Ce monument e in poza de mai jos?
Ieri am prezentat Biserica Grecească - TULCEA
În poza aplicată aici se prezintă Biserica Grecească din municipiul Tulcea. Etnia grecească din oraș a hotarat in anul 1835 sa construiasca o biserica ortodoxa. Terenul a fost cumparat in zona centrala a orasului, cu densitate mare de locuire a grecilor, la intersectia strazilor, ce mai apoi s-au numit Buna Vestire, Principele Ferdinad si Gheorghe Doja. Terenul a fost cumparat, sau a fost donat, cel mai probabil, de la Ioannis Kontopulos (1826-1870), sau de familia sa, acest lucru explicand prezenta frumosului monument funerar aflat in apropierea bisericii. Initial, pe acest teren s-a ridicat o bisericuta de lemn, care a fost cel mai vechi locaş ortodox de cult din Dobrogea. Construirea unui asezamant ortodox la Tulcea era dictata si de despartirea Mitropoliei Proilaviei de la Braila, dupa 1829, odata cu intrarea orasului Braila sub jurisdictia Tarii Romanesti. Construirea bisericutii s-a facut prin donatiile voluntare ale credinciosilor greci. Noul lacas avea hramul “Sfantul Nicolae” – patronul negustorilor si al navigatorilor greci sositi la Tulcea dupa 1829. Cu toate ca asezamantul era mic, aceasta biserica a fost inaintata la gradul de resedinta episcopala cu rang de mitropolie greaca. Patriarhia de la Constantinopol de care tinea Dobrogea, a numit ca mitropolit pe Panaret, atestat documentar incepand cu anul 1839. Urmasul lui Panaret a fost un oarecare Dionisie, ales la o data care nu se cunoaste. Intre timp etnia greaca din Tulcea, datorita eforturilor membrilor sai, s-a dezvoltat si a prosperat oarecum, printre ei afland-se si oameni bogati (negustori, cerealisti, etc.). In aceste conditii, conducatorii etniei au hotarat ca a venit momentul construirii unui lacas de cult mai incapator, care sa satisfaca nevoile grecilor a caror numar era in continua crestere ca urmare a exodului de populatie din zonele asuprite ale Greciei. In acele timpuri, pentru a construi o biserica pe cuprinsul Imperiului Otoman, era o intreprindere complicata, scumpa si dura foarte mult timp. Pentru a construi o biserica era necesar un firman direct de la sultanul Imperiului Otoman, numit “Iradea” si care reprezenta o autorizatie de constructie. Iradeaua nu permitea ca acestea sa aiba turla, sau sa fie dotate cu clopote (in Imperiul Otoman era interzisa baterea clopotelor). In aceste conditii, limitative, etnicii greci au alcatuit un comitet de initiativa care l-a angajat pe arhitectul Stefan Dopron, un artist al meseriei sale, care a realizat planurile bisericii, ale iconostasului si ale celorlate complexe sculpurale din interior: amvon, jilt arhieresc, proschinitare in stil neoclasic grecesc.Noul edificiu a fost construit, in perioada 1848 – 1854, din piatra si caramida , cu un plan bazilical si interior trinav, alcatuit dintr-o nava principala, flancata de doua nave laterale mai mici, interior acoperit cu o bolta semicilindrica “in plin cintru”. Edificiul a fost ridicat prin contributia voluntara a membrilor Comunitatii Elene din Tulcea, fapt consemnat mai tarziu pe frontispiciul turnului – clopotnitei dominat de ochiul Providentei, intr-o impresionanta dedicatie catre Divinitate. (CU DRAGOSTE, DE LA ENORIASII TAI, DOAMNE!). Intrarea se face actualmente pe latura de vest printr-un portic patrulater cu coloane ionice pe care se sprijina turnul – clopotnita. Acesta a fost construit din caramida dupa 1900, atunci cand interdictia ridicata de Imperiul Otoman a disparut dupa reanexarea Dobrogei la Romania. Biserica nou ridicata a primit hramul Buna Vestire, cea mai importanta sarbatoare a grecilor de pretutindeni. Ca recunostinta pentru contributia adusa la construirea bisericii, Ioannis Kontopulos, la data decesului sau (1870), a fost inmormantat in curtea bisericii (fapt rar intalnit) si i sa construit un monument funerar, creatia cunoscutului artist brailean G.S.Lipitis. Pe acest monument se afla o inscriptie simpla scrisa in limba greaca: (Aici odihneste Ioannis Kontopulos nascut la 15 august 1826 si raposat la 18 iunie 1870). Din portic se intra intr-un vestibul (exonartex), gandit initial ca spatiu de trecere din portic in naos. In plan vertical, deasupra intrarii in naos se afla o ampla tribuna destinata corului, sprijinita lateral de catre o coloana ionica. Complexele sculpturale din lemn aurit, sunt reprezentative pentru stilul neoclassic grecesc, cu chenar pe proschinitare si colonete ionice pe iconostas, amvon si pe jiltul arhieresc. Biserica a fost impodobita cu aceste complexe sculpturale si a fost pictata intre anii 1854 – 1857. Pictura apartinea, deasemeni unui atelier de pictura grecesc , fiind executata de aceasi mana. Din pacate, repictarea bisericii in anii 1987 – 1989 s-a facut in tempera, acoperind aproape in intregime pictura initiala. Fara nici o justificare sau logica, au fost distruse complet inscriptia votiva si ochiul Providentei de pe frontispiciul turnului clopotnitei. Pentru calitatile ei arhitecturale, artistice si nu in ultimul rand pentru valentele ei istorice, biserica Buna Vestire din Tulcea a fost declarata monument istoric. In urmatorii ani, activitatea ecleziastica ce se desfasura in eparhia Buna Vestirii din Tulcea a fost una normal, cu toate vicisitudinile razboaielor care au trecut peste oras. Dar totul s-a schimbat cand prin Decretul nr. 176/48, statul comunist roman a dispus preluarea abuziva a patrimoniului bisericilor ce apartineau minoritatilor. In biserica, au slujit fie preoti romani numiti, fie preoti detasati de la alte biserici romanesti. Biserica greceasca din Tulcea este situata pe strada Buna Vestirii, nr. 2 și este vizitată de numeroase grupuri de turiști.
