Ce monument e în poza de mai jos?
Ieri am prezenta monumentul LEUL - din Dej, jud.CLUJ
Aici admiri o veche carte poștală reprezentând Monumentul “Leu” din municipiul Dej, județul Cluj. În timpul revoluției de la 1848-1849 orașul Dej a fost teatrul confruntărilor militare dintre armata maghiară și armatele imperiale conduse de colonelul austriac Karl Urban, din care au făcut parte și regimentele de graniță românești și cete de țărani români. Odată declanșate ostilitățile dintre austrieci și maghiari, orașul s-a aflat sub ocupația alternativă a celor două tabere. Cea mai mare bătălie pentru controlul Dejului a avut loc, în data de 24 noiembrie 1848, în pădurea Bungăr și a continuat pe teritoriul orașului. În această bătălie au căzut peste 150 de oameni. În memoria lor a fost ridicat monumentul ,,Leul adormitˮ, dezvelit în data de 2 iulie 1889. Monumentul “Leul adormit” este situat pe Strada Țibleșului, pe Dealul Cocoșului, în municipiul Dej, județul Cluj. Monumentul se prezintă sub forma unui soclu piramidal din piatră pe care este sculptat în piatră un leu cu capul așezat pe labele din față.
-->
Răspunsuri
ora 11.58 - 5 raspunsuri
Catedrala Sfântul Iosif Bucureşti
Catedrala Sfântul Iosif Bucureşti
Catedrala catolică Sfântul Iosif din Bucureşti
Catedrala (catolică) Sfântul Iosif din Bucureşti
Catedrala Sfântul Iosif Bucureşti
În anii 1872 şi 1873 episcopul Ignazio Paoli a cumpărat două terenuri în mahalaua Stejarului, (între gară şi palatul regal), cu suprafaţa de 816 stânjeni la preţul de 5685 galbeni. Aceşti bani proveneau din vânzarea unor proprietăţi care aparţinuseră franciscanilor, trecute în patrimoniul Vicariatului Apostolic al Valahiei după retragerea călugărilor din Valahia (1869). Costul terenului, cheltuielile notariale şi onorariul arhitectului au epuizat fondurile iniţiale. Din acest moment, episcopul Paoli a început să bată la uşile binefăcătorilor, din ţară şi străinătate, pentru edificarea operei sale.
Construcţia lăcaşului sacru a început în vara anului 1873, după ce Primăria capitalei a eliberat autorizaţia de construcţie (în 17 iulie). În prealabil, Paoli îl contactase personal pe renumitul arhitect vienez Friederich von Schmidt pentru realizarea proiectului. Ctitorul a optat pentru stilul romanic, caracteristic patriei sale de origine, Italia, combinat cu elemente gotice, specifice marilor catedrale ale Europei creştine. Catedrala era destinată generaţiilor viitoare, ca urmare i-au fost stabilite următoarele dimensiuni: 40 m lungime, 20 m lăţime şi 22 m înălţime.
Lucrările propriu-zise au început cu fundaţia prezbiteriului şi a deambulatoriului, sub supravegherea călugărului arhitect Alfons Zegers, chemat special de la Dublin pentru acest scop. Datorită terenului slab, de umplutură, cheltuielile au depăşit cu mult devizele iniţiale.
În toamna anului 1875 a avut loc ceremonia sfinţirii pietrei de temelie a Catedralei. Amintirea acestui moment solemn este gravată pe o placă de marmură, fixată lângă altarul Maicii Domnului: „Lui Dumnezeu cel mare şi bun, în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul sfintei Fecioare Maria, preacinstitul şi preavrednicul domn Ignatius Paoli, episcop romano-catolic de Bucureşti, a binecuvântat şi pus această piatră în ziua de 19 septembrie 1875”.
Criza provocată de intrarea României în Războiul de Independenţă (1877) l-a determinat pe episcopul Paoli să întrerupă lucrările la Catedrală; în anii 1878 şi 1879 el s-a axat pe strângerea de fonduri şi pe procurarea materialelor. Şantierul a fost redeschis în februarie 1880, când s-au început lucrările la corpul central al bisericii, format dintr-o navă principală şi două nave laterale. Paoli i-a încredinţeat şantierul arhitectului Carol Benisch. Tot în acest an a fost comandată şi tâmplăria, la Braşov, meşterului Ioan Pongratz.
cca 1900