fatada posterioara, ceea ce i-a modificat structura ansamblului. Teatrul Bacovia si hotelul Central sunt cladiri cu o arhitectura deosebita, definind astfel stilul eclectic, dar si cu elemente românesti. Acesta este si motivul pentru care specialistii de la Oficiul Judetean al Patrimoniului Cultural, analizând criteriile de evaluare globala au inclus acest dublu monument pe lista monumentelor istorice din anii 2004 si 2010 in grupa valorica „B”, de importata locala si zonala.
-->
Răspunsuri
ora 10.19 - 2 raspunsuri
Palatul Primăriei din Oradea
Primăria din Orașul Nou și Primăria din Olosig (Primăria Mică).
Primăria Mică a existat din anul 1714 pe strada Republicii colț cu strada Mihai Eminescu și era cea mai veche Primărie din Olosig (amplasamentul actualului Palat Stern).
Tot în aceeași vreme Primăria din Orașul Nou era situată în Hanul Vulturul. Pe actualul amplasament al Primăriei se găsea o casă cu două camere și un turn mic ce găzduia Episcopia Romano Catolică. O dată cu construirea Palatului Baroc (1777), Episcopia își mută sediul, iar locul ei este luat de Academia de Drept și Liceul arhireal. Ani de-a rândul studenții s-au înghesuit în cele două cămăruțe, până Academia s-a mutat pe actualul loc al Liceului Mihai Eminescu, împărțind spațiul cu Liceul Premonstrates (1874). Liceul arhireal a rămas în vechea clădire a Episcopiei catolice din Piața Mică până în anul 1896, când s-a terminat construcția actualului Liceu Emanuil Gojdu.
După anul 1896 în clădirea ce a deservit atât Episcopia cât și Academia, s-a mutat o școală elementară, iar mai târziu o fabrică de pantofi.
Problema construirii unei Primării noi s-a pus încă din anul 1860, după unificarea părților componente ale orașului, separate până atunci.
S-au vehiculat multe locații pentru amplasarea noi Primării, unii chiar sugerau demolarea hanului Arborele Verde și plasarea viitoarei Primării aici. După o perioadă cineva a venit cu ideea ca locul ei să fie la întretăierea străzilor Dunării cu strada Principală, unde se afla o cazarmă a infanteriei. S-ar fi dat câștig de cauză și celor ce voiau s-o amplaseze în Olosig, unde era și vechea Primărie (pe locul actualei Școli Oltea Doamna), zonă considerată elită.
Astfel se reafirmau mai vechile rivalități între localnicii de pe malul drept al Crișului (Olosig) și cei de pe malul stâng (Orașul Nou).
Până la urmă s-a hotărât ca ea să fie ridicată pe locul Palatului Episcopal din Orașul Nou. Amplasamentul a fost ales de către inginerul șef al orașului, Busch David.
Pentru proiectarea noului sediu, Consiliul Local a lansat un concurs cu termenul de predare a documentațiilor până la 31 martie 1896. Au fost depuse nouă proiecte, din care s-au cumpărat patru – Rimanóczy Kálmán jun., Hübner Jenó, Jaumann Benedek și Láng Adolf. Primăria a hotărât ca pe baza celor 4 proiecte Rimanóczy Kálmán jun. să întocmească o documentație nouă. Acest proiect fiind pus gratuit la dispoziția Primăriei. Execuția lucrării fiind câștigată tot de Rimanóczy.
Demolarea fostei reședințe a început la 21 octombrie 1901, iar clădirea a fost construită între anii 1902 și 1903.
Executantul construcției a fost constructorul Sztarill Ferenc, cel ce propusese inițial ca Primăria să fie amplasată pe locul Hanului Vulturul. Tot el a venit cu ideea ca Biserica Sfântul Ladislau să fie mutată pentru a deschide piața spre Criș. Capitlul Romano Catolic nu a fost de acord. După Rimanóczy a propus ca exteriorul biserici să se reamenajeze în ton cu arhitectura pieței. Nu s-a acceptat însă nici o concesie. Biserica, cu exteriorul ce îl poartă și azi, a rămas neschimbată.
Palatul primăriei în Oradea este o clădire amplasată în partea de nord-vest a Pieței Centrale (Unirii). A fost înălțată între anii 1902-1903 după planurile arhitectului Kálmán Rimanóczy. Palatul se află pe fostul amplasament al episcopiei catolice din secolul XVIII. Un element deosebit îl constituie asimetria în plan al construcției, cladirea îmbinând stilul eclectic și renascentist.
Clădirea este prevazută în partea dinspre Crișul Repede cu un turn cu ceas înalt de 50 m. În anul 1944 acoperișul original a ars in luptele pentru cucerirea orașului de către trupele româno-sovietice.