-->
Răspunsuri
ora 11.04 - un raspuns
Hotel Lido este un hotel din București, situat pe Bulevardul Magheru, inaugurat în august 1930.
A fost deținut de doctorul Constantin Angelescu, fost senator și prim-ministru al României, decedat în 1948[2]. Imobilul a intrat în proprietatea statului în anii 1950, în perioada terorii comuniste și ulterior, a fost scos la mezat în 1993 și împărțit - tot ilegal - între stat și niște particulari (frații Păunescu).
Deși la data de 22 septembrie 1999 decizia judecătorească prin care s-a constatat inexistența dreptului de proprietate al Statului Român asupra hotelului Lido a devenit definitivă și irevocabilă, la data de 25 octombrie 1999, Statul Român, prin intermediul președintelui FPS, Radu Sârbu, a scos la licitație restul de 42% din acțiuni pe care l-ar fi deținut.
Deși cei trei frați Păunescu (Valentin, Viorel și George) nu erau proprietarii hotelului Lido, (ținând cont de faptul că moștenitorii dr. Angelescu dăduseră deja statul în judecată), frații Păunescu au pus ca gaj Casa și Hotelul Lido pentru a obține o mulțime de credite de la Bancorex, Bankcoop sau alți creditori: 16,2 milioane dolari în 1994 și 9,6 milioane dolari în 1995, pentru Valentin Păunescu, 10 milioane dolari pentru Viorel Păunescu și 25 milioane dolari pentru George Păunescu.
Hotelul Lido, care are 119 camere, a fost închis în anul 2010, după ce a fost preluat de moștenitorii fostului proprietar.
După marea deschidere din august 1930, numele ”Lido” era prezent peste tot, admirația pentru acest loc a înflorit numaidecât prin prisma serviciilor minunate, a mâncărurilor apetisante și mai ales a ștrandului și muzicii jazz ce răsuna până dimineața spre încântarea clienților.
Într-un pasaj din ”Realitatea Ilustrată” regăsim glasul puternic al impactului pe care hotelul l-a avut în societate:
„Deși deschis numai de câteva zile, grandiosul Bazin cu valuri maritime a găsit cea mai entuziastă primire din partea publicului bucureștean și a străinilor veniți prin Capitală. Sforțările făcute de organizatori de a înzestra metropola României cu un institut de mare utilitate și un monument de o reală frumusețe arhitectonică au fost recompensate prin entuziasmul pe care publicul îl arată”.
Ștrandul Lido
Punctul de atracție cel mai important al Bucureștiului interbelic a fost, cu siguranță, Ștrandul Lido. Valurile ”maritime”, amenajarea, atmosfera și muzica jazz ”delicioasă” au făcut din acest loc un simbol al unei epoci luxoase.
Hotel Lido avea o piscină cu valuri, acționate printr-un sistem mecanic
Aparatura care dădea naștere valurilor artificiale era, la acel timp, cea mai modernă inovație și personalul era extrem de grijuliu când venea vorba de clienții săi, astfel, apa din bazin era schimbată la două zile, să fie purificată, încălzită și dezinfectată prin adaosul de clor.
Publicitatea destinată bazinului Lido se făcea în diferite publicații ale momentului, hotelul și bazinul fiind mereu pe primele pagini, însă existau și afișe în stil pur art deco, afișe care invitau cu drag lumea să ia parte la atmosfera minunată.
Ritmurile de dans antrenante erau susținute de orchestra de jazz Bachman, venită direct de la Budapesta și cea a lui Johnny Morris și Elly Romann. Locurile erau limitate, astfel, afișele anunțau cu seriozitate: ”Dată fiind afluența din fiecare zi, publicul e rugat să-și reție mese din vreme la Bazinul ”Lido” cu valuri maritime”.
Omul de afaceri Mohammad Murad, care controlează și lanțul de hoteluri Phoenicia din București și hotelurile Amfiteatru, Panoramic, Belvedere (Neptun-Olimp), Majestic (Mamaia, Olimp și Jupiter), Perla (Mamaia) și Forum (Costinești), a închiriat hotelul pe 15 ani de la proprietari, cu drept de cumpărare, și a inițiat lucrări de renovare de peste 5 milioane de euro.